Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al doilea Război mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului. Deși țara e aliată cu Germania, presa română se străduiește să reflecte profesionist confruntarea dintre Germania și Anglia. Nici vorbă de fakenews-urile în care s-a prăbușit marea presă occidentală de azi în abordarea Războiului din Ucraina. Nici vorbă de caricaturizarea de maidan a lui Churchill sau Roosvelt, cum se întîmplă azi cu Vladimir Putin. Firește, Curentul și Universul nu simpatizează cu Anglia. Dar nici n-o caricaturizează. Cititorul e ținut la curent cu toate manevrele Angliei sau ale SUA.
Să luăm de exemplu numărul din Universul datat Sîmbătă 1 februarie 1941.
La pagina patru dăm peste rubrica Situația de pe fronturile de luptă. Primul e Comunicatul german. Al doilea e Comunicatul englez. Al treilea, Comunicatul italian. Am întîlnit noi în cele 12 luni de război dintre Rusia și Ucraina vreun moment intitulat Situația de fronturile de luptă? Un moment în presă sau la televiziuni în care să se prezinte și Comunicatele rusești? La începutul lui 1941 în SUA se dezbate unul dintre cele mai importante instrumente pentru ajutorarea Angliei: Legea pentru ajutorarea Angliei.
Presa noastră urmărește îndeaproape procesul. Deși e vorba de o implicare a Americii în Război împotriva Germaniei, presa românească se păstrează în hotarele informațiilor corecte. Nu vom întîlni titlurile tendențioase din presa noastră cînd vine vorba de faptele și evenimentele din Rusia, una dintre manifestările cele mai scîrboase ale putregaiului care macină presa noastră.
Deși informațiile despre Germania domină Universul, totuși cele despre America, despre Anglia nu lipsesc și, mult mai important, sînt corecte, lipsite de tendențiozitatea stridentă tipică articolelor din presa noastră despre Rusia lui Putin. Să luăm de exemplu numărul din 3 februarie 1941 al Universului pentru a vedea cum reflectă ziarul actualitatea internațională.
Despre Germania și alți aliați ai noștri:
Pagina întîi:
„Discursul Fuehrerului” (amplu comentariu despre Discursul ținut de Hitler cu prilejul aniversării revoluției național-socialiste); „O NOUĂ ORIENTARE A POLITICII JAPONEZE FAŢĂ DE CHINA”; „Alţi doi miniştri italieni vor pleca pe front”; „Au fost schimbate la Moscova instrumentele de ratificare a convenţiei dintre Germania şi Rusia Sovietică.”; „Delegaţia armatei japoneze în audienţă la Fuehrer.”
Pagina trei:
„Presa parisiană despre relaţiile franco-germane”; „Discursul Fuehrerului comentat de presa germană”; „Comentariile presei italiene”.
Pagina 7:
„ANIVERSAREA A OPT ANI DELA INSTAURAREA REGIMULUI HITLERIST. Fuehrerul felicitat de Suveranul Italiei și Duce”; „Răspunsul Fuehrerului la telegrama de felicitare”
Despre Anglia, America și alți dușmani:
Pagina trei:
„Ce scrie presa americană” despre Discursul Fuehrerului;
Pagina 7:
„Aprobarea legii pentru ajutorarea Angliei de către comisia de politică externă a Camerei americane”; „D. Roosevelt a promis d-lui Halifax tot ajutorul”; „Vizita trimisului special al d-lui Roosevelt la regele Angliei”; „Un discurs al d-lui Sumner Welles”. „D-na Roosevelt a refuzat să ţină o cuvântare.”; „Anglia ar avea intenţia să cedeze Statelor Unite cuirasatul «George V».” „Cîte avioane are armata americană.”; „Statele Unite construiesc noile cuirasate”.
La rubrica Situația de pe fronturile de luptă, întîlnim Comunicatele germane, Comunicatul italian, Comunicatele britanice din Cairo.
Indiscutabil informațiile despre Germania și aliații României domină. Dar informațiile despre Anglia, despre SUA nu lipsesc și mai ales sînt date corect, fără tendențiozitate.
Cu prilejul aniversării nașterii sale, președintele american a ținut un discurs la Radio. Citind relatarea din Universul rămîi impresionat de politețea cu care e prezentat:
„Un discurs al d-lui Roosevelt cu prilejul aniversării naşterii sale
Nimeni în lume nu este azi pe deplin fericit
Washington, 31 (Rador). – Corespondentul agenţiei DNR comunică:
Cu prilejul aniversării naşterii preşedintelui Roosevelt au fost organizate în Statele Unite numeroase serbări de binefacere în folosul asociaţiei pentru combaterea paraliziei infantile.
Preşedintele a ţinut o scurtă cuvîntare la radio, în care a declarat că, de ziua sa, nu este deplin fericit, deoarece nimeni nu poate fi azi în lume cu adevărat fericit. Totuşi aniversările americane sînt mai fericite decît la alte popoare Luminile păcii mai strălucesc în oraşele americane şi în sate. Rîsete şi muzică se aud de la o coastă la alta şi oricine se poate duce să se culce în siguranţă.
D. Roosevelt a încheiat afirmînd simpatia Statelor Unite pentru toate statele libere din lume şi dreptul celor nevoiaşi şi slabi la bucuriile vieţi.”
Inutil să mai atragem atenția asupra felului în care sînt prezentate la noi discursurile lui Vladimir Putin. Presa noastră de la vremea respectivă se definește printr-o politețe desăvîrșită cînd vine vorba chiar și de un dușman. Nu vei întîlni nici un rînd despre bolile lui Churchill, nici un fake news despre Roosvelt. Funcționează din plin principiul:
Cine respectă pe alții se respectă pe el însuși.
Comentarii
5 comentarii pentru articolul „Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al doilea Război mondial?!”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Corectitudinea presei scrise de toate felurile se manifesta în și prin calitatea jurnaliștilor…
*Ce comunicate prelucrate mai vreți când, azi, cu un banal telefon poți vedea imaginile în timp rea, de pe front!! Credeți ca acele comunicate din WW2 nu erau lucrate? Hm…
*Uite, va dau eu exemplu de manipulare, pana la minciuna prin omisiune:
-*de ani de zile se ascunde faptul ca jurnaliștii au pensii speciale! Da, 100% adevărat! Pentru o contribuție minora primesc +50% din cuantumul pensiei. Puteți argumenta cu seriozitate de unde vin acești bani?
-*din culcare în sculare câteva jurnaliste o țin precum gaia matul cu pensia contributiva! Știați ca contribuția individuală pt pensie se plătește doar din 01.01 2001? Deci au trecut doar 22 de ani și conform legii nu prea are dreptul nimeni sa vorbească despre pensie contributiva, dar asa este cu manipularea…da bine în presa!
@Iulian a scris pe 25/02/2023 la 16:01
Da Iulian,Stiam lucrulile astea si multe altele,nu doar jurnalistii,mi se pare ca si avocatii,notarii au „pensii speciale”…
Iti spun doar ca Bunicii Mei in anii ’80 primeau o pensie proportionala cu salariul pe care l-au avut cand lucrau,la fel si Parintii Mei aveau o pensie care reflecta venitul obtinut din munca in anii ’90.
Asa a organizat iliescu ion colonia Romania dupa 1989,initiatorul pensiilor speciale a fost valeriu stoica in 1997,tot omul lui iliescu,chiar daca era in cdr,bineinteles junta militara a profitat,nu doar pensii speciale ci si afaceri,credite preferentiale si alte hotii incepand cu gradul de plutonier.
Iti pot spune de acum,daca esti persoana care lucreaza si asteapta o pensie publica sau privata,astepti degeaba,iti poti lua adio de la acei bani,ai mai scris asta cu pensiile din ce-mi amintesc pe alt forum,ar fi bine sa va lamuriti ca nu mai aveti nimic de asteptat sau de primit ci doar de platit si „stins” datoriile facute de conducatorii vostri.Nu vreau sa mai dau cifre,in toti acesti ani,Profesorii Mircea Cosea,Ilie Serbanescu sau Petrisor Peiu au tratat mai mult decat suficient Subiectul Iminentul Faliment al Romaniei.
Toate Bune!!!
Valentin Constantinescu
Ambii ticăloși, Șeicaru și Popescu, credeau în victoria finală a anglo-americanilor. Ca și Carol II. Erau destul de șmecheri ca să anticipeze că Hitler nu are resurse pentru un război de durată cu două imperii (peste câteva luni cu trei). Erau mai inteligenți (evident) decât mesianicul moș Teacă Antonescu. De altfel amândoi au șters-o în Vest binemersi, și nu cu buzunarele goale!
Așa că nu vroiau să își compromită viitorul înjurând Anglia și America.
(Observ că Stelian Popescu și Pamfil Șeicaru sunt idolii șefilor de gazete de după 1989. Banii și puterea, nu-i așa? Poveștile cu deontologia sunt pentru blegi.)
„…. -…. Germania a invadat Norvegia, Suedia şi Danemarca…. – Nu înţelegi? Înseamnă că nu mai vin aici!…. Cafenelele îşi scoteau scaunele afară, prin grădini sau trotuare. Se ocupau imediat oamenii începând imediat, veseli şi neîntârziat, viaţa în aer liber din timpul verii…….veneau cu regularitatea filmele agenţiei U.A. Oamenii se ridicau în picioare îngroziţi. Copleşiţi de fervoarea tinerilor de pe ecran. Aici nu putea fi vorba de realismul plat al ştirilor englezeşti….. Operatorul folosea orice truc pentru a reda drama oraşelor secerate de tăvălugul mecanizatelor germane. Plăcerea de a distruge era ca o scurtă privire într-o epocă întunecată. Focurile din Rotterdam … Cupolele catedralelor, turnuri care rezistaseră la mai multe războaie, clădiri grandioase care fuseseră admirate secole de-a rândul, totul se prefăcea în pulbere….. – Pun pariu că filmele acestea sunt nişte falsuri! ….Oamenii se mişcau nervoşi în scaune. Cei de lângă el îl privau pieziş, temându-se de îndrăzneala lui. ….. În ziua în care s-a aflat de bombardarea Parisului a ajuns la Bucureşti ultimul film franţuzesc, ca un ultim strigăt, îi arăta pe refugiaţi târându-se pe un drum lung şi drept…… Filmul franţuzesc părea să strige: Fie-vă milă de noi! Filmul german care a urmat lua în râs mila…. Şi tineri blonzi, ridicaţi în picioare pe tancuri ieşeau nevătămaţi şi râzând dintre ruine. Îşi ridicau feţele spre soare şi cântau: „Ce dacă distrugem lumea? Când va fi a noastră o vom reconstrui!”… Pe fondul acestei procesiuni cântau: „Nu vrem să fim creştini/Hristos a fost un porc evreu/Iar mama sa, o găină/se numeşte Maria, născută Kohn.”…. era înconjurată de femei: – Ce tineri drăguţi!” – Parcă erau nişte zei ai războiului!” : Olivia Manning „Trilogia balcanică”- „Marea şansă” vol.1, colecţia Babel, Nemira, ISBN 978-606-758-593-3
În original, texul ultimului cântec era în germană.
Desigur este o greşeală de informare. Nici vorbă de invazia Suediei. S-a menţinut neutră şi şi-a cumpărat, asemenea României, „liniştea” de a nu fi invadată, alimentând Germania cu fierul suedez. Peste jumătate din necesarul de fier al Germaniei naziste a fost asigurată de Suedia.
„O versiune pleacă la Athénée Palace, alta spre Minerva (hotel german). Astfel, aliaţii noştri români sunt în bune relaţii cu ambele părţi. ….. Această politică de a susţine un ordin stabilit, fie bun, fie rău, ne va duce la pierderea acestei ţări. Când ne vom retrage armatele, ne vom pierde privilegiile, în toată lumea; pe scurt, se va sfârşi cu noi!….. Paiaţele astea de la Ministerul de Externe nu văd mai departe de lungul nasului. Pentru ele, nu e importantă poziţia mulţimii populaţiei. Suveranul, bun sau rău, – numai asta ştie şi nu are nevoie de altceva.”: Olivia Manning „Trilogia balcanică”- „Marea şansă” vol.1, colecţia Babel, Nemira, ISBN 978-606-758-593-3
Intrebarea din titlu are un raspuns simplu: corectitudinea presei romanesti din acei ani, este acolo unde sunt si gazetarii acelor ani. Adica in mormant. A fost inmormantata odata cu ei, iar cei care au luat locul gazetarilor, mai ales din 2000 incoace, acceptand simbria de la marele si micii licurici, nu pot sa spuna decat ceea ce le dicteaza platitorii. Asa cum unii au facut in toata epoca socialista. Culmea este ca astia tineri, care nu prea au prins epoca socialista, sunt, parca, mai dedicati sa spuna ceea ce li se dicteaza.