USR: ,,Minte fără inimă.” sau ,,Minte, fără inimă!”?

Într-o lume cât de cât normală, comunicatul oficial prin care USR a anunțat public abandonarea propriului candidat ar fi trebuit să înceapă astfel: USR a comis o gravă eroare de judecată atunci când a reconfirmat, în 2025, pe doamna Lasconi drept candidat pentru funcția de președinte. Pardon, reformulez: USR a comis o gravă și impardonabilă eroare de judecată atunci când, în 2024, a propus pe doamna Lasconi drept candidat pentru funcția de președinte. Pardon, iarăși se simte nevoia unei reformulări: USR a comis o gravă și impardonabilă eroare de judecată atunci când, la alegerile din 2019, a propus pe domnul Dan Barna drept candidat pentru funcția de președinte (doar pentru a nu-l jena astfel pe domnul Iohannis). Dacă mai suportați o reformulare … ar mai fi una posibilă, reformulez: USR a comis o gravă și impardonabilă eroare de judecată atunci când, în mai – iunie 2017, l-a forțat pe Nicușor Dan să iasă din partid, de o manieră rușinoasă. Încă o posibilă reformulare și promit că e ultima, reformulez: USR a comis o gravă și impardonabilă eroare de judecată atunci când s-a poziționat drept partid de centru-dreapta și a abandonat orice urmă de orientare sau politică socială și de stânga. Dacă, pe lângă nominalizări de candidați, judecăm și consecvența acestui partid, ar trebui ca multă cenușă să fie pusă pe capetele luminate ale șefilor USR pentru ieșirea de la guvernare din 2021.

Toate aceste erori de judecată politică au explodat în fața USR în 2025 și partidul s-a văzut nevoit să o sacrifice pe doamna Elena Lasconi în cel mai rușinos mod cu putință.

Cu puțin efort de imaginație putem admite că, dacă USR nu comitea erorile de mai sus, astăzi, candidatul său natural, neforțat și cât de cât credibil, ar fi putut fi Nicușor Dan sau, mult mai bine, o personalitate reală și cu adevărat definitorie pentru curentul #Rezist și care ar fi rezonat cu o pătură mult mai largă a electoratului. Pentru nimic în lume nu am înțeles însă de ce USR a venit mereu la alegerile pentru președinte cu oameni mult sub potențialul de cadre al partidului, ca și cum ar fi vrut să piardă. Doar atât să fi putut curentul #Rezist? Nu cred.

Și aceste nominalizări neinspirate sunt nimic față de marele păcat al USR, anume poziționarea obsesivă la centru – dreapta politicii românești, venită la pachet cu niște fixații ideologice aberante care s-au tradus în abandonarea oricăror teme sociale reale și ignorarea problemelor păturilor de jos ale societății. Poate că membrii USR nu realizează sau refuză să recunoască dar această abordare ideologică îngustă, combinată cu fuga de/de la guvernare și cu centrarea obsesivă pe niște teme marginale au făcut posibile conturarea partidului unic PSD-PNL și ascensiunea fulminantă a partidelor suveraniste. USR nu a avut nimic de opus clicii PSD-PNL și vedetelor suveraniste și a ignorat permanent nevoile reale ale unui electorat care și-a pus enorme speranțe în acest partid.

Acum, după atâtea erori, USR pare că încearcă să dreagă busuiocul jucând totul pe o singură carte, Nicușor Dan. La disperare, pare că USR iar ia o decizie cu mintea și mai puțin cu inima. Dincolo de fumigena cu pericolul ca în turul doi să intre cine nu trebuie, USR a realizat că este posibil ca doamna Lasconi să nu prindă turul doi și, drept urmare, USR să-și piardă și ultimul punct de sprijin și să iasă din politica mare. Câtă lipsă de încredere și recunoștință din partea unora care au uitat cum aceeași doamnă Lasconi, care nu stătea extraordinar în sondaje nici în noiembrie 2024, a intrat totuși în turul doi și a tras după ea și USR-ul ca o adevărată locomotivă, fiind singurul candidat care a depășit scorul partidului. Dar astea se uită repede în politică.

Tot cu mintea și nu cu inima ia decizii și domnul Nicușor Dan, care pare că și-a extirpat glanda orgoliului și a uitat episodul din 2017, când i s-a furat partidul pe care l-a creat și a fost forțat să demisioneze. Este clar că în 2025 dorința de putere a domniei sale nu se mai împiedică de orgoliu. În sfârșit, a devenit și domnul Nicușor Dan ,,politician”. Atât USR cât și domnul Nicușor Dan au decis cu mintea și nu cu inima, onoarea sau orgoliul. Poate părea o decizie logică și sănătoasă, însă mie îmi pare o mare eroare de vreme ce, așa cum am văzut în 2024, alegerile din ziua de azi mai degrabă se pierd cu mintea și se câștigă cu inima și emoția.

Din acest punct de vedere, domna Lasconi pare mult mai vie decât domnul Dan, mult mai capabilă să genereze emoție. Dincolo de păcatele ei, de lipsurile ei notorii și de superficialitatea ei proverbială, doamna Lasconi măcar este vie, energică, uneori spontană, chiar dacă scoate și porumbei pe gură. Lasconi, cât de cât, prinde și la România profundă nu doar în București și marile orașe. Deși are o comunicare stridentă, totuși vorbește cât de cât legat, la liber, poate face față și unei discuții la piață și, cu puțin noroc, chiar unei dezbateri politice. Nu o laud dar totuși pare vie și capabilă de comunicare pe când la domnul Nicușor Dan am mari rezerve că, în timpul scurt rămas până la alegeri, poate fi transformat dintr-o statuie imobilă într-un bun comunicator. Îmi e milă de oamenii de PR ai domnului Nicușor Dan care au o sarcină imposibilă. A face promovare acestui client este ca și cum ai promova stațiunea Amara drept destinație de lux pentru tineri miliardari. Săracii oameni de PR cred că au coșmaruri în care Nicușor Dan descinde electoral într-un sat, la o piață, oriunde în afara bulei metropolitane sau, mai rău, participă la o dezbatere televizată cu doamna Lasconi și domnii Crin Antonescu, Victor Ponta și George Simion. Își imaginează cineva cum ar ieși domnul Nicușor Dan dintr-o confruntare cu această garnitură de oameni deprinși a vorbi și comunica mult mai bine decât domnia sa? Este clar că pentru domnul Dan pare a se impune tactica de PR ,,Iohannis”, adică una de evitare a confruntărilor cu adversarii, de comunicare doar în interiorul bulei electorale proprii și, dacă se poate, un contracandidat facil, gen doamna Dăncilă, pentru turul doi. Ce ironie a istoriei ar fi un tur doi Lasconi versus Nicușor Dan … și să câștige Lasconi!

În mod clar USR, ignoră implicațiile psihologice, emoționale, pe care decizia sa le poate avea. O Lasconi, vulnerabilă, victimă a propriului partid, martirizată, e posibil să-i coste mult mai mult decât cred ei acum. Pe partea cealaltă, Nicușor Dan, din candidat independent (cu numele cel puțin), tocmai a devenit și el candidatului unui partid, din sistem adică, un favorizat, unul care s-a cățărat pe cadavrul politic al unei doamne. Este deci posibil ca manevra USR să o scoată din turul doi nu doar pe doamna Lasconi ci și pe domnul Nicușor Dan. Ba, mai mult, cred că USR tocmai l-a băgat pe domnul Victor Ponta în turul doi, unde acesta se va duela cu domnul Simion sau, de ce nu, cu domnul Antonescu, un Antonescu versat în ale politicii și ale cărui talente oratorice și de seducție politică sunt pe nedrept ignorate chiar și de partidele care l-au propus. Atât de amestecate și tulburi sunt apele încât orice este posibil.

Cert este că, din nou, USR nu înțelege un aspect elementar, politica este o artă nu o știință, se face cu mintea dar trebuie să țină cont și de inimă, de emoție și de anumite obligații de loialitate, chiar și atunci când sunt păguboase. Partidul nu este corporație iar politicienii nu lucrează la target și numai pe bază de cifre precum corporatistul. Privind la imaginea de ansamblu și gândind la profitul pe care l-ar putea trage din manevra aceasta, nu știu exact cu ce organ, mintea sau inima, a luat USR decizia asta de a-și sabota propriul candidat în favoarea altuia. Este clar că nu știm toate resorturile acestei decizii și este foarte posibil ca USR, din nou, să joace în piesa altcuiva și să-și mintă și păcălească electoratul. Nu ar fi prima oară când USR își sacrifică electoratul și menirea politică inițială, de partid antisistem, pentru binele liderilor și pentru jocuri politice de culise.

Rămâne de văzut dacă manevra politică aparent neinspirată a USR de zilele acestea este doar un caz nefericit de ,,Minte fără inimă.” sau o manevră politică fără scrupule de tipul ,,Minte, fără inimă!”.