Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Un roentgen pentru fiecare | Lecția smereniei pentru Statele Unite

Renunțarea din partea Departamentului de Justiție la urmărirea penală a generalului Michael Flynn, un veteran de 33 ani în armata americană, fost consilier pentru securitate națională al președintelui Trump, a trecut aproape neobservată pe fond pandemic. Generalul cu trei stele recunoscuse că l-ar fi mințit pe vicepreședinele Pence în legătură cu o discuție avută cu ambasadorul Rusiei la Washington, Serghei Kislyak, atitudine pe care ar fi repetat-o și față de doi agenți FBI, veniți la Casa Albă să-l interogheze în același sens. Acuzația i-a atras concedierea, Trump încercând să se derobeze, formal cel puțin, de fostul său colaborator. Flynn a pledat „vinovat” și a acceptat să coopereze cu procurorul în schimbul unei condamnări cu suspendare.

Nu este exclus ca tocmai președintele sau vicepreședintele să-i fi cerut să aibă acea discuție cu Kislyak, iar în momentul în care FBI a intrat pe fir, cei doi să „taie” legătura, Flynn luând totul asupra lui. Se practică la un asemenea nivel, când e vorba de salvat un președinte. Nu e clar cât de grav era conținutul acelei convorbiri, dar din punctul de vedere al adversarilor lui Trump, era suficient pentru a-l lega pe președinte de ruși, veșnicul cal de bătaie al democraților în tentativa lor continuată de a-l răsturna pe atipicul președinte republican. Prin plecarea lui Flynn, președintele „s-a scos”. Dar problema s-a complicat ulterior.

În momentul în care un judecător federal a avertizat cu o condamnare nu cu suspendare, ci cu executare, Flynn  și-a schimbat echipa de avocați pe care cheltuise deja 3 milioane de dolari, și-a retras declarația de vinovăție și tot cazul a luat o altă turnură. Suspiciunea de comportament impropriu al FBI în anchetarea lui Flynn a început să prindă tot mai mult teren, în special pe fondul lipsei de dovezi incriminatoare la adresa președintelui din raportul Mueller. Între timp, directorul FBI, James Comey (care a venit și pe la București să dea lecții de specialitate omologilor români), numit de fostul președinte Obama, suspectat că se află în spatele metodelor tipice de instrumentar politic, a fost înlocuit. Au ieșit la iveală și dovezi contra FBI.

Astfel, nici chiar The New York Times, recunoscut ca „politic corect” (în pofida vizibilei orientării pro-democrate și anti-Trump a ziarului), nu a putut – în încercarea publicată recent de asasinare a caracterului lui Flynn – să evite evocarea dovezii irefutabile a prestației de instrument politic a FBI în acest caz. Este vorba de apariția câtorva note scrise de mână de către Bill Priestap, la momentul respectiv șef al diviziei de contra-spionaj al FBI, care dezvăluie exact această implicare politică a instituției. (Și în eposul nostru au circulat note, bilețele scrise de mână pe diverse teme. Te și întrebi: oamenii ăștia de pe diverse meridiane nu sunt de specialitate, nu cunosc ABC-ul meseriei?) „Care este scopul nostru? Admiterea adevărului sau să-l facem să mintă, ca să-l putem acuza pentru a-i cauza demiterea?”, se întreabă, olograf, oficialul FBI în legătură cu Flynn.

Într-o încercare avocățească frizând ridicolul, apărătorii FBI au pretins că notele respective demonstrează imparțialitate și nu părtinire („the FBI’s impartiality, not its bias”). Dar numai aducerea în discuție interogativă (adevăr contra represalii politice) demonstrează clar precaritatea deontologiei și contrapunerea scopului declarat, oficial, al existenței FBI (de aflare a adevărului) cu scopul subteran, ilegal, de compromitere politică (indiferent de adevăr) a celui investigat – ceea ce reprezintă o gravă derapare de la statutul constituțional al instituției și de la statul de drept.

Cu ani în urmă, mai precis între 1993-1994, în cadrul unei burse Humphrey de un an de zile (oferite de guvernul SUA, și nu de Soros), autorul prezentului comentariu, pe vremea aceea șeful Secției politice la România liberă, a studiat, mai pe-ndelete, la Universitatea Statului Maryland, la College Park, și pe lângă ziarul The Philadelphia Inquirer, setul de principii și valori democratice care stau la baza funcționării SUA – încă de pe vremea părinților fondatori – și a lumii libere, în general, precum și aplicarea lor în practică și reflectarea lor într-un jurnalism de calitate. Mulți tineri din întreaga lume au beneficiat de cunoștințele și de formarea unei gândiri democratice, acumulate în acel stagiu, care poartă numele unui eminent om de stat american, Hubert H. Humphrey. Diploma noastră de absolvire poartă semnătura președintelui Statelor Unite, la vremea aceea Bill Clinton.

Ulterior, am continuat să militez – cum o făcusem din secunda întâi post- decembristă – în paginile ziarului de acasă pentru aplicarea și în România a preceptelor democrației, a necesității intrării în NATO și UE. Era pe vremea când majoritatea influencer-ilor și liderilor de opinie de astăzi fie nu se născuseră, fie nu se treziseră după ce îi salutaseră cu temenele pe Iliescu și pe mineri, năpârlind apoi și devenind crucișători, până să devină astăzi feroci anti-comuniști apres la lettre și să dea lecții de protestocrație pentru prostimea fanatizată. Ca și FSN-iștii în primii ani de după decembrie ’89, care au uzurpat adevărata revoluție, și ei uzurpează, la rândul lor, după cum bat vântul și ordinele, adevărata gândire democratică – aceea fără compromisuri, netrunchiată, neselectivă, nu aceea practicată după cum ne place și contra cui nu ne place. Este vorba de un enunț simplu, de la Voltaire citire („Je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites, mais je me battrai pour que vous ayez le droit de le dire”), trecând apoi prin Churchill, apoi prin Rațiu. În cuvinte directe: „Nu sunt de acord cu ce spuneți, dar mă voi bate pentru a avea dreptul să o spuneți”. Atât. Este totul.

Față de acest backgound, găsesc cu atât mai obligatoriu să semnalez și să expun deraierea statului paralel sau subteran (deep state) din State, despre care nu am învățat o iotă la bursa de la College Park. Căci un scenariu stupefiant apare la orizont. Iată-l în versiunea publicației The American Conservative:

„Negocierea capetelor de acuzare este un aspect nefericit al sistemului american de justiție. Are meritul de a-i forța pe oameni să recunoască infracțiuni pe care nu le-au comis pentru a scăpa de cheltuielile procesului și a încerca să-și pună la adăpost familia și prietenii de eventuala răspundere în fața legii. Dacă scopul unui asemenea abuz de putere procedural este lupta împotriva infracțiunilor, poporul american s-a obișnuit să se facă că nu vede ce se întâmplă. Dar, dacă scopul este răzbunarea politică pe cineva care a căzut în dizgrația puterii, atunci negocierea capetelor de acuzare este un atac direct la Constituție și ar trebui să fie o insultă pentru orice american, indiferent de ce parte se află în dosarul respectiv. Cazul generalului Flynn face parte din ultima categorie”

Dintr-o dată apare o altă fațetă. (Nu există fapte, există interpretări, spunea Nietzsche.) Generalul Flynn, șantajat cu cine știe ce, pentru a recunoaște o vinovăție pe care n-o avea. Caz în care ar fi fost destituit de la Casa Albă – ceea ce s-a și întâmplat – pentru a începe o colaborare cu procurorii – în ce scop? Evident în scopul de a-l implica pe președinte. Și puzzle-ul se leagă. Ce spunea șeful contraspionajului FBI în nota scrisă de mână? „Admiterea adevărului sau să-l facem să mintă, ca să-l putem acuza și să-i cauzăm demiterea?”

Cazul Flynn zdruncină serios piedestalul moralist al SUA și predicile pro-democrație și pro-stat de drept ținute de onor reprezentanții diplomatici americani mai peste tot în lume (sau chiar de vicepreședintele Biden la București, în timp ce fecioru’ făcea afaceri din greu în Ucraina și poate nu numai acolo). O surdină și o smerenie parcă s-ar cuveni.

Oare ambasadorul Zuckerman cunoaște ce se întâmplă la Washington? Vede ce pățește președintele Trump? Își dă seama că oricine poate să fie un Michael Flynn? Chiar dacă în America nu s-a ajuns încă la „faza pe judecători”, își dă seama cât de periculos este statul subteran la adresa democrației, în America sau oriunde în lume? Își dă seama cu ce răspundere se încarcă oricine l-ar cauționa, în America sau oriunde în lume?
Întreabă un vechi bursier Humphrey.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Un roentgen pentru fiecare | Lecția smereniei pentru Statele Unite”

  • Un judecător redeschide cazul Flynn. Probabil din ăia numiți de Obama sponsorizați de soros. Nu de alta da la cîți sclavi au și în justiția americană judecători și procurori,nu au reușit pînă acu să se apuce de cazul în care echipa lui Trump de campanie a fost spionată de servicii cu ordin dinspre Partidu Democrat sau pe emailurile lu Hillary,trimise ca la piață,fără securizare prin STS ullor. . Cea mai mare democrație din lume, SUA, a cam decăzut în rahat de cînd cu Deep State care ordonă ce e de făcut de după perdele. Rău de tot, un stat cocotier le-ar da lecții. Trump ar trebui să bage cîțiva la pîrnaie, nu să îi concedieze, pînă nu îi sufocă Deep state mandatul

    • Democrația a fost și este doar o formă de control a maselor. Nu știu cine sunt cei care construiesc sistemele prin care masele sunt menținute în interiorul unei bule, însă cred că așa a fost și așa va fi. Mereu! Este posibil ca acest grup să fi fost prins pe picior greșit doar în primii ani de „revoluție” a internetului…totuși, dacă s-a întâmplat, a fost pentru foarte scurt timp. Apariția rețelelor de socializare, a conturilor personale de identificare unice și, mai ales, implementarea noilor tehnologii au condus la transformarea noastră, din ființe conștiente de propria ființă, dar cu un acces limitat la interacțiunea cu alte persoane și spații, la indivizi fără identitate și conștiință, conectați global, într-o masă de consumatori de „fast/junk food”. Și, nu știu ce este mai periculos: mâncarea sau informațiile?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *