Verificarea pînă-n pînzele albe

Ieşit din sala de la BAR într-o pauză, mă abordează un tip scund, chelios, într-o cămaşă cu mîneci scurte.
Voiam să mă învîrt niţel, fără a deschide telefonul, prin Parcul Academiei, dînd ocol ariciului de apă care e Arteziana.

Cititorul m-a ajuns înainte de a ieşi în curte.
Scrie o carte despre Crucea de pe Caraiman şi mă întreabă dacă nu l-a putea eu îndruma către o sursă.

Crucea de pe Caraiman, inaugurată în 14 septembrie 1928.
Uite o chestie de care nu m-am ocupat.

Ziarele de la vremea respectivă le-aţi verificat? întreb eu, presupunînd că un asemenea eveniment nu putea să nu aibă parte de măcar un reportaj.
A consultat patru colecţii, inclusiv Dimineaţa.
A găsit tot felul de inaugurări din septembrie 1928.
Niciun rînd măcar despre Crucea de pe Caraiman.

Dar ziarele legionare? caut eu o soluţie.
Nici în Pămînt strămoşesc n-am găsit nimic.
– Am acasă Enciclopedia lui Predescu! îi spun. O să mă uit prin ea după-amiază. Mîine o să vă spun ce o să găsesc.

Ca de obicei în astfel de împrejurări, curiozitatea mea ia brusc foc.
Nu mai ies la plimbare.
Mă întorc în sală şi merg glonţ la dulapurile de pe margini care adăpostesc ceea ce se numesc instrumente de lucru:
Enciclopedii, antologii, dicţionare, lucrări de sinteză, pentru care nu e nevoie să faci fişă.

Nu găsesc enciclopedia lui Lucian Predescu.
Cea a lui Carol al II-lea n-are structura unui dicţionar.

Mă prostesc rău de tot şi iau o Enciclopedie de pe vremea comunismului.
Abia cînd caut degeaba realizez ce neghiob pot fi.
Cum dracuʼ să ofere o enciclopedie socialistă amănunte despre Crucea de pe Caraiman, dat fiind că-i vorba de Cruce și nu de Seceră și Ciocan.

Întors la locul meu caut pe Google.
Senzațional.
Unul după altul articole întregi despre Crucea de pe Caraiman.
Te pomenești că domnul n-o fi avînd Internet.

Iau laptopul deschis la Crucea de pe Caraiman și merg cu el pînă la locul domnului, aflat la una dintre mesele din față.
– Da, știu, am citit – răspunde el. Eu caut însă sursa, documentul, pentru a verifica informațiile din spațiul public.

Toate textele despre Crucea de pe Caraiman scriu că s-a ridicat la inițiativa Reginei Maria.
Regina nu consemnează în jurnal nimic despre asta.
Putea să aibă o asemenea inițiativă fără să scrie despre ea?

Îmi cade brusc fisa!
– Da, așa e.
Cum să treci într-o lucrare – Ridicată la inițiativa Reginei Maria fără a indica sursa din care ai aflat asta?
Cum adică La inițiativa Reginei Maria?
Cînd și cum a avut inițiativa asta?
Cui i s-a adresat cu gîndul acestei Cruci și respectivul sau respectiva au consemnat asta?
Și dacă s-a adresat cuiva, cum dovedim cu document că s-a adresat?

Recunosc imediat acribia mea de cercetător.
Care poate fi foarte bine și o acribie de jurnalist, de procuror, de autor de texte.
O afirmație precum Crucea de pe Caraiman a fost o inițiativă a Reginei Maria trebuie susținută prin invocarea unui document.
Dacă nu e document, atunci măcar o sursă.
Ceva gen:
Cum scrie X în Memorii sau într-un articol.
Nu, nu cum scria X într-o lucrare pentru că X trebuie, la rîndu-i, să invoce sursa.

Mi-e greu să cred că domnul din Sala de la BAR va descoperi documentul.
Și dacă-l va descoperi ce se va întîmpla?
Îl va publica în lucrarea sa.
Iar dacă Regina nu a avut inițiativa, va scrie un studiu despre asta.

Ei și?
Pe Internet va continua să se scrie:
La inițiativa Reginei Maria!