Un salon în care se scuipă pe jos

În toate supermarketurile, la Departamentul Literă tipărită, vei întîlni în chip fatal cărţi care te învaţă cum să trăieşti.
Fie şi numai după titluri îţi dai seama că luînd cutare carte şi plătind la casă preţul, chiar şi fără s-o citeşti, vei deveni miliardar fără să faci nimic sau Shakespeare, fără să ştii să te iscăleşti măcar.

În orice librărie din lume, inclusiv în România, vei da şi peste cărţi care te învaţă ce să vezi şi cum să vezi cînd pleci în străinătate: broşurile editate în scopuri turistice.
În cazul legendarei Pieţe San Marco din Veneţia, broşurile te avertizează ca nu cumva să nu vizitezi Basilica şi Palatul Dogilor, să nu te urci în Campanilla, să nu vezi porumbeii şi să nu bei o cafea la Florian.

După ce-am transpus în practică preţioasele indicaţii ale ghizilor, am purces la vizitarea Pieţei San Marco şi pe cont propriu.
Am observat astfel:

• – Numărul impresionant al tarabelor cu suveniruri.
• – Cele două puncte fixe în care te puteai fotografia, lucru absurd dacă ne gîndim la cîte telefoane mobile sînt pe lumea asta.
• – Scîndurile pregătite pentru eventualitatea că Piaţa va fi inundată.

Mi-au atras atenţia îndeosebi nişte ridicături de marmură care ţineau să amintească adevărul că Piaţa a fost înscrisă de Unesco în Patrimoniul Umanităţii.
Sub precizarea asta ţîfnoasă sînt scrise în patru limbi de circulaţie internaţională (italiană, engleză, germană şi franceză) următoarele interdicţii:

• – De a circula în ţinută de plajă sau cu bustul gol.
• – De a strica şi murdări monumentele.
• – De a te aşeza în afara locurilor prevăzute în acest scop sau a te opri pentru a bea şi mînca.
• – De a merge pe bicicletă, pe patine şi planşea cu rotile, de a practica jocuri sportive sau periculoase sau care îi deranjează pe alţii.
• – De a utiliza aparate sau instrumente muzicale care fac zgomot.

Interdicţiile – se ştie – dau seamă, mai mult decît toate statisticile împreună , de obiceiurile proaste ale celor care trec sau poposesc într-un loc anume.
O prăvălie cu suveniruri din zona podului Rialto mi-a atras atenţia prin avertismentul lipit pe geam:
– Nu mîncaţi în faţa vitrinei!

Asta înseamnă că mulţi cetăţeni, după ce luau un sandviş de peste drum, se opreau în faţa vitrinei, pentru a privi articolele dinăuntru în timp ce haleau.
Un bufet cu de toate – de la pizza pînă la îngheţată – din zona Mercerie avea spînzurată pe uşă precizarea:
No toillete!
Asta înseamnă că mulţi inşi deschideau uşa nu pentru a cumpăra ceva, ci pentru a se interesa unde e WC-ul.

Pagini: 1 2