Viorica Dăncilă, revenire spectaculoasă în ținută Nausica Mircea

Curg congresele pe bandă rulantă în politica românească. Marți, după siestă, a fost rândul Partidului Națiune Oameni Împreună (NOI) să își aleagă conducerea. Lansat în 10 februarie 2022, partidul a fost tratat cu indiferență de toată lumea. Până în 29 martie, când Viorica Dăncilă a ales să revină pe scena politică și să facă parte din acest partid. De azi, 12 aprilie, ea este și președintele formațiunii. Despre cine sunt și ce vor oamenii ăștia, găsiți detalii aici . Până când mai cresc puțin, îi menajăm și noi. De fapt, ar fi o mojicie să fac asta acum, că am avut impresia că am nimerit la o mănăstire de maici. Evenimentul a avut loc într-o sală a Institutului Național de Statistică. Chiar dacă Viorica Dăncilă a plecat de la Banca Națională, Mugur Isărescu îi putea da o sală, dar cine știe ce socoteli or avea ei cu statistica.

Ajung mult mai devreme și intru să casc ochii. Deschid ușa și mă așteaptă, aliniați după o masă, tineri și tinere zâmbind fericiți. Vai, mi-am zis, sigur e o adunare motivațională pe aici. Că doar aceste adunări ne mai pot scoate din depresie când vedem facturile și prețurile din magazine. Să țopăim ca apucații și să strigăm: „Daaa, suntem fericiți! Asta depinde de noi și noi vrem să fim fericiți”. Și să o ținem așa o oră, două, cât am plătit, apoi să mergem acasă și să ne punem funia de gât, pentru că fericirea ține doar până dai de realitate. Nu, nu erau cu motivaționalele, erau din comitetul de întâmpinare. Nici după ce le-am spus că nu sunt delegată, că deja mă căutau pe foi, nu și-au schimbat atitudinea. Mi-au dat chiar o insignă.

M-am prins că movul e culoarea lor, că nu exista cineva fără ceva mov, doamnele mai consistent. Am aruncat un ochi în sală și am zis că tare neinspirați au fost, că puteau alege un birou. Sala era prea mare. Am ieșit și să stau la soare, dar și să-i observ pe cei care vin. Și veneau oamenii. Ziceai că merg la biserică. Luminoși, politicoși, fără să râdă isteric. Bine îmbrăcați, fără a fi ostentativi.

La un moment dat, se oprește o mașină și coboară domnul Dăncilă. Hait, mi-am zis, să vezi ce țeapă. Doamna l-a delegat pe domnul, că ea a fost destul vioara întâi. Soțul merge și deschide portiera și coboară doamna. Ca scoasă din cutie, așa cum ne-a obișnuit. Ținuta de acum, ca aproape toate ținutele pe care le-a purtat pe vremea cât a fost premier, e semnată Nausica Mircea, colaboratoarea cristoiublog.ro. Ea a povestit într-un articol, pe care îl găsiți aici , cum a ajuns să o îmbrace pe Viorica Dăncilă.

Acum, oricâte critici i-au fost aduse, trebuie să fii negru-n ceru gurii să spui ceva rău de eleganța ținutelor ei. Pentru mine a fost un mare mister cum de reușea să fie atât de aranjată la orice oră. De exemplu, odată, la prima moțiune de cenzură, m-am dus la 8 și jumătate dimineața în parlament, că era nu știu ce activitate, la care a participat și ea. Eram numai noi și cateringul. Ea, doamna Dăncilă, ziceai că și-a petrecut noaptea la coafor.

Revenind la ziua de azi, la sosirea ei. Nu a așteptat-o nimeni, nu i s-a întins covor roșu. Era alături de tot ce avea nevoie pentru a fi sigură pe ea: soțul ei. Este de apreciat modul cum s-a comportat domnul Dăncilă în perioada în care poate că ei i s-a și urcat la cap, a fost și stresată, a fost și pusă la pământ. Când am făcut poza, domnul a vrut să se dea la o parte, dar l-am rugat să rămână.

A început evenimentul. Nu doar că sala era plină, dar a fost nevoie să se aducă scaune pe margine. Atmosfera, aceeași, de biserică. Oamenii nu șușoteau, nu se plimbau de colo-colo și zâmbeau mereu.

Nu era nimeni cunoscut, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Să vedem, dacă reușesc să se impună și începe tăvăleala, dacă rămân la fel de zen. De-aia nici nu scriu nimic rău și nici nu caut nod în papură. Să vedem ce vor. Dacă ne golănim, schimbăm și noi foaia. Oricum o schimbăm, că nu poate fi mereu doar de bine. De remarcat, că toți oratorii par să fi făcut lecții de dicție. Campioană absolută, amfitrioana evenimentului, doamna Iulia Hirică. Plus că avea o atitudine de contesă, cu capul sus și spatele mereu drept.

Doamna Dăncilă a avut un discurs fără cusur. Îl puteți urmări aici, de la minutul 30. Redau fragmentul care mi s-a părut interesant: „România are nevoie de parteneri, nu de stăpâni. Noi nu trebuie să dăm socoteală în faţă altora, ci să ne aşezăm cu drepturi comparabile la aceeaşi masă, să arătam respect, dar să şi pretindem respect pentru România şi pentru poporul român. Pentru mine, resursele ţării sunt foarte preţioase, iar în timpul mandatului meu nu numai că nu am înstrăinat nimic din avuţia statului, dar mai mult decât atât, am cumpărat Vestmoldtransgaz din Republica Moldova şi am devenit acţionari majoritari la Şantierul Naval din Mangalia. Este imperios ca statul român să păstreze controlul asupra propriilor resurse, aşa cum procedează toate statele responsabile pentru a-şi asigura independenţa energetică şi pentru a-şi proteja cetăţenii. A venit vremea să ne recăpătăm stima de sine, sentimentul de mândrie naţională. Nu mai avem timp de noi experimente şi orgolii, de bătălia român contra român, de reprezentarea cu lipsă de demnitate a ţării noastre, de servilism şi trădare a intereselor naţionale”.

Dar a vorbit și de trădarea PSD, mai ales atunci când a candidat la președinție.

Alegerea conducerii a fost doar o simplă formalitate. Fiind la primul congres, nu a fost concurență. Viorica Dăncilă a devenit președintele Partidului Națiune Oameni Împreună.

Precizare

Chiar dacă vă așteptați la mai mult venin, nu. Nu în cazul doamnei Dăncilă. Așa m-a învățat pe mine domnul Cristoiu, și nu doar pe mine: „Să nu țineți cu nimeni, dar dacă trebuie să țineți, totuși, cu cineva, să țineți cu cel mai slab”. Viorica Dăncilă nu este slabă, dimpotrivă. Dar a fost la pământ. Și s-a ridicat. Singură. Să te bage în gura lupului chiar colegul, iar când ești acolo, să nu-i dea un picior lupului, ci să te vâre și mai tare, cam asta se numește trădare de cea mai joasă speță. Doamna Dăncilă a povestit, în emisiunea domnului Cristoiu de la Aleph News, acel moment în care ei i-a fost rușine de rușinea lui Ciolacu, căci despre el este vorba. După alegerile prezidențiale, sabotorul s-a dus la ea acasă. „M-a sunat și Ciolacu și mi-a spus că trebuie să vorbim. A venit la mine acasă, unde a jucat o piesă de teatru foarte proastă. S-a așezat pe canapea și mi-a spus cu lacrimi în ochi că îi pare foarte rău de tot ceea ce s-a întâmplat. I-am făcut și un ceai de fructe, pentru că părea foarte afectat”, a povestit Viorica Dăncilă și la emisiune și în cartea publicată anul trecut.

Mie mi-a plăcut mereu doamna. De când, premier fiind, își strângea fusta cu ace de siguranță, să nu cadă de pe ea, atât de tare slăbise. De când a povestit cum a înfiat un suflet de om. Dar, mai ales, de când văd, și în cazul ei, dubla măsură. A făcut câteva greșeli de exprimare. Unele și le-a corectat în secunda doi, dar aia nu s-a mai dat în presă. S-a făcut o tevatură de parcă ne dădeau afară și din UE și din NATO pentru asta. Apoi, când Orban și Cîțu debitau prostii pe bandă rulantă, brusc, nu exprimarea este importantă. Cât despre Ciucă, este un adevărat dezastru, dar toată lumea închide ochii, de parcă ar fi trimisul domnului pe pământ. Desigur, e. Al domnului. Cu d mic.