Sub semnul acestui adevăr omenesc, interdicţiile din Piaţa San Marco dau seamă de năravurile celor ce hălăduiesc pe acolo.
Să luăm, de exemplu, interdicţia cu aparatele de radio date la maximum.
Cînd merg acasă, în Găgeşti-Deal, mă confrunt cu o realitate inexplicabilă:
Un cetăţean aflat cu aşezămîntul la vreun kilometru distanţă de casa mea pune de dimineaţa pînă noaptea tîrziu manele la radiocasetofonul dat la maximum.
Lălăitul e atît de puternic încît mă deranjează pînă şi pe mine, aflat la un kilometru depărtare.
Cum l-o fi suportînd el, care stă în ogradă, sub nuc, şi bea bere?!
Dacă în Piaţa San Marco s-a simţit nevoia unei interdicţii privind aparatele de radio date la maximum, înseamnă că autorităţile s-au confruntat cu năravul de care e lovit concetăţeanul meu.
Deși el, sunt sigur, n-a fost în viața lui la Veneția.
Piaţa San Marco a fost de-a lungul timpului obiectul unui marfar de linguşiri.
Martino da Canale îi spunea „cea mai frumoasă piaţă din lume“.
Petrarca scria negru pe alb:
„Nu ştiu dacă în Univers se mai găseşte vreuna asemănătoare“.
Dintre toate odele înălţate Pieţei San Marco mi-a reţinut atenţia cea iscălite de Napoleon:
„Cel mai elegant salon din Europa“.
Cu tot respectul, îmi permit s-o întreb pe Majestatea-Sa, Împăratul:
Aţi văzut în vreun salon inşi umblînd în ţinută de plajă, aruncînd hîrtii pe jos şi dînd radioul la maximum?!
Şi nu un salon oarecare, ci salonul cel mai elegant al Europei!
1 2
Lasă un răspuns