Vine, vine primăvara / Carantină-n toată țara!

Zău dacă mai știu de ce să mă îngrijorez mai tare: de vremea asta capricioasă, care numai cu a doua jumătate a lunii martie, de balade și idile, nu aduce sau de veștile, una mai îngrijorătoare ca alta, cu care titularii și supleanții concursului național „Panicarzi vestiți ai micului ecran” nu scapă o zi lăsată de la Dumnezeu ca să ne bombardeze. De aceea, vă propun să schimbăm cunoscutul refren „Vine, vine primăvara/ Bucurie-n toată țara” cu unul pe măsura tot mai neguroasei realități căreia trebuie să ne spunem. Așadar și prin urmare, haideți să cântăm în cor: „Vine, vine primăvara / Carantină-n toată țara!”

Da, dar vedeți dumneavoastră și cu acest cântecel fredonat, individual sau în grup, e o problemă fiindcă, pe scenariul roșu, nu avem voie să ne strângem mai mult de X plus unu inși, că ne pasc amenzi grele! Iar dacă tot am vorbit despre câți avem voie de la stăpânire să ne strângem la un loc, dați-mi voie să pun și eu o întrebare: este, oare, doar o simplă coincidență între strângerea șurubului în ultimele zile, adică între relansarea scenariului „carantina” și semnalele tot mai clare care există cum că din ce în ce mai mulți români au ajuns la capătul puterilor și nu mai suportă regimul de colonie penitenciară în care sunt ținuți pe motiv (sau sub pretext) de protejare de cataclismele Covid-19 sau al câtelea mama dracului val o mai fi?

Și dacă ar fi vorba doar despre carantină, hai mai treacă-meargă, dar este vorba, mai ales, de austeritatea cruntă la care ne condamnă pseudo-președintele Klaus Iohannis și guWERNul său. Austeritate care înseamnă nu tu salarii sau pensii mărite, după cum ne așteptam noi, ca fraierii, când am votat actuala monstruoasă coaliție, sau au votat alții și pentru noi, dar, în schimb, se traduce prin prețuri și tarife umflate că, deh, mâna invizibilă a pieței operează și produce efecte.

Situație care nu mai poate fi suportată la nesfârșit, iar numărătoarea inversă se aude până în Dealul Cotroceni. Drept pentru care, s-a pus de noi restricții, de fapt de pumn în gură aplicat oricui va cuteza să scoată o vorbuliță de încontrare față de clarvăzătoarea politichie liberalist-austeră. Desigur, deocamdată sunt numai murmure și vorbe furioase pe social media, dar, cu siguranță, nu este prea departe nici ziua în care mămăliga le va exploda în față genitorilor austerității și acoliților lor.

Fără dar și poate, există un mare și dureros pericol al pandemiei și am tot respectul pentru medicii noștri, ca și pentru toți cei ce lucrează, cu cinste și cu profesionism, în sistemul de sănătate, atât în cel de stat cât și în cel privat. Asta nu mă împiedică să nu pun, ca orice om de bună credință din scumpa noastră patrie, întrebarea dacă nu cumva una dintre cauzele care fac posibil ca, după un an de la declanșarea pandemiei, amenințarea să se mențină la un asemenea nivel, este tocmai incoerența deciziilor și chiar lipsa de profesionalism de care dau dovadă comandanții sistemului? Fiind de ajuns să enumăr aici haosul sub semnul căruia a stat multă vreme vaccinarea la scară națională sau, mai nou, confuzia pe care au stârnit-o știrile despre un anumit vaccin care în loc să ne apere ne-ar putea trimite acolo unde era să ne trimită Covid-19? Traume în masă la care trebuie, neapărat, să adăugăm teroarea psihologică, stările de acută depresie cărora le cad victime mulți dintre noi și, din păcate, mai ales tinerii cărora nu le mai rămâne decât internetul ca mijloc de socializare. Repet și întăresc, nici prin gând nu îmi trece să neg amenințarea nenorocitei pandemii. Ceea ce, însă, mă revoltă este confiscarea brutală a subiectului de către guWERNanți, în frunte cu pseudo-președintele Klaus Iohannis, cu scopul ca, sub lozinca protejării maselor largi populare, să ne poată fi îngrădită, în mod brutal, exercitarea unor drepturi cetățenești elementare. Fie și așa dar, până la urmă, într-o zi o să dea Domnul Dumnezeu să scăpăm de pandemie, iar, de voie sau de nevoie, pseudo-președintele și guWERNul său de chirpici, vor trebui să ridice barierele austerității. Moment în care, cu siguranță, lumea o să le ceară socoteală pentru sărăcia lucie în care ne-au aruncat. Din proprie inițiativă sau la comanda dată de la niște pupitre de peste mări și țări? Asta rămâne încă de văzut și de discutat.
Rămâne, așadar, de văzut ce alt pretext vor scorni Klaus Iohannis și băieții lui pentru a nu ne lăsa să ieșim în stradă ca să le cerem socoteală…