Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Vânătoarea de „lebede negre” în Crimeea

Termenul Black Swan provine dintr-o carte a lui Nassim Taleb, „The Black Swan: The Impact of the High Improbable”[1]. Titlul derivă din faptul că în Europa, după cercetări amănunțite s-a ajuns la concluzia că toate lebedele erau albe. Prin urmare, în epoca dinaintea lui Darwin s-a presupus în mod natural că există doar lebede albe. Abia după ce exploratorii au ajuns în Pacific și au cercetat ecosistemele prezente în Australia, au descoperit existența lebedelor negre. Potrivit lui Taleb, un eveniment de tipul „lebădă neagră” are trei caracteristici: (1) în primul rând, este o valoare anormală, deoarece se află în afara domeniului așteptărilor normale (2) în al doilea rând, are un impact extrem asupra evenimentelor și (3) în al treilea rând, în ciuda statutului său extraordinar, natura umană ne face să inventăm explicații pentru apariția sa după eveniment, făcându-l explicabil și previzibil. Să dam câteva exemple de „lebede negre”: ascensiunea lui Hitler și războiul ulterior; creșterea și apoi decesul precipitat al blocului sovietic; ascensiunea fundamentalismului islamic, sau mai precis a tulpinii sale jihadiste / teroriste; răspândirea internetului, a Youtube, Facebook, SMS și Google; și, desigur, 11 septembrie 2001. În multe cazuri evenimentele își datorează triumful interacțiunii dintre propriile tendințe și cele datorate unor acțiuni externe. Dacă nu ar fi fost un bilet de tren către gara Finlandia din Petrograd, V.I. Lenin ar fi rămas, probabil, un revoluționar oarecum scrupulos al clasei de mijloc pentru a purta bătălii ideologice internaționale în cadrul comunității emigrate ruse, iar istoria rusă ar fi urmat probabil un curs foarte diferit. Lenin s-a întors în Rusia, pe 3 aprilie 1917 moment în care era deja complet absorbit de chestiunea războiului. Ajunsese să vadă revoluția rusă, din ce în ce mai mult, drept cheia către o revoluție mondială care s-ar naște din război. Dacă japonezii nu ar fi atacat cu furie costa de est a Chinei, Mao și Partidul Comunist Chinez ar fi fost învinse de trupele naționaliștilor lui  Chang Kai Shek, sau în cel mai bun caz, acesta din urmă ar fi rămas unul dintre numeroasele guverne regionale din sudul Chinei, relativ independente și modeste.

Red Cell și „lebedele negre”

 „Lebedele negre” sunt evenimente care ajung ca surprize nedorite și au efecte semnificative asupra națiunilor și societăților. Pot răsturna status quo-ul în politică, economie sau securitate națională. Lebedele negre sunt și mai periculoase atunci când se suprapun asupra altor lebede negre. Întotdeauna merită să încercăm să anticipăm potențiale lebede negre. După 11 septembrie, CIA a creat o unitate, numită Red Cell, pentru a face exact acest lucru. Și dacă ne uitam numai la pandemia de Covid ne dăm seama despre ce este vorba și cât de important să anticipăm evenimentele. Lebedele negre sunt sub două forme. Primele sunt evenimente care pur și simplu nu erau imaginate înainte de a se întâmpla, cum ar fi Al-Qaeda folosind avioane ca rachete ghidate pe 11 septembrie sau rușii care foloseau propriile noastre rețele sociale ca instrument pentru a ataca democrația din Occident și mai ales pe cea din SUA în 2016. Al doilea tip sunt cele au fost văzute ca fiind posibile, dar au fost considerate improbabile, cum ar fi pandemia actuală. Lebedele negre pot fi domestice, precum uraganul Katrina și devastarea New Orleans, sau externe, cum ar fi invazia Rusiei din 2014 în Crimeea. Pe măsură ce analizăm peisajul extern, vedem mai multe lebede negre potențiale, pe termen scurt.

Potențiale „lebede negre” în viitorul apropriat

Una ar fi o mișcare chineză împotriva Taiwanului. Sunt numeroase paralele care se fac între ziua de azi și perioada care a condus la atacul japonez asupra Pearl Harbor, precum și unele dintre acțiunile pe care China le-ar putea folosi pentru a realiza acest demers în scopul de a aduce Taiwanul sub controlul său. Beijingul ar putea vedea trei motive pentru a acționa acum. Taiwan, sub conducerea președintelui Tsai Ing-wen, se îndepărtează mai mult de Beijing; Hong Kong ca model pentru Taiwan al unui „stat, două sisteme” se prăbușește; iar SUA tocmai a arătat clar că vrea să refuze Chinei unul dintre produsele pe care le importă și de care are nevoie disperată, semiconductorii. China obține mulți dintre semiconductorii săi din Taiwan. Conducerea Chinei, care încearcă să evite tipul de condamnare internațională pe care o astfel de mișcare ar aduce-o, ar putea considera că acțiunile împotriva Taiwanului merită, mai ales dacă Beijingul calculează că prețul ar fi în cele din urmă atenuat, având în vedere puterea economică în creștere a Chinei și tendința rezultantă a națiunilor să uite răutățile chinezești atunci când acest lucru este în interesul lor. Orice administrație americană ar avea un timp destul de greu pentru a lua decizii cu privire la modul de a răspunde la o astfel de criză în timpuri normale, dar ar fi mult mai dificil în mijlocul unei campanii electorale competitive suprapuse pe multiple crize în curs. Chiar dacă administrația Biden ar decide să vină în apărarea Taiwanului, o mișcare militară împotriva Taiwanului ar fi dificil de prevenit, având în vedere avansurile militare simetrice și asimetrice ale Chinei, avantajul inițiativei și „tirania distanței” pe care armata SUA ar trebui să o depășească pentru a o contracara. Indiferent dacă SUA acționează sau nu, „pierderea Taiwanului” ar fi o lovitură. Deși SUA nu are un tratat formal de securitate cu Taiwanul, iar alte puteri regionale s-ar îndepărta de o astfel de criză, SUA sunt văzute pe scară largă ca și garantul suprem al securității taiwaneze. Prin urmare, credibilitatea SUA ar avea o lovitură semnificativă, din care ar fi dificil de recuperat poziția de lider al lumii democratice.

O altă potențială lebădă neagră în lunile următoare ar fi un atac direct semnificativ, chiar catastrofal, dezvoltat de către rămășițele ISIS în SUA, efectuat fie de agenți trimiși aici, fie de indivizi radicalizați organizați deja aici de ISIS. Grupul este în revenire în Irak și Siria, alimentat de reducerea forțelor coaliției, de plecarea trupelor americane, de întreruperile acțiunilor serviciile de securitate irakiene legate de COVID și de continuarea marginalizării sunniților în Irak. Atacurile ISIS din Irak sunt în continuă creștere. Au existat peste 550 de atacuri ISIS în Irak în primul trimestru al anului 2020. În afara Orientului Mijlociu, la mijlocul lunii aprilie anul trecut, autoritățile germane au arestat patru cetățeni turkmeni care ar fi planificat atacuri asupra facilităților militare americane. Cei patru au fost în contact cu înalți oficiali ISIS atât în ​​Irak, cât și în Afganistan. Cumpăraseră deja arme și se aflau în proces de achiziție de explozivi. Este posibil ca ISIS să fi învățat de la Al-Qaida din Peninsula Arabică (AQAP) că, cu puțină creativitate, este posibil ca agenții să ajungă în SUA. AQAP a făcut acest lucru prin îndrumarea unui agent să se alăture armatei saudite ca pilot, unde știa că există posibilitatea să fie antrenat în SUA. Rezultatul a fost un atac în 2019 la Baza Aeriană Navală din Pensacola, Florida, atac în care au fost uciși trei militari americani. Un atac ISIS major în SUA la puțin peste doi ani după ce și-a pierdut oficial califatul în Orientul Mijlociu ar zgudui publicul american, care consideră că un atac terorist major pe solul american nu mai este posibil. De asemenea, ar permite grupului să atragă noi recruți și bani și să-și revigoreze mesageria online, care era o parte atât de semnificativă a amenințării sale pentru Occident. Toate aceste scenarii ar fi agravate de o reapariție a noilor valuri ale pandemii de coronavirus, care începe să se simtă din ce în ce mai probabile.

Potențialul nuclear al Crimeii: o întoarcere la practicile sovietice

 Ceea ce mă frământă la ora actuală și poate deveni o posibilă „lebădă neagră” este poziționarea echipamentului militar rusesc cu capabilități nucleare în Crimeea. La ce distanță este Crimeea de Constanța? Distanta Constanta -Simferopol este de 442 km (274 mile marine) aproape la fel ca distanța Constanta-Iași (452 km). Ar trebui să fim îngrijorați de apropierea militarilor ruși de flancul estic al NTAO și refacerea depozitelor nucleare din timpul Războiului Rece? Poate că da, poate că nu. Noi românii avem multe…multe… probleme vitale în țară. Rușii au fost întotdeauna acolo, numai că acum sunt într-o ofensivă strategică de recuperare a influenței strategice în estul Europei. Rușii nu s-au retras din România în 1957[2] și nici din Republica Democrată Germană, decât militar dar au lăsat în urmă o vastă rețea de spioni care a generat de-a lungul anilor alte și alte elemente care au consolidat-o. De asemenea rușii sunt într-un conflict deschis cu Ucraina. Pe 12 aprilie 2021, pe fondul escaladării tensiunilor de-a lungul frontierei ucrainene, ministrul apărării ucrainean Andrei Taran și-a exprimat îngrijorarea că „infrastructura Crimeii este pregătită pentru stocarea potențială a armelor nucleare” . Chiar dacă Taran nu a furnizat dovezi pentru această afirmație, este plauzibil să afirmăm că un astfel de potențial nuclear în Crimeea ocupată există cu siguranță. Potrivit experților, Rusia deține până la 2000 de focoase nucleare în prezent, dintre care unele ar putea fi deja situate în Crimeea. În mod ilustrativ, la sfârșitul anului 2016, „Obiectul-100”, un complex staționar subteran pentru depozitarea și utilizarea în luptă a două divizii de rachete de croazieră, a fost restaurat în peninsula Crimeea. Creat în era sovietică, Obiectul-100/Feodosia a fost utilizată de sistemele de rachete Utes echipate cu rachete de croazieră P-35B sau 3M44 Progress capabile să poarte un focos nuclear de 350 de kilotone. Pregătirea pentru luptă a Obiectului-100, în a cărui depozite se găsesc sisteme de rachete ce pot atinge ținte la o distanță de până la 300 de kilometri, a fost confirmată în timpul exercițiilor militare din noiembrie 2016. Crimeea găzduiește, de asemenea, cel puțin trei complexe mobile de apărare de coastă Bastion-P înarmate cu racheta P-800 Oniks (autonomie de până la 800 km- distanta Istanbul-Sevastopol este de 545 km în linie dreaptă). Racheta P-800 este capabilă să poarte un focos nuclear de zece kilotone. În timpul Războiului Rece, navele sovietice din zona maritimă – nave mici purtătoare de rachete, nave de pază și corvete antisubmarin – puteau fi echipate cu arme nucleare. Ținând seama de conservarea armelor nucleare tactice ale Rusiei și de absența modificărilor politicii rusești cu privire la aceste arme, practica ar fi putut continua.

Flota rusă a Marii Negre o amenințare la securitatea litoralului românesc

Flota rusă a Mării Negre (FRMN) este o parte componentă de nivel operativ-strategic a Flotei Maritime Militare a Rusei (FMMR), alături de celelalte trei flote – Flota de Nord, Flota Mării Baltice, Flota Pacificului şi de Flotila Mării Caspice. FRMN se subordonează Comandamentului Regiunii Militare SUD. Misiunea principală a FRMN este aceea de a asigura securitatea națională şi promovarea intereselor ruse de politică externă şi de securitate pe direcțiile strategice sud şi sud-vest, cu precădere în regiunile Mării Negre – incluzând acvatoriul Mării Azov şi Mării Mediterane. De altfel, FRMN a fost întrebuințată activ în conflictele regionale din Georgia 2008, respectiv Ucraina 2014 dar și în cele din Mediterană, în Siria și Libia. Pentru îndeplinirea misiunilor încredințate, FRMN are în înzestrare capabilități navale considerabile, atât nave de suprafață, antisubmarin, purtătoare de rachete şi de sprijin, submarine, precum şi Aviația Flotei şi propriile Trupe de Coastă. Comandamentul FRMN se află dislocat la Sevastopol din septembrie 2014, după reorganizarea întregii flote, ca urmare a anexării Peninsulei Crimeea. Actualmente, comanda FRMN este asigurată de viceamiralul Igor Vladimirovici Osipov și este într-o permanentă stare de alertă. Privind la actuala Flotă a Mării Negre andocată în Crimeea, a 11-a brigadă de nave antisubmarin din Sevastopol este formată din cinci fregate ​​care sunt înarmate cu sistemul de rachete de croazieră Kalibr cu capacitate dublă (încărcătură convențională și nucleară). De asemenea navele din acest proiect dispun de opt lansatoare verticale UKSK, care pot folosi atât rachete Kalibr cat si rachete anti-nava P-800 Oniks/Yakhont. Brigada include, de asemenea, nava principală Moskva, un crucișător cu rachete ghidate din clasa Project 1164 Atlant, care transportă sistemul de rachete antisubmarin P-1000 Vulkan. Vulkan poate fi echipat cu un focos nuclear de 350 kilotone. Mai mult, Moskva este echipat cu sistemul de rachete antiaeriene S-300F cu capacitate nucleară. Două corvete purtătoare de rachete Bora și Samum și patru corvete clasa Trant   sunt staționate în Sevastopol. Fiecare dintre aceste nave este înarmată cu rachete anti-navă Moskit sau Termit care pot livra focoase nucleare de 15 kilotone și respectiv 120 kilotone. În plus, cea de-a 68-a brigadă de nave de apărare costieră din Sevastopol are două corvete antisubmarin Project 1124M capabile să transporte sistemul de rachete antisubmarin RPK-6M Vodopad sau complexul VA-111 Shkval. Acestea pot fi echipate cu un focos nuclear de 200 și, respectiv, 150 de kilotone. Sevastopol găzduiește, de asemenea, Divizia 31 de apărare aeriană, cu cele două detașamente S-300PM și patru detașamente S-400. Racheta 48N6 lansată de ambele sisteme poate purta teoretic un focos nuclear. Se așteaptă ca și complexele S-500, capabile să lanseze o rachetă 77N6-N1 cu un focos nuclear de mici dimensiuni, să fie, de asemenea, implementate în Crimeea. Acestea sunt numai câțiva din capabilitățile navale ruse de transport încărcătură nucleară staționate în Crimeea. În martie 2014, autoritățile au anunțat desfășurarea iminentă a Regimentului de aviație Tu-22M3 în baza aeriană din satul Gvardeiskoe din Crimeea. Rapoartele despre aceste planuri au fost repetate în iulie 2015 și ianuarie 2016. În martie 2019, primul bombardier supersonic Tu-22M3 (face parte din triada nucleară a Rusei) a aterizat în Crimeea, și a fost văzut ca un semn potențial al desfășurării permanente a acestor avioane strategice acolo. Cu toate acestea, având în vedere că aerodromul din Gvardeiskoe este în curs de reconstrucție din 2015, probabil că nu este încă pregătit să accepte definitiv aceste aeronave strategice cu rază lungă de acțiune. Tu-22M3, poate transporta de la una până la trei rachete de croazieră X-22 sau până la zece rachete de croazieră X-15, ambele fiind capabile de a fi dotate cu încărcătură nucleară. Tu-22M3s sunt, de asemenea, capabili să utilizeze bombe gravitaționale nucleare. În mod similar, ca parte a Regimentului 37 Aviație Mixtă, șase bombardiere tactice Su-24M sunt situate la aerodromul Gvardeiskoe. Aceste avioane sunt capabile să transporte două bombe nucleare RN-28 fără ghidare, gravitaționale. Este posibilă și apariția pe termen lung a sistemelor de rachete balistice Iskander-M în Crimeea. Sistemele Iskander din diferite regiuni rusești erau deja prezente în peninsulă în timpul exercițiului din Caucaz 2016 și participă în mod regulat la alte exerciții, desfășurându-se aproape de granița cu Ucraina. Ca răspuns la retragerea Statelor Unite din tratatul Forțelor Nucleare Intermediar (INF) în 2019, Rusia a promis că, până la sfârșitul anului următor, va crea o versiune terestră a rachetei de croazieră Kalibr și a unei rachete Zircon cu lansarea de pe sol – bazat pe un sistem de rachete hipersonice, care ar avea autonomie de până la 2.600 și, respectiv, 2.000 de kilometri În octombrie 2020, președintele rus Vladimir Putin a promis, presupus ca semn al dorinței de a reduce tensiunile, că Moscova va întrerupe unilateral orice desfășurare de rachete cu rază intermediară terestră în Europa și i-a încurajat pe omologii occidentali să urmeze exemplul. Cu toate acestea, astfel de rachete mobile, cu capabilități nucleare, pot fi trimise cu ușurință în Crimeea și nimeni nu ar ști despre asta, pur și simplu pentru că nu există mecanisme de verificare. După anexarea forțată a Peninsulei Crimeea de la Ucraina la începutul anului 2014, această regiune a devenit de facto cel mai sud-vestic teritoriu al Rusiei. Având în vedere că toate republicile occidentale ale Uniunii Sovietice au găzduit arme nucleare tactice pe teritoriul lor în timpul Războiului Rece, Rusia probabil intenționează și astăzi să desfășoare arme nucleare în Crimeea și probabil că a făcut deja acest lucru. Conform celor mai conservatoare estimări, ar putea exista până la 30 de focoase nucleare desfășurate acum în peninsulă. Acestea fiind spuse, armele nucleare nestategice sunt o zonă gri a securității europene și în absența oricărei monitorizări sau limitări, activitățile rusești în această sferă, prin definiție, destabilizează situația de securitate din Europa de Est și pot deveni o lebădă neagră oricând.


[1] ”Lebăda neagră: impactul cert improbabil”.

[2] La 17 aprilie URSS a anunțat, în mod oficial, guvernul de la București despre intenția de a retrage trupele sovietice de pe teritoriul României.  La 24 mai 1958 a fost semnat de către România și URSS un acord de repatriere a militarilor sovietici staționați pe teritoriul național. Acordul prevedea un calendar al eșalonării retragerii efectivelor în perioada iunie – august 1958, cât și așa-zise manifestări ale solidarității și prieteniei româno-sovietice. La aceeași dată, Comitetul consultativ al statelor semnatare ale Tratatului de la Varșovia a aprobat această măsură. Deși se spunea că trupele sovietice staționau în România conform înțelegerii în cadrul Tratatului de la Varșovia, ele plecau, în realitate, conform celor stabilite prin Tratatul de la Paris. Deși tratatul de pace prevedea retragerea în 80 de zile a tuturor forțelor aliate din România, URSS și-a rezervat dreptul de “a păstra pe teritoriul României forțele armate care i-ar fi necesare pentru menținerea lucrărilor de comunicații cu zona sovietică de ocupație din Austria”. Practic, prin acest amendament era legalizată staționarea în continuare a trupelor sovietice de ocupație în 14 garnizoane din România.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Vânătoarea de „lebede negre” în Crimeea”

  • Toate articolele dvs sint pline informatii interesante, cu abordari pe care numai cineva cu o bogata expertiza le poate avea. Le citesc intotdeauna cu placere si interes si va multumesc pentru ele.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog