Viaţa Mafiei bate filmul

14/07/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Şi filmele şi Mafia s-au inspirat din viaţă

Lucky Luciano l-a invitat la o masă la restaurantul italian „Nueva Villa Tammaro”, unde se dădeau cele mai bune spaghete din New York.
Joe the Boss – cum i se spunea lui Giuseppe Masseria – a venit atras de propunerea unui plan de lichidare a rivalului său, Salvadore Maranzano.

Ca şi în filmele despre Mafia, Lucky Luciano, locotent al lui Massaria, se decisese să-şi trădeze şeful. Calculase că în confruntarea dintre Massaria şi Maranzano – soldată cu sute de morţi în New York- va cîştiga ultimul.

Cei doi s-au aşezat la masă. Singuri. Puţin mai încolo, la o masă de lîngă intrare au luat loc cei trei pistolari ai lui Massaria.
După trei ore de halit – Massaria era un mare mîncău – Luciano s-a scuzat că vrea să meargă la W.C. Nu înainte de a observa că – potrivit planului întocmit cu Salvatore Maranzano – la masa vecină cu a celor trei pistolari s-au aşezat alţi patru bărbaţi.

Când Luciano a intrat în W.C., cei patru s-au ridicat brusc şi au înfipt pistoalele în spatele celor trei apărători ai lui Massaria.
De îndată, alţi patru killeri au dat buzna în local, ciuruindu-l pe Boss şi pe cei trei pistolari.

Ce-a urmat?
Răspunsul ni l-ar putea da filmul şi nu viaţa.
Salvatore Maranzano a ajuns Naşul Mafiei New Yorkeze.
După ce a împărţit oraşul în cinci zone, conduse de naşi subalterni, l-a proclamat pe Luciano adjunctul său.

Lucky Luciano socoteşte că poate demola şi acest nou Boss.
Păstrîndu-se într-o linguşeală eclatantă, ţese un plan de atac. Sesizat, Maranzano comandă asasinarea. Luciano scapă din toate atentatele.
După care dă lovitura.
Ca-n filme!
Sau, mă rog, ca-n viaţă!
Salvatore Maranzano îşi luase măsuri extraordinare de protecţie.
Era nevoie de un vicleşug neobişnuit pentru a-l răpune.

Scrie Giorgio Vergulini:
„Aşa că, la 10 septembrie 1931, patru bărbaţi elegant îmbrăcaţi, s-au prezentat la birourile lui Salvatore Maranzano, din Park Avenue 230, legitimîndu-se ca revizori ai Ministerului de Finanţe. Gorile bossului, care inspectau italienii, au rămas împietrite, văzînd că necunoscuţii aveau fizionomii de evrei. Ceea ce le-a fost fatal, deoarece aceştia erau oamenii lui Meyer Lansky, trimişi să-l ucidă pe Maranzano. Totul s-a petrecut fulgerător. Cele patru gorile au căzut răpuse de gloanţe, acelaşi sfîrşit avîndu-l şi marele boss. Era ora 14,45.
Din acea clipă, drumul spre şefia mafiotă era deschis pentru Lucky Luciano”.

S-au inspirat filmele din astfel de întîmplări reale? Sau, dimpotrivă, Mafia a văzut prea multe filme?
Sursa de inspiraţie e alta.
Şi filmele şi Mafia s-au inspirat din viaţă.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii