Millet, Partea VII-a din insemnarile de calatorie “Dunărea de la Padurea Neagră la Marea Neagră“, Publicat in Harper’s New Monthly Magazine[3], Vol. LXXXV, No. 507, August 1892
Întreaga pajiste, din câte am putut vedea, era veselă, si plina cu tot felul de flori sălbatice. În caietul lui Alfred Parson sunt enumerate printre plantele găsite pe această pajiste nisipoasă: Lavanda de mare (Stalice latifolia), o mică margaretă Michaelmax care tocmai înflorise, Meconopsis cu frunze mari, Lactuca mov și mai multe flori amestecate, de culoare galbena.
În lacurile deltei, printre stuf, am mai găsit nuferi, Villarsia[1] , Frogbit[2] , o plantă plutitoare asemănătoare unei yucca, cu frunze avind marginile spinoase; Duckweed[3] cu frunze aspre de primat; iar pe malurile râului, pârligă, Cânepă-agrimonie[4] ,si foarte mult stuf înflorit intr-un desiș mlăștinos.
Am gătit un mic dejun extrem de elaborat, ne-am făcut toaleta de rămas bun în fața cârmei placate cu nichel, care servea drept oglindă, și apoi am impartit totul în afară de hainele noastre, la marinarii, care fuseseră spectatori interesați, dar timizi, ai tuturor acestor operațiuni.
Vântul bătea cu taria unui inceput de furtună, dar cu multă lumină de zi înaintea noastră, nu am ezitat să intram in Marea Neagra, in ciuda pericolelor care ne pindeau, iar pe la mijlocul dimineții am lăsat compania veselă, si multumita a granicerilor Romani, în posesia tuturor oalelor și tigăilor noastre, și am pornit spre Sulina. Marinarii ne-au asigurat că pentru câteva zile cel puțin, nu vom putea reintra în Dunare din cauza mării înalte care curgea « la bară[5] », dar ne-am propus să mergem de-a lungul coastei cât de mult puteam și apoi să vedem ce va mai intimpla.
Ne-am desprins din încurcătura de stuf și am traversat apele puțin adânci întrind in zona de mare deschisa, îndreptându-ne prova spre sud, unde o plajă lungă de nisip se întindea într-o curbă grațioasă. O linie dublă de valuri inspumate urma țărmul și se putea vedea o spuma albă pe bancul de nisip dincolo de far. Am vâslit mai departe câțiva kilometri în largul mării, evitând valurile și scăpând de răsturnare doar prin efortul sa tinem directia neschimbată. Ni s-a părut inutil să schimbam traseul, asa ca am rămas cit mai aproape de țărm, iar când am vazut că valurile se ridicau la o înălțime care făcea inaintarea periculoasa, am condus canoele la țărm printre valuri și le-am tras pe plajă, chiar sub dunele de nisip, locul ideal de campare al imaginației noastre.
Nu eram în fața vreunei case și, cum nu puteam vâsli mai departe, părea că ne-am putea bucura totuși de tabăra de pe malul mării. Totuși, în timp ce facem o recunoaștere de pe vârful uneia dintre dune, am văzut o căruță de boi care se mișca încet pe plaja la vre-o jumătate de milă distanță, am alergat și am ajuns-o. Conducatorul, era un tânăr fermier român înalt, cu o față inteligentă și frumoasă, și a acceptat să ducă canoele pina la bratul Sulina pentru noi.
Avea o căruță excelentă și două juguri de boi, iar drumul era ușor de-a lungul plajei tari. Pe nisipul tare, sub un soare strălucitor de amiază și cu o vedere asupra marii întinderi albastre a Mării Negre, am demontat canoele și le-am legat de căruța de boi, una deasupra celeilalte. După câteva ore de mers pe jos, de-a lungul plajei, pri valurile care se spargeau la mal, am ajuns pe malul nordic al brațului Sulina, vizavi de oraș.
Aici am coborit canoele înapoi pe fluviu, am vâslit ultima dată peste Dunăre și am lăsat barcile în depozitul unui prieten ospitalier pentru a aștepta expedierea lor în Anglia,
[1, 2, 3, 4} Pentru iubitorii de flori, diverse plante de apa dulce, care cresc in Delta :Meconopsis, un gen de plante cu flori din familia macului care cresc in medii umede; Villarsia, planta acvatice cu flori din familia Menyanthaceae cu inflorescența ramificată cu numeroase flori ; Frogbit, (Hydrocharis morsus-ranae), plantă rezistentă și cu creștere rapidă in apa, se foloseste si pentru a îmbunătăți calitatea apei și oxigenarea în iazuri ; Duckweed, plantă acvatică mică, plutitoare aparținând familiei Lemnaceae, caracterizată prin frunzele sale mici, fără tulpină, care plutesc la suprafața apei liniștite sau cu curgere lentă. Se găsește în iazuri și zone umede și se multiplica rapid pentru forming covorașe dense ; Cânepă-agrimonie, (Eupatorium cannabinum) este o plantă înaltă, perenă, cu ciorchini de flori rozalii. Crește în habitate umede pe malurile râurilor, iar frunzele sale seamănă cu cele ale cânepei,
[5] Marea curge la „bar” se referă la acumularea de nisip care se formează la gura unui râu unde acesta se varsa in mare. Aceasta zona indica condiții mai difficile de navigație in special in locul unde riul se varsă in mare.La sfirsitul calatoriei, in drum spre Sulina, cu barcile urcate pe un car cu boi,
(desen de A. Parson, unul din colegii de calatorie a lui Millet)
Lasă un răspuns