Nicolae Ciucă: O să stabilim liniile de efort pentru perioadă imediat următoare, astfel încât să avem toate demersurile întreprinse pentru ca până la 24 decembrie să putem să avem bugetul finalizat și aprobat, așa cum am discutat

Un trecut cosmetizat

Periodic ne apucă făcutul curățeniei. Nu doar de sărbători ne scoatem în curte acareturile și ne punem pe frecat și pe aruncat nimicurile, ci și atunci când ne cam sufocă maldărul de gunoi istoric produs de generații și de care ni se pare că nu mai putem scăpa altfel decât făcând tabula rasa. Fiindcă nu mai putem interzice ce s-a petrecut deja, ne chinuim să camuflăm ridurile brăzdate adânc pe chipul istoriei cu un strat gros de praf. Praf aruncăm din belșug și în ochii celor care ne-ar putea reproșa câte și mai câte. Și pentru asta ne înarmăm pe noi și posteritatea cu corectitudine politică. Trecem repede peste absurditatea absolută pe care o reprezintă „realfabetizarea” conferită de schimbarea unor cuvinte cu altele, cuvinte încetățenite de secole și care nu supărau pe nimeni cu excepția celor care se vor corecți… politic și care, dotați cu bidinele multicolore, au trecut la spoiala trecutului în culori țipătoare. Orice culoare merge, numai negru nu, fiindcă negrul a devenit peste noapte… incorect.

Negrul nu mai este la modă în vorbire. În rest se poartă, bineînțeles, cu eleganța bine cunoscută. În calitate de culoare a pielii, negrul e însă incorect. Corect este afro-american/afro-european (?!). Tot așa se cer corectați și țiganii, mahomedanii, eschimoșii, piticii sau bieții idioți. În așa fel încât nimeni să nu mai poată fi discriminat (verbal) din motive rasiale, etnice, religioase, de gen ori de orientare sexuală, de debilitate fizică sau intelectuală. Cu toții pot sta liniștiți, deoarece creatorii de cuvinte lucrează febril la făurirea de noi termeni, unii care-i vor feri de orice atac discriminatoriu. De îndată ce lumea va folosi cuvinte elevate precum „romi”, „sinti”, „musulmani”, „inuiți”, „scund” sau „incult”, putem spune că li s-a făcut dreptate și că s-a introdus cu succes corectitudinea. „Tânăra negresă” din muzeu va fi, în sfârșit, răzbunată, numindu-se pe viitor „Tânăra cu evantai”. Oare cum rămâne cu negresele din vitrinele cofetăriilor?! Cocoșatul de la Notre Dame i-o va plăti în sfârșit lui Victor Hugo, devenind „clopotar” (păcat că nu prea mai are unde trage clopotele!), boșorogii vor fi niște „oameni în vârstă” și cu toții se vor simți puternici și protejați de o societate care va continua – cum se putea altfel? – să nu dea doi bani pe ei.

Nu știu în ce se va schimba munca la negru, banii la negru, pâinea neagră ori văzutul negrului în fața ochilor, zilele negre pentru care se adună banii albi, sau cele făcute cuiva cu sau fără intenție și bună știință. Poate că ele nu se vor și nu se cer ferite de discriminare?! Și cum rămâne cu celelalte lucruri negre? Postul, inima, sărăcia, supărarea? Își schimbă și ele culoarea? Așa ar fi corect, din moment ce o simplă prăjitură nu mai poate purta un astfel de nume. Până unde poate merge absurditatea? Bineînțeles că nu poate merge decât până în pânzele albe.

Și, deși susținem că ce-a fost a fost și că nu mai trebuie să privim în urmă și să ne lăsăm demobilizați de eșecuri, din când în când ne repezim și la evenimentele trecutului. Fiindcă, trecutul nu ne-a fost întotdeauna motiv de mândrie, am decis să-l cosmetizăm și pe el. Oricum nu învățăm nimic de la trecut, așa că de ce să nu-l modificăm și înfrumusețăm pe ici, pe colo, prin punctele esențiale? Ne-am năpustit pe istorie și pe orice act sau ipostază care atestă incorectitudinea. Pe cărți, pe filme, pe muzee, pe monumente și statui, pe orice ne aduce aminte de greșeli de neiertat comise în momentele marilor rătăciri. S-ar răsuci în mormânt artiștii și cronicarii epocilor respective, dacă ar fi martorii furiei destructive care ne-a cuprins de la o vreme, îndemnându-ne să ștergem informații pentru procurarea cărora ei și-au dedicat întreaga viață. Ce să mai valoreze Pe aripile vântului cu niște aripi ciuntite sau pictate în culori țipătoare? Cum să nu se repete povestea unchiului Tom, dacă ea nu va mai exista în mintea și sufletul urmașilor săi? Cum să nu ne împiedicăm din nou de resentimente, dacă habar nu avem că ele au stat la baza erorilor mai tot timpul?

Putem să ne creăm un viitor cât de tolerant vrem, dar nu o putem face schimbând doar cuvintele și ștergând trecutul cu buretele, ci schimbându-ne efectiv mentalitatea și conduita de acum înainte. Ștergând termeni incorecți politic din memorialele erorilor, nu vom face decât să ne împovărăm conștiința cu încă o vinovăție: aceea a falsului în acte publice, în documente istorice, în viața însăși… și să ne alocăm prea binemeritatul calificativ impostor. De când putem pătrunde în trecut? Și dacă da, de ce nu extragem de acolo cunoștințe utile? Dintr-un trecut necosmetizat se pot extrage cele mai bune învățături. Nu dintr-unul maltratat și mutilat și ajuns astfel de nerecunoscut.

Spuneam într-un articol precedent că educația celor mulți ar putea fi o cale pentru a evita intrigile și vicleșugurile celor care își hipnotizează subordonații, bazându-se pe ignoranța acestora. Cineva a întrebat într-un comentariu dacă mă refeream la „educația” lui Moș Ion Roată. Ce-i drept, uitasem de legendarul personaj, care a scris o istorie remarcabilă în urmă cu aproape două secole. Și precis că mulți ar izbucni în râs dacă cineva ar încerca trimiterea la povețele „învechite” ale unor vremuri de mult apuse. Dacă a apus ceva, acel ceva e iscusința nativă și bunul-simț al fiecăruia dintre noi. Capacitatea de a reflecta și de a percepe realitatea, de a ne ține mintea trează și inima deschisă. Mai toate simțurile ni s-au atrofiat, așa că un Moș Ion Roată – sau mai mulți – nu ne-ar prinde rău câtuși de puțin. Ne-ar ajuta să trecem prin viață cu ochii deschiși și să învățăm din greșeli.

Fără oameni ca el, e greu de crezut că o să învățăm ceva de la viață. De la pandemia prin care trecem, de pildă. Tot așa cum nu am învățat nici din experiența altor pandemii, ultima fiind cea din 1968 (dacă nu o luăm în calcul pe cea de HIV/SIDA). Toți cei care acum iau decizii habar nu au de ce înseamnă de fapt o pandemie, deși în ultimele două decenii s-au străduit să fabrice una (aviară, porcină etc.). Ce să mai vorbim de un război, o prigoană a minorităților sau a altor categorii. Nu au habar pentru că pur și simplu nu au trăit vremurile și nici nu au avut curiozitatea să deschidă vreo carte de istorie. Nu mai vorbim de ascultat bătrânii, pe care i-au marginalizat de mult și i-au izolat în aziluri, în creierul munților sau prin mocirla satelor pe unde nu mai calcă nimeni, decât ca să-și reîmprospăteze proviziile bio/ecologice de alimente sau să presare pomeni electorale. Ce să poată spune niște „senili” unei generații tehnologizate? Pe ce limbă să-și vorbească și cum să se înțeleagă unii pe alții? Lăsăm deoparte multidisciplinaritatea și ultra specializarea, care au făcut să nu se mai înțeleagă nici măcar experții între ei. S-a văzut asta din lipsa totală de consens între virusologi, infecționiști, epidemiologi, sociologi, pediatri, psihologi și economiști ori matematicieni în actuala pandemie. Nici măcar virusologii ori epidemiologii între ei nu s-au putut pune de acord.

Putem șterge amintirile neplăcute, putem așterne un văl dens și impenetrabil peste un trecut rușinos sau putem cosmetiza istoria după bunul plac (și prostul obicei). Dar, făcând asta, ne-am autodesființa ca oameni. Fără amintiri nu suntem decât niște biete creaturi debusolate; fără un trecut, doar niște zombi supuși voinței (re)animatorilor; cu un trecut cosmetizat, niște șarlatani buni de puși la stâlpul infamiei. Nutresc speranța ca toți acești impostori ai prezentului să nu fie tratați cu indulgență de generațiile următoare, ci dezveliți fără îndurare de arheologii viitorului, unul câte unul, până la ultimul. Dacă vrem să nu ne fie rușine de greșelile comise, e foarte simplu: Nu le comitem! Dar pentru asta trebuie să ne conștientizăm înțelesul termenilor rușine și greșeală. Înainte de a-i schimba cu cine știe ce alți termeni, și mai corecți politic.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

23 comentarii pentru articolul „Un trecut cosmetizat”

  • Asta a durut rau, cred ca vine prea din adancul sufletului.

  • @Steliana,

    Hahaha!… mi-a placut metafora ta „bidinele multicolore”… 🙂
    Mos Ion Roata i-a spus de la bun inceput boierului ca pe el nu-l poate prosti din pix cu jocu’ de-a alba-neagra, dar no, daca boieru’ si-a cautat-o cu lumanarea, a primit ce-a meritat.
    Vorba aia, prostu’ nu-i destul de prost daca nu-i si fudul…
    Bunul simt nu va pieri oricat se straduiesc „cur-cu-betii” sa-l distruga. Atata doar ca n-o sa-l mai gasesti la cei „educati” (a se citi spalati la creier prin indoctrinare finantata si sustinuta de Zeii lumii) ci doar la oamenii care pur si simplu se multumesc sa fie oameni. De-asta se zice-n popor „a fi om, e lucru mare…”… Mai ales in ziua de azi…!
    PS. Curcubeul autentic e simbolul Creatorului si el ramane la fel de splendid chiar daca unii vor sa-l redefineasca cu tampeniile lor!…

    • Normal, curcubeul este spectrul luminii cea data de Dumnezeu!
      PS Multi vede, putini pricepe! 😎

  • Mulțumesc tuturor pentru apreciere și comentarii:)

    • Cei care te au apreciat…au si comentat,
      iar cei care au comentat intotdeauna te au si apreciat,…io asa am auzit!:))))

      deci modific zicerea ta, astfel:
      Multumesc tuturor pentru aprecuiere:)
      sau
      Multumesc tuturor pentru comentarii:)

      :))))

  • Cu alte cuvinte, nu pot decât să aplaud opiniile exprimate.

  • 👏

  • la gradinita am jucat teatru, …creca si dupaia!:)))
    la gradinita, jucind teatru am avut rolul…vanatorului din Scufuita-Rosie, a lui Mos Ion Roata, si…inca un rol:)))
    a fost fain la gradinita!:))))

  • Mos Ion Roata le avea cu Bunul-Simt inca din fabricatie.

    tot asa cum azi exista Intelepti si AntiIntelepti, exista si …Bun-Simt si ‘bun-simt’.

    exista un ‘bun-simt’ care e o exprimare absoluta a unei stari relative, adica…e si el absolut, oleaca!:)))
    in fata acestui ‘bun-simt’ care tinde, tot asa cum Infinit tinde catre Zero, sa fie desavarsit, doar oamenii vor rezista. mai altfel spus doar purtind Bunul-Simt piti face fata manifestarii desavarsire a ‘bunului-simt’, pentru ca, in modul!, astea doua vor semana tot asa cum imaginea tu, Steliana, semeni cu imaginea ta din oglinda… 🙂

  • ‘Nutresc speranța ca toți acești impostori ai prezentului să nu fie tratați cu indulgență de generațiile următoare, ci dezveliți fără îndurare de arheologii viitorului, unul câte unul, până la ultimul.’

    :))))))
    pentru a pune frau ‘dorintelor’…bune de dorit in Lumea Mare tre sa-ti construiesti…datini, traditii si obiceiuri:))

    asa faceau si Inteleptii, pe vremuri, rinduiau datini, traditii si obiceiuri pentru a pune ‘capastru’ dorintelor, pentru ca pastrate ca ‘active’ sa ramana, cel putin la nivelul Definitiei, insa mai cu seama aici!, ‘dorintele’ armonizate cu Natura.

    AntiDreptatea isi faureste si ea…datini, traditii si obiceiuri…tot pentru a pune capastru ‘dorintelor’ si pentru a le orienta pe acestea inspre implinirea dezideratului: manifestarea AntiDreptatii:))
    deci…ce avem noi p emasa?
    pai avem
    -datinile, traditiile si obiceiurile…din Batrani, adica cele rinduite de Inteleptii neamului nostru,
    -datinile, traditiile si obiceiurile Lumii Mari, adica cele rinduite de catre…AntiInteleptii Civilizatiei:)))
    ——
    deci e cu Intelepti si AntiIntelepti pe vremurile astea,
    tocma daia zic si tot zic eu ca astea sint…Vremurile Maestrilor:), ailalti…cel mai probabil habar n-au in ce lume traiesc:))

  • Corect e Imaginea din oglinda a lui Drept.
    una e Corect, cu totul alta treaba e Drept.

    la limita, tot ce e Drept e Corect, insa nu tot ce e Corect e si Drept,
    pentru ca Zero e Infinit!, insa Infinit nu poa sa fie Zero.

    oare ce-o cauta, in limbajul Conducatorilor, cuvantul Corect?!

    Corect poate duce catre Drept, cunoscand Greseala si Rusinea,
    insa Incorect e cale catre…AntiDrept!
    pe cind Corect e imaginea din Oglinda a lui Drept, atunci cind Infinit tinde catre Zero, si Corect tinde sa fie el cel care se Oglindeste, caz in care Drept! devine Imaginea din Oglinda, insa ea, ca orice imagine din oglinda, e ‘intoarsa pe dos si cu capul in jos’,
    tocma daia Incorectul ridicat la rang de Tron e singura cale spre manifestarea AntiDreptatii.

    exista sinonime, antonime, insa exista si…antinime:))
    pe cind antonimul e ‘antonimul’…din Sistem, al unui cuvant, adica e ‘antonimul care face parte din acelasi Sistem cu cuvantul la care se refera,
    antinimul e ‘antonimul’…din afara Sistemului!

    unii pur si simplu nu pricep ca Marea Revolutie, Revolutia Mondiala, e prima ‘revolutie’ care face trecerea de la ‘in Sistem’ la ‘in afara Sistemului’ !
    nepricepind diferenta fundamentala dintre Drept si Corect pesemne ca nu pricep nici traseul de la incorect la AntiDrept.
    il ridici pe AntiDrept pe Tron daca si numai daca declari Incorectul ca fiind ‘Corect…politic’,…spre ex.

    • …vad ca e si o completare,
      antinimele, ca si sininimele, imaginea din oglinda fiind, sint asa:
      antinimele se oglindesc cu sinonimele, iar sininimele cu antonimele
      :))
      adica…si paici se regaseste Dinamiac Curcubeului :), adica a Cubului, ca…tot aia e:)

  • ‘Dacă vrem să nu ne fie rușine de greșelile comise, e foarte simplu: Nu le comitem! Dar pentru asta trebuie să ne conștientizăm înțelesul termenilor rușine și greșeală.’

    nu pricep.
    pentru simplul fapt ca eu cred ca ‘gresind’ avem sansa sa l cunoastem pe ‘gresit’, si abia cunoscindu-l avem sansa sa cunoastem ‘rusinea’.
    cunoscandu-le, le vom putea recunoaste.

    mai exista si oameni care invata din ‘greselile’ altora, insa ei sint, io asa zic, abia cei care au functionala din fabricatie ‘rusinea’, care ii ajuta sa recunoasca ceva ce…n-au cunoscut pe propria piele, anterior.

    eu, la limita, nu dau doi bani pe generalii lipsiti de rani, pe sfintii care n-au cunoscut pacatul, pe desavarsirea rezultata din altceva decat din savarsire, din ‘facere’, din ‘actiune’.
    precizez, …la limita.

    tocmai daia nu dau doua parale nici pe dezideratele care urmaresc sfintenia plenara. unii, chiar si azi, isi doresc o tara cam ca o manastire plina ochi cu sfinti.
    pai…de unde, nenica, sfinti, daca ei n-au biruit, mai nainte, pacatul, chiar daca asta a insemnat ca ei sa fie tavaliti, poate chiar pina in pragul ‘mortii’, prin santurile Lumii Mari.

  • Traim din plin cea mai mare pandemie de ticneala. E singura certitudine. Urmeaza avantul-prabusirea cu peron stanga-dreapta!

    • Daca scopul „pandemiei” nu e unul ascuns si pervers, ticneala consta in a forta asa-zisa vaccinare in ciuda tuturor evidentelor ca operatiunea da fail pe toate fronturile. Se stie perfect cum se cheama cel care incearca mereu si mereu sa obtina rezultate diferite folosind cu obstinatie aceeasi metoda! Cam despre asta e vorba in „pandemia” de ticneala in care a intrat toata populatia globului.

      • asa cum spunea domnul Zaicu, atunci cind un supercomputer ‘gandeste’ mutarile la sah, ele, la un moment dat, …par a fi lipsite de orice logica.
        mie asa mi se pare ca sint unele mutari, azi. lipsite de orice fel de logica.
        insa io n-am ajuns la concluzia ca e vorba de ticneala la mijloc, ci ca e vorba despre un supercomputer:))))

        io zic ca azi dinamica lumii mari e mai inainte simulata, si abia dupaia e implementata. procesul, fiind unul repetitiv devine procedura de calibrare a…simulatorului,
        deci urmatorul ciclu va fi doar mai precis,

        mai altfel spus diferenta dintre Efectele teoretice pe care Simulatorul le urmareste spre a fi implinite si exprimarea lor practica, in Realitate, tinde sa devina…nula:)), deci erorile tind sa dispara. prin urmare si strategia care acopera Marea Revolutie tinde sa fie imbatabila.

      • pentru ca sintem in mileniul al-iii-lea, pornim de la faptul ca in spatele ‘ticnelilor’ se ‘ascunde’ un supercomputer, …si abia dupaia vedem daca asta e adevarat sau fals:)

        inchipuie-ti Marea Revolutie simulata mai inainte sa fie implementata.
        e putin…jale, asa-i? :)),
        pentru ca tu, oricare tu!,
        devi, brusc, un actor care participi, urmandu-ti propria ecuatie de miscare!, la implinirea Marii Revolutii, deci…poate ca habar nu ai ca ‘muncesti’ la implinirea Marii Revolutii!:)), sau poate ca habar n-ai ca asa ceva exista!:)), insa indiferent care ti e credinta, tu in simbria ei esti!,

        faptul ca strategia Marii Revolutii iti foloseste propria ecuatie de miscare,
        prin urmare tu nu ‘faci’ nimic!, ci doar…te misti natural!,
        face din ea, din strategie, o arma imbatabila. pina afli tu ca de fapt in lume se desfasoara o Revolutie Plenara…esti deja papat de aceasta!:))

      • deci se manifesta o criza, care persista,
        apoi inca una, mai precisa, care persista si ea, insa o foloseste pe cea anterioara pe post de catalizator,
        si tot asa…

        in final ‘masinaria asta’ te ia de unde esti si de ‘depune’ fix pe locul diametral opus…fara sa ti dai seama,
        pentru ca si daca au existat reactiuni ele erau intotdeauna sub valoarea peste care n-ai mai fi rezistat.

        adica…e cam ce se intampla cu broasca aia, care sfarsea prin a fi fiarta:))

        credeti ca cineva ar apasa pe acceleratie cu atat tupeu daca dinamica n-ar fi simulata anterior?…si simulata fiind, s-a aratat ca e suportabila?

        se prea poate ca astazi Simulatorul asta sa aiba cunoastere despre unele state…mai multa decat au statele despre ele insele!:)))))

        cumva…impresia mea e ca cei care se dau conducatori mareti, pe umea asta, inca nu s-au prins ca…sint controlati in stil…cuantic:))))

      • din punctul meu de vedere folosirea unui Simulator la asemenea nivel are istoric, el putind fi ‘simtit’ in actiune inca de acum vro 7…8 ani. la un moment dat Simulatorul va folosi un Computer Cuantic. caz in care singurii jucatori pe masura mai pot fi exclusiv Inteligentii. sau Inteleptii, ca tot aia e.

        • Fratili meu, te-ai cautat pe la ficap in ultima vreme? Ca m-ai omorat cu cuanticu’! Indiferent de subiect, ne-ai napadit cu obsesia ta. Mai schimba-i nenica cipurile!

  • Inca un articol foarte bun! Felicitari, stimata doamna!

  • Felicitari pentru acest articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog