„Unipolarismul e imposibil, pentru că nimeni nu poate sta într-un picior”

Cu Adrian Severin discut pe larg la emisiunea Față-n față cu Ion Cristoiu despre complicata situație internațională de acum (februarie 2023 – n.n.). Fostul ministru de Externe, una dintre puținele inteligențe libere din România cenzurii consensului, mi-a creionat o imagine de loc liniștitoare a ceea ce se întîmplă în prezent:

„Ion Cristoiu: Cum credeți, din punct de vedere al vieții internaționale, că se va scrie în istorie – dacă va mai fi vreo istorie – peste vreo 20-30 de ani, despre momentul de acum.

Adrian Severin: Păi…

Ion Cristoiu: Nu spun de război. Acum. Va fi un rînd, două rînduri. La început de 2023 nu vorbesc de război. Ajungem și la război. Adică, la un moment dat va fi în manualele viitorului și începutul lui 2023 sau se va pierde în tot războiul. Adică e un moment deosebit acum în cadrul războiului.

Adrian Severin: Asta vreți să spuneți.

Ion Cristoiu: Deosebit ca să fie în atenția posterității.

Adrian Severin: Sigur că dacă ne referim la un moment ca la o secundă sau la un minut e greu de spus dacă această secundă, uitați cum stăm noi acum… această secundă.

Ion Cristoiu: În cadrul orei care e războiul?

Adrian Severin: Dar după părerea mea sîntem într-un moment de cumpănă care va fi marcat, va trebui să fie marcat, de istoricii viitorului. Sîntem într-un moment de mare cumpănă. De ce? Eu am considerat că pînă, hai să spunem la începutul – ați spus dumneavoastră –, începutul acestui an există șanse pentru pace și există șanse pentru a se negocia o nouă ordine internațională, o nouă ordine mondială care să ne țină pe toți împreună, toți diferiți, dar toți egali și în măsură să coexistăm, deși nu sîntem oameni care gîndim lucrurile la fel, nu sîntem oameni care avem aceleași tradiții culturale și nu sîntem oameni care avem chiar aceleași interese. Bun, n-avem aceleași interese, n-avem aceleași tradiții, dar putem să trăim și trebuie să trăim cumva să trăim împreună. Logica ordinii… Orice ordine are o finalitate și finalitatea este pacea. Putem să punem chiar semnul egalității între ordine și pace. Asta înseamnă. Bun. Eu am sperat în anii imediat anteriori – 2020, 2021, 2022 chiar – am sperat că vom găsi o soluție pentru a schimba vechea ordine care – iată – nu mai reușește să mențină pacea.

Ion Cristoiu: Ordinea unipolară.

Adrian Severin: Unipolarismul este…

Ion Cristoiu: De după ʼ90.

Adrian Severin: După anii ʼ90 unipolarismul este precar. Oferă un echilibru precar.

Ion Cristoiu: Indiferent de epocă?

Adrian Severin: Indiferent de epocă, da. Gîndiți-vă, în mod natural puteți sta într-un picior mai mult timp?

Ion Cristoiu: Știu. După imperiul roman a venit imperiul persan.

Adrian Severin: Unipolarismul poate exista, dar nu poate dura.

Ion Cristoiu: Deci e foarte interesant, unipolarismul contravine firii umane.

Adrian Severin: Da, naturii lucrurilor. Nimic nu poate sta într-un singur picior. Nici omul nu poate, nici scaunul nu poate, nici masa. Putem să menținem un echilibru sprijinit pe un singur element, dar ăla la prima adiere de vînt se răstoarnă. Sînt unii, și putem chiar să-i numim la ora actuală pe unii dintre ei: Victoria Nulland, John Sullivan, consilierul pentru Securitate națională a SUA, Antony Blinken, care cred că acest unipolarism se poate păstra. Și, mai mult decît atît cred că… pînă la urmă mai e ceva, putem să avem obiective, dar trebuie să ne întrebăm care este costul și care este raportul… totdeauna am spus asta care este raportul cost – beneficiu. Bun, sîntem puterea supremă, bravo. Și cît ne costă chestia asta.

Ion Cristoiu: Da, cum era la bizantini, după anul 1000 începuse să-i coste. Ba-i ataca ăia, ba ăia.

Adrian Severin: Orice putere se epuizează, orice valoare se epuizează. Și cînd ajungi la această epuizare ideea este că a păstra ordinea respectivă pentru tine este foarte costisitor, chiar dacă este atrăgător și atunci este bine să renegociezi ordinea, să cedezi ceva pentru ca să poți păstra cît mai mult din ceea ce ai avut. Și aici mă refer la influența, la capacitatea de a determina decizii la nivel mondial. Și atunci eu dacă-aș fi… și eu asta le spun interlocutorilor mei, și dacă vreți, prietenilor mei americani, și îmi place să observ că din ce în ce mai mulți vorbesc ca mine. Nu că sunt influențați de mine, dar ajung și ei, mai repede sau mai încet, la aceleași concluzii. Domnilor, încercați să participați la construirea unei noi ordini, pentru că dacă ordinea asta se va construi fără voi, veți pierde totul, veți rămîne în afară. Sigur că o dată ce acceptați o discuție despre o nouă ordine cu alții, acceptați și faptul că nu mai mențineți supremația voastră, pentru că ăia în nici un caz nu o să accepte menținerea supremației voastre în negocierile care se vor purta. Deci știți că renunțați la această supremație, dar cîștigul, ăsta e costul, dar cîștigul pe care-l obțineți este acela să stați la masă cu ceilalți și să fiți, nu primus interpares, nu primul dintre egali, dar să fiți unul dintre egali care, pînă la urmă, poate să aibă și un drept de veto. Un drept de veto nu impune o soluție, dar oprește adoptarea unei soluții neconvenabile.

Ion Cristoiu: Iertați-mă, foarte interesant, și eu cred asta. Dar prima întrebare: ăla care e cel mai puternic și unipolar e dispus? Fără un război copleșitor?

Adrian Severin: Fără război. Dacă este un tip înțelept e dispus.

Ion Cristoiu: Ați văzut în istorie un tip înțelept? Iertați-mă, nu cumva trebuie să fie obligat ăla care vrea să stăpînească lumea să nu o mai stăpînească?

Adrian Severin: Aș putea să vă dau un exemplu, totuși, toate exemplele astea au limitele lor dar… Transformarea imperiului colonial britanic în Commonwealth. Au fost și războaie locale și revolte.

Ion Cristoiu: Da, e foarte bun exemplu, da, e bună observația asta.

Adrian Severin: Dar finalmente transformarea n-a fost rezultatul unui război, ci a fost rezultatul înțelegerii de către oameni politici înțelepți că nu mai merge așa cum era și că pentru a nu pierde totul este bine să accepți acea transformare. Și s-a schimbat acea ordine. Eu credeam, acum cînd Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană, că se va întoarce și va încerca să consolideze Commonwealth și să facă un fel de «Uniune Europeană» în afara Europei care să aibă ca principiu, să spunem, de coeziune, respectul, atașamentul față de coroana britanică. Nu față de stat, ci față de coroană. Ceea ce era un atașament oarecum simbolic, dar care, cu anumite avantaje economice, îi putea ține pe toți împreună. Nu s-a întîmplat lucrul acesta. Eu credeam că Statele Unite vor oferi ajutor economico-financiar Marii Britanii ca ea să poată să devină atractivă pentru statele membre ale Commonwealthul, nu s-a întîmplat nici lucrul acesta pentru că a fost o prăbușire a calității conducătorilor politici ai Marii Britanii. Că ce se întîmplă acolo și ce s-a întîmplat e sinistru.”