Viorica Dăncilă, din „proasta lu’ Dragnea” spre „proasta lu’ Iohannis”

Când România s-a umplut de ignoranți #rezist care îl confundă- conform manualului, pe Ștefan cel Mare cu Andreea Esca, premierul Viorica Dăncilă vine la rectificarea de buget să ia bani de la Educație și Cultură, și să dea la Serviciile Secrete. Dincolo de efectele pentru relația cu partenerul de guvernare ALDE, această măsură a Guvernului vine pe un teritoriu arid: Justiția română nu a lămurit încă rolul Protocoalelor Parchetelor și Curților judecătorești cu serviciile secrete în alimentarea unui Stat paralel și nu a identificat vinovații prin sentințe definitive: așa încât,  Guvernul Dăncilă oferă bani, confort și putere unor Agenții de forță insuficient evaluate, acuzate în trecutul recent de lipsă de transparență, de slabă implicare, de abuzare a libertăților civile și a unor norme democratice esențiale.

Banii n-aduc fericirea: doar grupuri „rezist”

În plus, sunt evitate neelegant subiecte conexe, iar cristoiublog.ro a dezvăluit de timpuriu că ascensiunea grupurilor #rezist în stradă cu toate necunoscutele care au însoțit acest fenomen (finanțare, training, organizare, riscuri pentru securitatea națională ș.a.), respectiv “perfecționarea” procurorilor Parchetului General la Academia SRI încă din vremea ex-procurorului general Augustin Lazăr- sinistrul ”educator” comunist de la Aiud, au demarat după anul 2015, după ce la comanda Serviciului Român de Informații a fost instalat  Eduard Hellvig. Nu în ultimul rând, este greu de ignorat faptul că actualul lider PSD, Dăncilă, dă bani la rectificarea bugetară pentru două servicii speciale (SPP și SRI) acuzate,  inclusiv de lideri ai Coaliției la putere, că au sprijinit un Sistem paralel, anti-democratic, respectiv că au oferit suport pentru acțiuni ale grupurilor agresive “rezist” în boicotarea acțiunilor electorale ale partidelor de la Putere.

Frunză verde epolet,  SRI vrea la secret

Dacă din anul 2015, SRI a eșuat să informeze Guvernele Coaliției PSD-ALDE (inclusiv guvernul Dăncilă) că se construiește (pe fundația odinioară turnată în anii 90 cu banii controversatului “filantrop” George Soros) o “societate civilă” “haștag rezist” între granițele României, prezumtiv finanțată din exteriorul țării și care lucrează pentru schimbări politice în afara regulilor democratice și a puterii votului, atunci finanțarea SRI de astăzi ar fi trebuit condiționată exclusiv de eficacitatea și transparența sa pe acest subiect serios, dar și pe altele. Sub privirea îngălată a parlamentarilor Puterii, duși cu gândul între porcul de Crăciun și mielul de Paști, un fenomen de risc național ca “haștagismul rezist”, denunțat și în alte state, precum Ungaria sau Israel, nu a reușit să “mobilizeze” Serviciul condus de Hellvig. Despre lipsa “de interes” a SRI pentru activitățile grupurilor #rezist, cristoiublog.ro a mai scris, așa cum a dezvăluit și slaba implicare a Serviciului Român de Informații în alte domenii de interes pentru siguranța națională.

„Bani gheață” la serviciile britanice, “gheață la mal” la SRI

Par egzamplu, în mai 2018, publicația noastră menționa că în 5 ani (între 2012 și începutul lui 2017), autoritățile din Marea Britanie efectuaseră aproape 80 de confiscări de “bani gheață” în valoare de cca 500000 de lire sterline- bani capturați în conexiune cu finanțarea terorismului. În aceeași perioadă, în România- țară aflată pe ruta care a alimentat cu voluntari europeni Jihadul grupului Stat Islamic din Siria, un serviciu ca SRI (cu lipsa sa de cooperare cu SIE), alături de Direcția Anti-teroristă DIICOT (Parchetul General) nu au obținut nimic. Între 2012- 2016, din aprox. 30 de sesizări transmise de Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), au rezultat tot atâtea dosare care au fost închise de procurorii DIICOT de la București “în lipsa informațiilor”. Altfel spus, în lupta anti-teroristă, serviciile britanice rămân cu banii, iar serviciile românești, cu experiența și timpul fumat. Și eventual, cu un buget mărit de la “tortul național”, așa cum doresc directorul Hellvig și importantul său protector, președintele Klaus Iohannis.

Ciripim, Măria Ta, cucu și pe pupăza

Marele merit al guvernării PSD-ALDE de a deconspira un odios aparat de epurare pentru politicieni, jurnaliști sau oameni de afaceri autohtoni “desemnați” pe lanțul trofic al unor celule din Parchetul General (DNA)- Înalta Curte de Casație și Justiție- Serviciul Român de Informații, este anulat aproape în totalitate de indecizia politică de a aduce acest subiect important în discuția Parlamentului și în luarea deciziilor legale care se impuneau. Sosită la guvernare în 2016 cu un scor electoral confortabil, guvernarea PSD-ALDE este azi în agonie și este de presupus că acest blocaj se datorează inclusiv parazitării cu colaboratori ai Serviciilor speciale- cunoscuții “ciripitori” care azi moștenesc informatorii- membri de partid din timpul regimului comunist. Tabloul este întregit cu Comisii pentru Controlul Serviciilor Secrete (SRI și SIE) inerte, de fațadă, cu Comisii de control parlamentar care rulează investigații fără nicio finalitate, cu solicitări de documente clasificate din tenebrele Statului paralel care sunt ulterior abandonate și cu “demascări” din mediul politic reduse la lamentări sporadice: la ultima categorie, îl avem pe ex-liderul PSD, Liviu Dragnea, ca mic campion al oratoriei la microfon.

Așadar și prin urmare, Dragnea e la acuzare

În iunie 2018, Liviu Dragnea îl acuza pe directorul SRI, Hellvig, că “a cedat statului paralel”. O lună mai târziu, Dragnea revenea cu o întrebare lansată de la microfonul Parlamentului: “Nu am auzit (de proteste # rezist- n.n.) nici când s-a modificat tot prin ordonanță de urgență, de către Cioloș (Dacian- fost premier-n.n.) și Prună (Raluca- fost ministru al Justiției în guvernul Cioloș- n.n.), Codul de procedură penală, prin care au legiferat ca ofițerii SRI să poată să facă cercetări penale. Și, acum, îl rog pe domnul Eduard Hellvig, bunul meu prieten Hellvig: «Edi, te întreb, ești de acord ca ofițerii SRI să poată să facă cercetări penale? Da sau nu?»“. În august 2018, Dragnea declara public că “Statul paralel este format din oameni care sunt în conducerea unor instituții – unii sunt din conducerea actuală a SRI, unii din conducerea SPP, în frunte cu Pahonțu (Lucian, director SPP, n.n.) – din parchete, din instanțe, din alte servicii secrete din interiorul țării”. Lungul șir al declarațiilor publice ale lui Liviu Dragnea, un om presupus bine informat prin funcțiile deținute, avea în sine ceva stângaci, școlăresc: Dragnea lovea infantil în aer, fără să încerce o rezolvare oficială la Parlament și în Justiție a unor acuzații extrem de grave, cu prezentarea probelor, iar aceasta era semnul că nu se simțea în siguranță nici în mijlocul propriului partid, cel care ar fi putut să sprijine demararea unor eventuale investigații în cazurile “Pahonțu” și “Hellvig” și care nu era apt pentru asta.

 Dacă USR PLUS ar fi fost la guvernare

…  nu ar fi reușit mai bine ca PSD-ALDE să se încercuiască instituțional cu activiști “#rezist” (nota bene, mulți plătiți de la bugetul de stat), să se auto-sufoce și apoi să se mire că nu are aer. Acesta a fost unul dintre motivele mari pentru care Coaliția de la putere nu a reușit să reformeze aproape nimic, a eșuat să-și impună oamenii și politicile  și să se facă auzită de către proprii votanți, care crezuseră că aleg politicieni la Parlament. Însă, simplul fapt că grupurile de “protestatari”, asociațiile de magistrați “rezistenți” gen Lancrănjan sau Danileț, “societatea civilă” (actorii “haștag rezist” sau “rezistenții” din conducerile unor pretențioase instituții de învățământ superior  precum SNSPA sau Universitatea București) au ieșit în stradă la “proteste” doar pe mandatul PSD-ALDE, ignorând suveran știrile cu abuzarea Justiției pe mandatul lui Dacian Cioloș, ar fi fost poate un motiv serios de reflecție pentru premierul Viorica Dăncilă, pentru guvernul său și pentru Coaliția din Parlament care îi sprijină.

Cu acestea și cu multe alte întrebări 

…care, prin lenevia partidelor PSD și ALDE, au rămas fără răspuns, predarea necondiționată la rectificarea bugetului a Guvernului Dăncilă în fața unor generali din serviciile speciale, chiar la presiunile șefului Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Klaus Iohannis (cel decorat între timp și cu titlul de “părinte rezist”) echivalează cu o farsă politică. Dacă Viorica Dăncilă ar fi avut la Guvern un birou de presă bun, ar fi aflat probabil că pentru un timp, a fost zeflemisită în mass-media ca fiind “proasta lui Dragnea”: Dăncilă, adică, era un prim-ministru care lua decizii sub controlul liderului PSD-ist. Șovăielnică, influențabilă dar (nu ne îndoim) de bună-credință, premierul României se află de azi, prin ușurința cu care cedează pentru bugetul Serviciilor în fața Cotrocenilor, sub riscul de a deveni “proasta lui Iohannis” din “proasta lui Dragnea”. Altfel spus, Viorica Dăncilă este în plin proces de a sări din lac în puț: în puțul gândirii.