Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Viața terminată în colții rechinului

Posturile de televiziune, agențiile de presă, Ministerul Afacerilor Externe, ziarele tipărite, ori publicațiile din spațiul virtual alocă spații ample cazului în care un rechin a ucis, în Egipt, o româncă. Este vorba de Roxana Donisan din Suceava.

Vă oferim astăzi, viața adevărată a victimei. Chiar ieri am scris un interviu cu doamna Grațiela Țurțu. Pictor și scriitor din Suceava. Adică din orașul femeii ucise. Discutând cu invitata noastră despre multe știri din informațiile care ne inundă, am amintit și de tragedia din Egipt. La care doamna Grațiela Țurțu îmi spune că o știa bine. Atunci s-a profilat perspectiva unui articol dedicat acestui caz. Prin urmare, i-am solicitat o relatare. Iată ce am primit:

Dumnezeu are alte planuri!
Acum, că au trecut trei zile de la aflarea tragediei ce s-a abătut asupra familiei Donisan, pot scrie câteva rânduri despre omul Roxana Donisan din Suceava, însă la aflarea veștii dispariției sale, m-am cutremurat. Nu voiam să cred. Nu am fost prietene apropiate, dar unii oameni pot fi cunoscuți din puține cuvinte sau fapte. Sunt convinsă de faptul că tuturor celor care au întâlnit-o într-un fel sau altul, le-a rămas în memorie, cel puțin olfactiv.

L-am cunoscut pe tatăl ei, Gigi Donisan, la serviciu. Era un om plăcut, vesel, bun profesionist ca inginer, căsătorit și avea o fetiță – Roxana. Știam că învață bine și era foarte iubită de părinți. Timpul a trecut peste toți, fetița a crescut și a urmat cursurile Liceului economic, pe care-l absolvisem și eu, apoi a intrat la ASE București. Într-o zi, Gigi Donisan m-a rugat să-i verific cunoștințele dobândite, întrucât avea de depus un proiect. Atunci am cunoscut-o pe Roxana și mi-a plăcut din prima, cum se zice. O puștoaică cu ochii mari, rotunzi, căprui închis, strălucitori. O puștoaică cu voce de înger și un zâmbet minunat, relaxant. Nu era timidă, dar ușor introvertită. Mi-a deschis un caiet studențesc, unde avea proiectul (avea multe file), eu mi-am luat un pix roșu pentru a corecta și m-am apucat de citit/verificat. Spre surprinderea mea, nu doar că totul era corect, dar conținea mai multe explicații decât ar fi fost necesare. Atunci, când avea ceva de întrebat, punea întrebarea, apoi răspundea, întreba dacă e corect. Știu că m-am distrat și am felicitat-o. Apoi, i-am garantat lui Gigi că va fi foarte bună, dacă se ține de învățat, căci de plăcut, îi place domeniul. Pe parcursul studenției, în vacanțe, ne-am mai întâlnit de câteva ori. Toate erau bune cu excepția faptului că nu se putea acomoda cu viața din București cu modul în care se distrează studenții. Ea nu fuma, nu bea și nu se aventura în relații aventuroase, ca să nu zic altfel. Aștepta să treacă timpul, să-și termine studiile și să se întoarcă la Suceava. Totuși, a primit un post de asistent-preparator la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, unde a lucrat până în 2008, când a participat la un concurs pentru un post la DGFP Suceava.

Roxana, cea fără noroc în dragoste, cum ar spune părinții ei sau alți apropiați, nu suferea din această cauză. Părinții ar fi vrut să fie la „casa ei”, să-i binecuvânteze măcar cu un nepot. Purtau aceste neîmpliniri în suflet și adesea îi aminteau și ei.

În schimb, ea avea timp pentru plăcerile ei, avea timp pentru sine. Citea mult, iarna patina, vara înota, practica Scubadiving (scufundări subacvatice) și Snokeling (scufundare cu tub de respirat). Avea și certificate pentru asta – eu nu mă pricep – și călătorea. Mai mult, se apropiase de Dumnezeu, făcea pelerinaje, dona bani pentru restaurare de picturi în lăcașuri sfinte. Era fericită!

Dumnezeu, desigur a avut alte planuri cu sufletul ei cald, încărcat de frumos, iar prin sfârșitul năprasnic, a făcut-o înger luminos.

P.S. E adevărat că la 40 de ani, unei persoane de gen feminin i se spune femeie, dar Roxana încă păstra toate elementele unei adolescente: aceeași voce de copil, aceeași ochi jucăuși, mari, același zâmbet, aceeași pasiune pentru sport, călătorii, aceeași formă de alint.

Amintire veșnică! Grațiela Țurțu

Nu sunt necesare mai multe comentarii.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *