USR Timiș, între cenzură și conspirații: când Constituția devine facultativă

Noua ieșire publică a USR Timiș seamănă mai degrabă cu un manifest pe Facebook decât cu o poziție politică responsabilă. Cuvinte grele, „putinist”, „trădător de țară”, „propagandă malefică”, toate servite cu emfază, dar, ca de obicei, lipsesc probele. Să spui că Mihail Neamțu este „omul Kremlinului” fără să aduci dovezi e ca și cum ai striga în piață că vecinul e spion chinez pentru că și-a cumpărat telefon Huawei. Sună dramatic, dar nu trece nici testul logic, nici pe cel juridic.

Constituția, pentru cine o citește

Reamintim celor de la USR Timiș că România funcționează după Constituție, nu după emoții de partid:

Art. 30 alin. (1): „Libertatea de exprimare (…) este inviolabilă.”

Art. 30 alin. (2): „Cenzura de orice fel este interzisă.”

Intrăm într-o logică de tip sovietic: doar discursurile aprobate de partid sunt permise. Ironia e amară: tocmai cei care se pretind apărători ai spiritului Revoluției din 1989 cer acum exact ce se striga atunci pe străzi să dispară, cenzura.

Fără probe, doar cuvinte mari

Principiul juridic e simplu: sarcina probei revine acuzatorului. Dacă USR Timiș are documente care să arate că Mihail Neamțu este finanțat de Kremlin, să le ducă la Parchet. Dar până atunci, a repeta obsesiv cuvântul „putinist” nu-l transformă pe autor într-un agent secret, ci doar pe acuzatori într-un cor de propagandiști isterici.

Argumentele din carte: obiective, nu propagandă

Am fost prezentă la lansarea inițială a volumului și am citit cartea. În loc de „narațiuni anti-europene și anti-românești”, am găsit o analiză obiectivă, cu argumente istorice și filosofice, departe de propaganda rudimentară pe care o invocă USR. E ca și cum ai spune că orice critică a SUA e automat „anti-occidentală” sau că orice mențiune despre Rusia e „trădare de țară”. E o logică infantilă, dar utilă pentru scandal politic ieftin.

Sala Revoluției nu e moșia USR

Consiliul Județean Timiș administrează spațiile publice conform Codului Administrativ. Nu există nicăieri un articol care să spună: „Se închiriază doar celor care plac USR-ului.” În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cazul Handyside vs. UK, 1976) a subliniat clar că libertatea de exprimare se aplică și ideilor care „ofensează, șochează sau deranjează”. Totuși, din fericire, nu acesta este cazul acum.

Constituția a devenit dușmanul USR

USR Timiș ne arată că are o problemă nu doar cu deputatul Mihail Neamțu, ci și cu Constituția. Când ceri anularea unei lansări de carte doar pentru că nu-ți place autorul, nu aperi Revoluția, ci o caricaturizezi. Revoluția din 1989 a însemnat libertatea de a vorbi și a scrie, nu libertatea de a interzice.

Pe scurt: USR Timiș a vrut să dea o lecție de morală, dar a reușit doar o demonstrație de cenzură ratată. Și, între noi fie vorba, e greu să fii „putinist” când argumentele din carte sunt, în mod obiectiv, mai solide decât acuzațiile aruncate la repezeală pe Facebook.