Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Vaccinuri molipsitoare

Când auzim termenul molipsitor (sau contagios) ne fuge gândul în primul rând la boli infecțioase. La molime care se transmit de la o viețuitoare la alta pe diverse căi. O reflecție mai profundă ne mută gândul și la alte transferuri, nu doar de agenți microbieni. Bunăoară, la influența spontană sau premeditată a unora asupra altora. În niciun caz nu ne-ar purta mintea la vaccinuri. I-a purtat însă pe oamenii de știință, care și-au făcut un deziderat major din proiectul vaccinurilor molipsitoare. Sigur că o astfel de știre incită la tot felul de presupuneri și interpretări și naște temeri multiple. Poate că unii se întreabă dacă nu cumva se intenționează contaminarea cu germeni în loc de prevenția prin vaccinare. Alții suspectează puterea de convingere a propagandei și respectiv contagiunea morală în rândul scepticilor, eventual o ofertă irezistibilă din partea științei, care să facă masele de cetățeni să ia cu asalt centrele de vaccinare și să conducă la atingerea cotelor mult visate. Ei bine, răspunsul este: (Aparent) nici una, nici alta. Nici vaccinuri care să îmbolnăvească în loc să salveze (cel puțin nu în teorie!) și nici spălarea de creiere și supunerea oarbă (asta funcționează deja!), ci ceva cu totul special. La o analiză mai atentă, însă, ar putea fi vorba de mult mai mult decât atât.

Grație ingineriei genetice și progreselor înregistrate de biotehnologie, se lucrează la producerea de vaccinuri înglobate în virusuri modificate genetic care să se răspândească singure în populație, de la vaccinați la nevaccinați, întocmai cum se răspândesc agenții patogeni, numai că, în loc să provoace îmbolnăviri, ar provoca… imunizare în masă. (Cel puțin așa se speră!) Trebuie să recunoaștem că ar fi extrem de comod (și ieftin) să vaccinezi o singură persoană și aceea să transmită vaccinul altor câtorva zeci. (Pentru o astfel de sarcină se are în vedere colectivul elevilor și studenților, deoarece ei întrețin cele mai multe contacte, inclusiv cu restul generațiilor.) În felul și în ritmul acesta, s-ar alege cu protecție întreaga populație. Deși totul sună mai degrabă a scenariu hollywoodian (pentru unii SF, pentru alții de groază!), nu este vorba (doar) de fantezie, ci de realitate, de cercetări științifice concrete, care se derulează (și se și aplică) de ani buni și prin care se speră eradicarea tuturor germenilor (!) care ne creează actualmente probleme.

Despre ce este vorba? Despre eternul imbold al omenirii de a se vârî acolo unde nu-i fierbe nicio oală și de perpetua încălcare de teritorii și alungarea necuvântătoarelor din habitatele uzuale. Întrucât acele vietăți sunt sau pot fi purtătoare de germeni în fața cărora imunitatea noastră s-ar putea să eșueze, ne-am gândit să-i decimăm până la ultimul. Astfel încât să nu mai existe zoonoze, acele maladii transmisibile între om și animal care reprezintă 60-75% din totalitatea bolilor infecțioase. O oportunitate excelentă, prin care s-ar prinde doi iepuri (sau șapte muște, și mai bine!) dintr-o lovitură: Am putea vaccina câteva animale și am lăsa în seama acelora vaccinarea prin contagiune a altor câtorva zeci, sute sau mii. Până când întreaga populație ar dispune de imunitate și de imposibilitatea de a se mai îmbolnăvi și de a ne mai transmite nouă boli periculoase, chiar letale, precum ciuma, turbarea, Ebola, febra hemoragică, HIV, gripa aviară, boala somnului și multe altele.

Dar să vedem pe scurt acea tehnologie inovatoare. Să presupunem că intenționăm să vaccinăm o populație de șobolani împotriva ciumei, o molimă temută dintotdeauna, care a secerat milioane de vieți. Întrucât e imposibil să vaccinăm fiecare rozător în parte, apelăm la vaccinurile transmisibile. Nu ne rămâne decât să alegem un virus „inofensiv” (așa cum este adenovirusul utilizat de vaccinurile vector anti-Covid; la animale ar fi virusul citomegal, dar asta e puțin important) și să-i modificăm genomul, implantându-i gene care codifică structuri importante din bacteria ciumei. La contactul cu acele structuri, organismul șobolanilor ar produce anticorpi, ei ar deveni imuni la boală și – mult mai important – n-ar mai putea s-o transmită nici la om. (Partea cu transmiterea sună oarecum cunoscută!) Cei câțiva șobolani vaccinați în laborator ar fi eliberați în sălbăticie și s-ar ocupa fără voie și bună-știință de răspândirea virusului vaccinal și printre nevaccinații cu care vin în contact. Și aici posibilitățile sunt multiple: ar putea transmite vaccinul prin salivă, urină, fecale, mușcături, purici etc., sau l-ar putea transfera cu ajutorul blănii.

Până aici sună totul ca-n basme. Cine nu-și dorește să scape de plăgi provenite din contactul cu animalele? Sau de tuberculoză, de hepatite? Aici lucrurile se complică puțin, fiindcă ultimele se transmit în general de la om la om, dar vaccinurile transmisibile pot servi și acestei cauze. Deși nu e definit ca obiectiv primar, e clar că am putea face același lucru și cu specia umană, care nu excelează prin obediență când vine vorba de a urma recomandările de vaccinare venite din partea experților. În general se preferă testările pe animale, fiindcă durata dezvoltării unui vaccin e semnificativ mai redusă (3 până la 4 ani) decât a celor destinate oamenilor (teoretic 15-20 ani). Am putea pune, în sfârșit, capăt interminabilelor și insipidelor discuții despre pro- și anti-vaccinare, chit că unii s-ar trezi vaccinați împotriva voinței lor! Solidaritatea (!) ar învinge egoismul, chit că unii s-ar trezi „salvați” fără să știe. Am pune capăt uneia dintre cele mai frecvente „amenințări” la adresa sănătății globale. OMS însăși a definit-o ca fiind scepticismul și respectiv refuzul vaccinării.

Amenințarea cu pricina se afla în 2019 în topul celor mai importanți zece dușmani ai sănătății la nivel planetar. Să vedem și care sunt ceilalți nouă cu care se confruntă experții OMS aflați în căutare de soluții. Unul ar fi poluarea extremă și schimbările climatice; apoi, bolile civilizației precum diabetul, cancerul ori bolile cardiovasculare; urmează pandemiile (de gripă), conflictele prelungite care debilitează o cincime din populație, expusă foametei și sărăciei; rezistența bacteriilor la antibiotice, epidemiile cauzate de Ebola, Dengue și de alți patogeni periculoși, asistența medicală primară deficitară în multe țări, febra hemoragică, HIV și… cum spuneam mai sus, reticența la vaccinare. Judecând după fervoarea cu care cercetarea se ocupă de vaccinuri transmisibile, se pare că toate celelalte catastrofe și-ar fi găsit o rezolvare sau s-ar afla deja pe pista cea bună și mai rămăsese refuzul vaccinurilor. E ca și când, în timp ce casa arde cu vâlvătăi până la cer, cineva se piaptănă și insistă să-și coafeze și restul membrilor familiei după ultimul răcnet al modei.

Dar să revenim la vaccinurile transmisibile. Aflăm că cele enunțate în exemplele de mai sus nu reprezintă singura aplicație a vaccinurilor și că ambițiile cercetătorilor merg mult mai departe, ceea ce face ca pe alocuri denumirea „vaccin” să fie absolut improprie. În funcție de ce mesaj genetic introducem în virusul vaccinal, am putea prelua de fapt rolul Creației în aplicarea selecției (ne)naturale, adaptând-o necesităților noastre. Tot ce ne priește va supraviețui, restul va fi combătut prin vaccinuri transmisibile. Am putea stârpi molimele până la ultima. Am stopa o pandemie înainte ca ea să debuteze. Pandemia de Covid a fost doar începutul unei noi ere și al unei lungi serii de succese biotehnologice cu ajutorul cărora am putea steriliza planeta la propriu. Am putea… Și exact asta ar trebui să ne provoace coșmaruri!

Ideea sterilizării vaccinale face obiectul cercetării de ani buni, practic e punctul de plecare al vaccinurilor transmisibile. Și prin sterilizare nu mă refer la curățarea de germeni, ci la împiedicarea funcțiilor reproductive în cadrul unei specii. La contracepția imună, practicată pe același principiu: Un virus imunocontraceptiv infectează o primă gazdă – să spunem un șoarece – și determină producerea de anticorpi împotriva organelor reproductive, fără să-i dăuneze în alt fel, după cum se presupune. Prin vaccinare secundară sunt infertilizați și alți șoareci cu care vaccinații vin în contact. Ideea a fost pusă deja în aplicare. Ce-i drept, nu toți șoarecii vaccinați i-au „molipsit” și pe ceilalți, dar s-a constatat că transmiterea „vaccinului” s-a făcut totuși acolo unde animalele devenite agresive se atacau și-și provocau mușcături. Planificată era transmiterea prin salivă, numai că vaccinul a condus și la atrofia glandelor salivare! Dacă asta va conduce la decimarea șoarecilor de pe câmpuri și va împiedica transmiterea unor îmbolnăviri grave la om (precum febra hemoragică provocată de hantavirus) sau o să ia o altă întorsătură, rămâne de văzut.

Și mai sunt și alte animale pe lista vaccinărilor/vaccinaților, fie cu scopul de a stopa plăgile omenirii, fie pentru a împiedica îmbolnăvirile printre animale și a conserva specii pe cale de dispariție (așa cum este cazul unor familii de maimuțe, unul dintre rezervoarele și victimelor virusului Ebola), fie pentru a împuțina sau augmenta numărul indivizilor dintr-o populație. Iepurii au făcut adeseori obiectul cercetărilor. Uneori pentru a le împiedica decimarea prin diverse molime, atunci când asociațiile vânătorilor aspirau la capturi bogate și sănătoase, alteori pentru a le împiedica înmulțirea exagerată, provocându-le molime letale. S-au testat și lilieci purtători de febră hemoragică ori de turbare, ca și țânțari aducători de malarie. Lăudabil, dar… chiar știm ce facem? Nimeni nu garantează că lucrurile nu pot lua o întorsătură urâtă și că acei „agenți vaccinali” nu vor fi purtați la mare distanță de alte viețuitoare, astfel încât să ne trezim cu ei unde ne așteptam mai puțin (s-a întâmplat deja!). Până și unui copil i-ar trece prin minte că o molimă letală într-o populație de animale se va materializa într-o mulțime de cadavre de la care patogenul se răspândește ca focul cu ajutorul insectelor sau al păsărilor, depășind orice granițe. La traficul de astăzi, purtatul peste țări și continente ar fi o nimica toată!

Se lucrează asiduu la modele matematice care să evalueze ratele de transmitere a vaccinurilor de la vaccinați la nevaccinați, astfel încât întreaga populație să beneficieze de anticorpi protectori. (S-a ajuns la concluzia că, la oameni, o persoană vaccinată ar putea „infecta” cu vaccinul alte 29.) Și totuși, niciun model matematic nu are cum să prevadă situația din teren. Mereu uităm că indivizii unei populații nu sunt identici și că Natura își are legile ei. Nicicând nu vom convinge un țânțar/lup/șobolan să intre în contact cu „x” alții ca ei și să le transmită – lor și numai lor – doza necesară. Uităm că speciile nu trăiesc strict izolate ca în laborator, și nici nu se întrepătrund așa cum modelăm și calculăm noi. Uităm tot ce-am învățat la biologie, dacă putem opina că acele virusuri vaccinale nu vor suferi modificări și adaptări în organismul gazdelor, de parcă n-am fi trăit pe viu miile de mutații suferite zilnic de virus în pandemie. Uităm că cele mai ucigașe virusuri sunt acelea care nu reușesc să se adapteze noii gazde. Și cine garantează că acele vaccinuri cu drept de liberă circulație nu vor găsi multe astfel de gazde „noi” pentru ele?

Se poate ca, fără acei germeni pe care dorim să-i eradicăm, să nu mai fie posibilă nici viața pe Terra, așa cum o cunoșteam noi până acum. Am putea curma vieți de care ne depinde existența. Poate că natura o să înlocuiască acele pierderi cu alte specii, despre a căror influență asupra vieții noastre nu putem decât să speculăm. Normal ar fi fost ca o astfel de temă să fi făcut de mult obiectul dezbaterilor publice și „proiectul” să fi primit reglementările de rigoare, ceea ce nu s-a întâmplat până în prezent. Cu cât parcurg mai multe asemenea studii, cu atât mai mult am senzația că… ne angajăm pe un drum posibil fără întoarcere. Cum să eliberezi în natură o armă cu mii de tăișuri? Una este în laborator, unde ai la dispoziție câțiva indivizi aparținând unei specii oarecare și cu totul alta diversitatea imensă a naturii, în care totul se află în contact și interdependență.

Se vorbește tot mai des și de posibilitatea eradicării maladiilor cu transmitere exclusiv interumană. O incursiune în anii 1960 ne demonstrează că primul vaccin antipolio (cel conținător de virus viu) e capabil uneori să „vaccineze” și anturajul vaccinaților, întrucât virusul se multiplică în intestin și se elimină prin scaun. Dar s-a dovedit capabil și să producă îmbolnăviri și complicații grave, motiv pentru care s-a renunțat la vaccinul viu. Acum se dorește ceva asemănător, dar pe principiul vaccinurilor-vector, și se speră că ele vor funcționa fără peripețiile de atunci. Se are deja în vedere producerea de vaccinuri inhalabile. Așadar, pentru a te opune vaccinării, ar trebui să renunți la… respirație.

Fiecare vietate pusă de natură undeva are un rost al ei. Dacă noi suntem incapabili să-l înțelegem, nu înseamnă că acea vietate trebuie exterminată. Viața nu e un scenariu de Hollywood și nu decurge așa cum își imaginează visătorii din laboratoarele de biotehnologie. A salva populația șobolanilor de ciumă, a șoarecilor de hantavirus ori a porcilor mistreți de pesta porcină pare avantajos la prima vedere. Dar ce facem dacă riscurile vor depăși cu mult beneficiile scontate? Dacă animalele astfel „salvate” se înmulțesc vertiginos și dau buzna peste rezervele de hrană, ne contaminează apa, ori ne surprind cu alte molime? Valabil și reversul: extragem o verigă din lanțul trofic, bunăoară iepurii, ca să constatăm la scurt timp că, o treaptă mai sus, cei care-i aveau în meniu fie mor la rândul lor de foame, fie se reprofilează pe altceva, ceea ce s-ar putea să ne displacă profund. Pentru ce refuzăm să ducem un raționament până la capăt și să luăm în calculul matematic și alte eventualități, nu doar rata de transmitere a vaccinurilor?

Până unde vom merge cu seria „îmbunătățirilor”? Câte microorganisme avem pe listă, din miliardele care există? Cum rămâne cu posibilitatea producerii de mutații și apariției de himere periculoase (vezi gripa aviară, SARS, MERS și multe altele) rezultate din întâlnirea întâmplătoare în aceeași gazdă a doi sau mai mulți germeni? Cine și cum mai poate apăsa pe butonul resetare și cum mai anulează comanda? Nu vom putea răspunde nicicând la toate întrebările privind securitatea și riscurile. (Și tocmai de aceea nici nu se insistă pe elucidări a priori, ci se merge pe principiul „văzând și făcând”.) Cercetătorii din domeniul biologiei moleculare văd în sarcina lor doar demonstrarea faptului că noua tehnologie funcționează. Dar biologia moleculară e doar o specialitate – una extrem de îngustă. Mai sunt și altele, care ar trebui să se implice urgent și să se ocupe și de Marele Rest, complet ignorat.

Ne așteaptă mari schimbări. De perspectivă și de paradigme. Vaccinuri care molipsesc și virusuri care vaccinează. N-o să ne mai preocupe dacă semenii cu care interacționăm sunt purtători de germeni și boli molipsitoare, ci dacă au făcut astfel de vaccinuri. Scepticii pandemici n-o să se mai împotrivească purtării măștilor și a echipamentelor de protecție, ci o să alerge după procurarea lor. Regulile de igienă vor fi aruncate la gunoi, iar soarta gunoaielor n-o să ne mai preocupe, fiindcă ne putem vaccina! Și atunci ce-o să ne mai preocupe? Cumva faptul că am spune adio ideii de democrație, libertății de orice fel, inclusiv liberului arbitru? Nu mai vorbim de etică, ea e de mult în agonie, până atunci își va fi dat obștescul sfârșit fără ca cineva să bage de seamă! Ar mai fi și fenomenul rezistenței (la vaccinuri), frecvent întâlnit în biologie, dar am merge prea departe. Oricum cercetătorii susțin că se poate interveni rapid cu vaccinuri „adaptate”.

Multe civilizații și multe imperii și-au aflat cândva prăbușirea. Uneori au fost la mijloc catastrofe naturale – în fața cărora, să fim sinceri, suntem la fel de neputincioși și astăzi –, dar poate că pe alocuri s-a implicat și grandomania. Fiecare va fi pierit pe limba lui. Infatuarea trebuie să-și fi adus și ea deloc modesta contribuție la Marea Implozie. Suntem asigurați că, pentru oameni, încă nu se pune problema administrării acelor vaccinuri, exceptând circumstanțele extraordinare. Parcă n-am fi cunoscut îndeaproape în ultimii doi ani cât de ușor pot fi declarate asemenea circumstanțe! N-ar fi, totuși, mai potrivit ca, în loc să ne jucăm de-a Creația, să trăim conform devizei originare: Live and let live? Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Vaccinuri molipsitoare”

  • modul în care funcționează vaccinurile pe bază de ARN-mesager, care, la fel ca virusul sălbatic, ar putea altera permanent ADN-ul genomic prin transcriere inversă. Fenomenul presupune că nu doar ADN-ul poate da instrucțiuni ARN-ului (transcriere), ci are loc și procesul invers, în care enzimele numite transcriptaze inverse convertesc ARN-ul în ADN (transcriere inversă), făcând ca ARN-ul să fie integrat în ADN.

  • Mersi de recomandare, dar prefer să-mi păstrez ADN-UL actual!!!Întrucât ARNm, prin transcriere inversă se poate integra în ADN (retro-integrare se numește)deci afectează genomul uman, plus proteina Spike care crește cu nr.de doze….Documentați-vă,oameni!!!,ce au descoperit cei de la Harvard și MIT !!!

  • Bine ca mai sint oameni care gandesc , vad , inteleg si raman oameni !
    Multumiri !

  • Drumul spre Iad e pavat exclusiv cu intentii bune!

  • articolul e fix pe masura Vremurilor.
    Bravo! 🙂

    se spune …Traieste dupa cum doresti si lasa i si pe altii sa traiasca dupa cum le e dorinta! ( asa se aplica SI-ul zicerii Live and let live! )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *