Viorel Zaicu
Am o slăbiciune pentru comicii la ale căror poante râzi chiar dacă le știi pe dinafară
Sunt un om obișnuit, în ciuda candidaturii pentru Cartea Recordurilor. Nu mi-am propus asta și deocamdată nu m-am interesat pe ce loc sunt, dar trebuie să fiu undeva în fruntea celor care au amânat ridicarea diplomei de doctor în filosofie (în mai am făcut 12 ani). Dacă nu reușesc așa, sper să obțin măcar o mențiune pentru numărul de cărți traduse, redactate, corectate sau editate (peste o mie). Dacă nu, mă mulțumesc cu o mare plăcere a vieții: cititul.
Am o slăbiciune pentru scriitorii ruși (inclusiv pentru mulți dintre cei contemporani), filosofii germani, cicliștii a căror minte subjugă picioarele (chiar și după ce sunt acuzați de dopaj) și șahiștii simfonici, compozitorii germani și ruși, artiștii austrieci și comicii la ale căror poante râzi chiar dacă le știi pe dinafară. Și nu numai…
Mă distrează enoriașii care se închină inteligenței artificiale (de obicei ratând complet natura chestiunii), scriitorii care au scris mai mult decât au citit, ateii (cu un plus pentru cei care se războiesc cu textele biblice), savanții care înțeleg puțin și explică mult și deștepții care își imaginează că n-au avut și n-o să aibă vreodată ocazia de a fi proști. Și nu numai…
Cea mai onorantă catalogare (indirectă) am primit-o de la o persoană candidă: „Am și eu doi tâmpiți la serviciu cărora dacă le dai o problemă de logică nu mai fac nimic toată ziua”. Sunt întotdeauna încântat când am de-a face cu astfel de tâmpiți. Și cu persoane candide, desigur.
Articolele autorului:
Nu știm mare lucru din ce e în univers, ba chiar ne lipsesc părți esențiale din informația care ne-ar permite să-l înțelegem, cât de cât, dincolo de ipoteze iraționale și ...
Am mai vorbit în ultima vreme despre Turing și „inteligența artificială”. Astăzi nu mai e nimeni interesat de ce spunea părintele conceptului acum 70 de ani. E în continuare citat, dar ...
În ultimii 20 de ani știința a făcut atât de multe progrese încât s-a lăsat de mult în urmă, depășindu-se pe sine cu toate diviziile patologice și cu ariergarda absurdismelor pe deasupra, ...
În urmă cu 30 de ani apărea o carte destul de influentă în unele medii (expunerea lărgită a unui eseu senzaționalist publicat în mirabilul 1989 în Foreign Affairs, revistă de mare prestigiu ...
Când mai iau câte-o pauză de urât specia umană, propagandiștii guvernului cuantic le vorbesc cumpărătorilor de NFT-uri despre „citirea gândurilor de către IA” (celor slabi de înger nu le recomand vizionarea, ...
Îmbătați cu decoctul de varză murată al computatorului cuantic, care de când tot vine pare că se cam duce, câțiva dintre tovarășii tehnocrați care au prins rând în față la ...
Avem o nație foarte pitorească, în care dresorii de milionari săraci s-au înmulțit grozav în ultimii ani. Dar nu e singura diferență majoră în peisajul educațional românesc, care devine din ce în ...
Am citit de curând o analiză a pieței de carte din România dintr-o revistă „lustruită”, cum ar zice Inteligența Artificială. Nu e prima oară când autorul unei astfel de analize ...
Am întâlnit de curând un text produs de inteligența artificială în care „traducătorul” pomenea de un „dresor al echipei de fotbal”. La început am râs. Dar pe urmă mi-au venit în ...
Printre numeroasele cuvinte care lipsesc din DEX și DOOM (3) deși sunt foarte frecvente în uz sau utile în exprimarea coerentă se numără și „deontolog”. E o curiozitate și nu ...
Îl pune Platon pe Socrate să zică mitul lui Thamus și Theuth. Cel din urmă, inventator de arte, merge la cel dintâi, regele Egiptului, să-i prezinte noutățile. Când vine vorba ...
Am stat de curând o noapte într-un redutabil hotel de trei stele din centrul unei urbe liniștite și pitorești, după toate standardele recente. Curat, liniștit, bine plantat în buricul cetății, ...