Vocea de pe Facebook. Trăim într-o lume anormală în care actorii cu har sunt devansați de vedete

Aseară a fost Gala Premiilor UCIN 2020
Trăim într-o lume anormală în care actorii cu har sunt devansați de vedete. În ciuda acestui fapt 2019 a fost un an de revelație în cinematografia românească. Un an de întoarcere la normalitate.
Ca spectator, pentru mine anul 2019 a însemnat 3 filme, dar pe care le-am văzut de mai multe ori. Așa că am fost extrem încântată când le-am regăsit pe lista nominalizărilor Galei UCIN pentru diferite categorii.

Dacă cineaștii au premiat, eu vreau să împărtășesc ce am simțit la gală de aseară (urmarită online), dar și ca spectator atunci când am văzut filmele.
ÎNTRE CHIN Și AMIN un film de Toma Enache- Pe durata filmului, în sală, s-a așternut o liniște cutremurătoare. Între replicile actorilor puteai auzi, cu ușurință, cum păianjenii își țes pânza. Dintre cei care au venit la film m-a impresionat un grup de 6-7 baieți extremi de vocali când au intrat în sală. Credeam că vor pleca în primele 20 de minute. Nu numai că au rezistat pâna la final, dar cred că nici nu s-au atins de cutiile cu popcorn. Erau în spatele meu și n-am auzit nici măcar un ronțait. A mai fost o familie cu 2 copii: unul de 13 ani, altul de 17. Să petreci o seară de vineri uităndu-se la un film dur despre fenomenul Pitești, când adolescenții preferă alternative mult mai amuzante, e mare lucru.
Am ieșit din sala la 00:30. În mall eram doar noi spectatorii, paznicii și o liniște apăsătoare. Și deodată am auzit preț de câteva secunde bune cum bat clopotele. Cu siguranța era rodul imaginației mele. Dar le-am auzit! Le-am interpretat ca pe o rugă pentru risipă de personalitate, talent, cultură și șansă care a pierit la Pitești.
Personajele din filmul „Între chin și amin” au murit, suferit și rezistat pentru că nu au putut să renunțe la o lume normală. O lume normală nu există fără Dumnezeu, fără credință și fără memorie.
Nu toți avem stofă de eroi, dar am putea măcar să le cinstim memoria. „Între chin și amin” filmul lui Toma Enache asta face le cinstește memoria și ne mai spală din păcate.
Felicitări, Toma Enache!

Cardinalul un film tulburător de dureros, dar și tulburator de frumos a venit să facă dreptate unui om pe care comuniștii l-au scos din cărțile de istorie: Episcopul Iuliu Hossu.
Radu Botar a plecat aseară acasă cu Premiul pentru interpretare masculină – rolul Iuliu Hossu. Felicitări!

Îmi plac oamenii care recunosc că se tem că nu se vor ridică la înalțimea așteptărilor. Îmi plac oamenii care se smeresc. Îmi plac oamenii care în ciuda tuturor presiunilor puse de societate își păzesc cu strășnicie sufletul și nu se vând. Îmi plac oamenii care se încăpățânează să-și facă profesia fără compromisuri. Îmi plac oamenii care dețin arta de a transformă vulnerabilitatea în putere. Mă refer la actorii cu har care, în ciuda tuturor piedicilor, atunci când primesc un rol, într-un film, reușesc întotdeauna ceva memorabil. Lui Radu Botar i-a luat 30 de ani, după cum a mărturisit în discursul emoționant de aseară, să ajungă la acestă performantă.

Când un actor îmbină talentul, pasiunea, perseverența și răbdarea cu un suflet ales impactul asupra spectatorilor este devastator. Nu vă speriați, nu există nici un pericol să ne dezechilibram emoțional de prea mult frumos. Sunt prea puțini actori, cu potențial, lăsați să atingă această performață.
Regizorul Nicolae Mărgineanu a spus când a încheiat filmările: „Radule, vei rămâne pe veci Iuliu Hossu!” Un spectator i-a mărturisit lui Radu Botar: Nu ați jucat în „Cardinalul”, ați slujit în „Cardinalul”. Iar eu când l-am văzut pe Radu Botar cum îi dă viață episcopul Iuliu Hossu, am simțit că îngerii s-au coborât pe pământ. Am auzit un fâlfît ușor de aripi, de fiecare dată, când am văzut filmul. (de 3 ori) Pentru că nu-i așa, binele și frumosul întotdeauna fac foarte puțin zgomot.

Queen Marie of Romania Cei care au ales-o pe Roxana Lupu să joace un rol atât de puternic i-au intuit la fix potențialul. Asta nu i-a împiedicat pe critici să-i cântărească talentul, iar interpretarea ei să fie răsucită pe toate părțile. Să interpretezi pe Regina Maria, în Anul Centenarului, ar fi erodat emoțional actrițe mult mai experimentate. A muncit din greu să dovedească că a meritat rolul. Sălile de cinema au fost luate cu asalt, iar la final reacția publicul a validat prestația Roxanei Lupu. Într-o lume care se bălăcește în impostură se pare că a devenit tot mai greu să recunoaștem adevărata valoare. Dar un proiect de esență, ca „Maria, Regina României” nu poate fi ignorat. Iar dacă actrița principală pe lângă talent și frumusețe mai are și principii atunci ne cucerește definitiv. Trăim într-o lume în care e atâta nevoie de bine și frumos încât doar dacă ești de piatră poți rămâne imun la mesajul acestui film.
M-a impresionat o doamnă de o vârstă venerabilă care urca scările sprijinindu-se de brațul nepotului ei. S-a așezat pe același rând cu mine. La final am întrebat-o dacă i-a plăcut filmul. „Foarte mult!” mi-a răspuns, iar nepotul ei a adăugat: „ Este a II-a oară când îl vede.” Acestă doamnă citise toate interviurile, văzuse toate aparițiile tv și știa totul despre Roxana. Am rugat-o să facem împreună o fotografie ca să i-o trimit Roxanei. În timp ce eu mă așezam lângă Regina Maria știți ce a făcut? Întâi a mângait ușor fotografia Roxanei și apoi s-a așezat cu sfială lângă ea. Iar eu am stat acolo lânga ea, gândindu-mă că actrița care joacă în rolul Reginei Maria, deși nu are ochii albaștrii, a adus atâta bucurie în sufletul bătânei doamne. Asta într-o țară în care din ce în ce mai mulți oameni nu știu sau nu vor să-și respecte seniorii.

Am văzut în sală fete de 10-12 ani și adolescente căzute în admirație pentru Roxana, tineri care au venit ținându-se de mână, cupluri tinere cu copii destul de mici, oameni maturi ajunși în acel moment critic al vieții când blazarea preia comanda, români stabiliți în alte țări, persoane singure, dar și grupuri de peste 10 persoane, bunici cu nepoți, chiar și 3 generații: bunici, părinți și nepoți. La finalul filmului pe chipul tuturor se citea bucuria.
Roxana Lupu este câștigătoarea Premiului pentru interpretare feminină pentru rolul reginei Maria. Felicitări!

Aseară după Gala UCIN am plâns. Am plâns că ”Intre chin și amin” un film care a luat 28 premii internationale (au fost 28 nu 18 cat s-a spus aseară pe scenă) aici în România a luat doar o mențiune, am plâns pentru că filmul domnului Nicolae Margineanu (ajuns la o vârstă venerabilă) – „Cardinalul” nu s-a încadrat în canoanele cerute de UCIN. Însă cel mai mult am plâns că ne ignorăm trecutul. Nu o spun cu ranchiună, o spun cu durere. M-am gândit mult dacă să fac sau nu postarea asta. Apoi am realizat ca lașitatea este mult mai periculoasă decât o părere spusă decent.

Am avut odată un rege pe care l-am alungat, dar care ne-a iubit atât de mult încât după toate umilințele la care l-am supus s-a întors. Majestatea Sa, Regele Mihai ne-a lasat moștenire cuvintele: ”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” „Între chin și amin” și „Cardinalul” au fost șansa noastră la memorie. Dar Regele Mihai a fost prezent în sală prin filmul regizat de Csiki Camelia „Regina Mamă Elena, regina celor 4 exiluri” Discursul Cameliei Csiski m-a convis că este un film care merită văzut.
Deși aseară au fost parteneri în competiție, iata ce a spus regizorul Nicolae Mărgineanu despre filmul „Între chin și amin”: „Toma m-ai făcut să plâng la vârsta mea. Incredibil ce ai făcut tu. Nu pot să cred că ai adunat atâta lume, într-un mall, la un film cu asemenea subiect. Ți-ai păstrat echilibrul și ai reușit un film minunat.”
Ar fi nedrept să nu subliniez că Juriul UCIN a scris aseară istorie. A inclus pe lista nominalizărilor filmul lui Toma Enache, singurul proiect independent din competiție. Or asta e un mare pas înainte.

Marele câștigator a fost La Gomera.
Felicitări tuturor câștigătorilor!

Jojo – Cătălina Grama a avut aseară un rol extrem de dificil, dar de care s-a achitat cu grație și eleganță. A II-a ținută a fost spectaculoasă. Ca moderator n-ai cum să nu simți bucuria, dezamăgirea și tristețea celor care urcă pe scenă. Premiații sunt și ei oameni cu bune și cu rele. Simți sala. Catălina nu și-a pierdut nici o clipa verva și tonul optimist. A fost ca o șampanie bine acidulată. Felicitări! Un moderator bun ridică considerabil cota evenimentului.
Vă rog nu aruncați cu pietre. Filmele trăiesc prin spectatori. E firesc să avem și noi dreptul la o opinie.
sursă foto: Gala UCIN

(Sursa: Pagina Emilia Puiu)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii