Vagon cu senzori din Olanda

Vagonul în care am locul e unul mai deosebit. Se numără printre cele oferite României pe gratis de Olanda, cînd și-a dat seama c-ar fi riscant să le trimită la casat, din cauza ONG-urilor de apărare a mediului.

Vagonul e alcătuit din trei compartimente normale, în care se intră dintr-un culoar cu îndatoriri de salon. Vin la rînd alte trei compartimente, și-așa mai departe. Primul compartiment e gol, al doilea e plin, plin ochi, cum s-ar spune.

Pe una dintre banchete s-a tolănit, ocupînd-o cu totul, o cucoană vopsită în blond, cu evidente tendințe de îngrășare și sîni încă proaspeți. Și-a acoperit pulpele cu două pagini ale unui ziar de azi-dimineață, care denunţă, grație titlurilor de-o șchioapă, o Mare afacere de Corupție. În ciuda dezvăluirilor din ziar, în compartiment stăruie un întuneric de cădere a serii. Becul din tavan refuză să lumineze mai tare decît unul de lanternă. Mai înainte un domn de pe bancheta de vizavi s-a chinuit să-l readucă la condiția de bec în toată firea. Oricît a meşterit el la tabloul de deasupra ușii, n-a reușit mare lucru. Venit peste vreo jumătate de oră, controlorul va tăia nodul gordian. Va apăsa pe un buton de lîngă complicatul tablou de deasupra ușii și lumina va țîșni energic, gata să-l spargă, în becul din compartiment. Tabloul de deasupra ușii ține de căile ferate olandeze. E vorba de un senzor, sensibil la numărul de persoane din compartiment. Ai noștri, după ce-au luat în primire vagoanele făcute cadou au meșterit o instalație paralelă, care reacţionează, constînd într-un banal întrerupător.

Salonul e gol.
Pe un scaun (salonul are scaune, nu banchete), stă o brunețică proaspătă, gen, ochi lunecoși, inimă zburdalnică. Ascultă muzică la căști, cu privirile pierdute în depărtare. Nu încape îndoială că s-a închis în ea, unde bubuie tobe și scheaună trompete.

Trec încolo și-ncoace, pe aleea din salon, bărbați scunzi, roșii la ceafă, pătrațoși, care-ți provoacă fiori. Cînd ajunge unul prin dreptul ei, brunețica își trage instinctiv fusta. Reacţie la un posibil viol. Fără prea mare folos. Elastică, fusta revine rapid la loc, dezvelindu-i pulpele plinuțe.

În cealaltă parte a salonului, compartimentul e arhiplin. Doi bărbați au bilet pe scaunele de copii situate lîngă fereastră și cu o înălțime cît jumătate decît celelalte din compartiment, care sînt pentru adulți. Bărbații stau astfel cu genunchii la gură, nițel stînjeniți de ipostaza asta copilărească.
Din spațiul unde se așteaptă coborîrea, un tînăr nervos se uită neliniștit pe fereastră, întrebîndu-se dacă va reuşi să coboare la timp deși trenul mai are vreo oră pînă la prima staţie.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Începînd de a doua zi după al doilea tur, dușmanul de moarte al PNL va fi USR și nu PSD

Emisiunea Gândurile lui Cristoiu, joi, 14 noiembrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi