Un moment de răscruce: Să dai sau nu dai boyului bacșiș?

De regulă, tipa îţi spune unde e liftul, cum ajungi la el şi la ce etaje opreşte. Deşi spui, da, am înțeles, pînă-l nimereşti, trece vreun sfert de oră, căruia i se adaugă încă cinci minute pentru a dibui butonul care să te ducă în sus, la etaj, şi nu în jos, în Parcare. După ce te-ai chinuit să deschizi uşa, dat fiind că legendara cartelă nu-ţi e de nici un folos, îţi aşezi bagajul de mînă în mijlocul încăperii şi te pui pe aşteptat.

– Cling! face soneria, plină de viaţă, optimistă, ca orice maşinărie din Occident, care ştie că vine cineva s-o repare de cum dă semne că are guturai.
În cameră, intră boy-ul cu bagajele!
Urmează, aţi ghicit, momentul de răscruce al primei zile de hotel:
Datul bacşişului.

Am călătorit mult la viaţa mea. Am stat la numeroase hoteluri din mari oraşe ale lumii. Am fost locatar de o săptămînă înainte şi după decembrie 1989. Cu toate astea, momentul cu bacşişul îmi dă şi acum emoţiile unui bărbat pe cale de a-i spune întîia oară iubitei dacă nu vrea să se culce cu el. Pînă la anunţul făcut de sonerie, mă scotocesc temeinic prin buzunare în căutarea unei monezi de un euro. Ca orice ins din Est, de fiecare dată n-am decît hîrtii de cincizeci. Situaţia mă pune în încurcătură multilateral dezvoltată. Cum să-i dau o hîrtie de cincizeci, cerîndu-i restul? Mai întîi că nu ştiu cum se spune în engleză Păstrați un euro și daţi-mi restul la cincizeci. Drept pentru care apuc servieta de mînă şi pornesc la scotocit în căutarea Ghidului de conversaţie român-englez. Fireşte, Ghidul n-a prevăzut o asemenea situaţie unicat, împărtăşită de mine. Nu de alta, dar el fiind conceput pentru oameni normali. Salvarea stă în Dicţionarul româno-englez. Numai că respectivul e într-una din valize. Asta ar însemna să-i spun boyului să aştepte, să iau valiza, s-o descui, s-o răvăşesc pentru a da de Dicţionar, care Dicţionar se găseşte, ca de obicei, pe fundul valizei, să caut cuvintele, să le aşez pe hîrtie într-o propoziţie cît de cît corectă gramatical şi, cu propoziţia în dinţi, ca să nu-mi scape, să-i dau bancnota. Mi-ar lua vreo oră. Ce boy ar avea chef să stea lîngă mine timp de o oră pentru un amărît de un euro? Mai ales că, neştiind cum se zice în engleză la Aşteptaţi, vă dau imediat bacşişul! ar trebui să fie pervers ca să rămînă de lemn Tănase acolo, în mijlocul încăperii fără un motiv.

Şi astfel, se explică de ce n-am dat pînă acum bacşiş boyului nici unui boy la hotelurile din străinătate.

Pagini: 1 2