Ura prezentului nu poate distruge chiar toată istoria

Am fost invitată, prin natura meseriei, la un eveniment cultural care a avut loc într-o localitate frumoasă și învăluită în parfum de podgorie istorică, și anume la Cotești, Vrancea.
Aici a avut loc dezvelirea bustului lui Vintilă Brătianu. Presupun că mulți dintre liberalii înghesuiți prin nu știu ce echipe nici nu prea știu cine este.

Vintilă Brătianu (n. 16 septembrie 1867- d. 22 decembrie 1930), a fost prim ministru liberal al României între 1927-1928, iar între 1927-1930 a fost Președintele Partidului Național Liberal. A fost cel de-al treilea fiu al familiei Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu.

Bustul a fost realizat în 1931, la un an după moartea liberalului și a fost amplasat în fața școlii din Cotești, care îi purta numele. La venirea comuniștilor, un liberal și-a riscat libertatea și a ascuns bustul, l-a îngropat în curtea școlii, unde a fost descoperit în 2017.

Nu voi intra în poveștile de viață și de carieră politică ale domnului Brătianu, ci voi vorbi despre evenimentul în sine, eveniment discret și elegant. Deși pe alocuri s-a încercat politizarea lui, m-am bucurat să aud vorbindu-se despre liberalism, despre valorile pe care s-a clădit acesta și despre care mulți purtători de titulatură liberală nu pot să lege o frază.

De foarte mult timp nu am mai avut privilegiul să aud un (fost) lider liberal care să mă încânte prin noblețea vorbelor, prin cuvinte pline de înțelepciune și informație istorică, prin substrat și care, la final, să recite versuri menite să ne pătrundă în suflete.
Oare câți dintre cei ce ni se perindă, astăzi, prin fața ochilor, ca mari oameni de partid, știu să își îmbrace discursul cu sentiment și speranța că în noi mai există un gram de demnitate?

Am apreciat discursul domnului Valeriu Stoica și al amfitrionului evenimentului, prințul Mihai Ghyka, descendent al domnitorului Moldovei, Grigore Ghica.
Nu știu al cui este meritul de a reuși să aducă alături lideri din aproape toate partidele aflate în spectrul nostru politic, însă finețea și eleganța acestui moment merită elogiate.

M-am așezat la umbra unui copac, am făcut și eu, ca tot omul , două, trei fotografii, m-am urcat în mașină și am plecat.
Pe drumul de întoarcere spre casă m-am gândit cât de mult ne-am pierdut prin hățișurile autodistrugerii, cât de superficiali și malefici suntem, cât de lipsită de substanță este această nouă clasă politică.

Da! Mi-a fost dor să aud un Valeriu Stoica sau un prinț cu rafinament suav, precum Mihai Ghyka.
Liderii de astăzi, dincolo de mitomania debordantă a discursurilor, nici măcar nu reușesc să capteze atenția auditoriului, pentru că fiecare frază rostită este un stereotip patetic și disconfortant.

Îmi era dor să văd valori, mi-era dor de oameni cu substanță și nu de supermani. Iar pentru asta mă bucur că, cel puțin pentru o perioadă, m-am răsfățat cu vorbe frumoase.
Ce nu mi-a plăcut. Mi-aș fi dorit să fie tineri și copii, să ia contact cu istoria și cu puterea exemplului ei, pentru că de ei avem nevoie, ne pot face mândri că avem trecut, că vom avea viitor și că noi putem să le oferim un prezent liniștit.
Important este că am participat la un eveniment frumos, cochet și discret, dar plin de însemnătate pentru comunitatea județului nostru.