#stânga #colonizare Cel mai trist lucru este colonizarea ideilor de progres. Ca mai toate mișcările, progresismul are oportuniștii lui. Oameni care iau cauze foarte nobile și le transformă în bâte cu care avansează pentru a obține vizibilitate și bani. Lucru interesant, azi mi-am amintit de un spectacol de teatru foarte bun despre comunitățile marginalizate.
Nu putem schimba sistemul capitalist, așa cum reiese din discuția cu cercetătoarea Albena Azmanova, câtă vreme ne înscriem într-o logică a competiției. Ceea ce trebuie să depășim nu este tipul de proprietate asupra mijloacelor de producție. Avem țări cum e China în care există proprietate de stat asupra mijloacelor de producție și totuși ea e perfect înscrisă în capitalismul global. Pentru că ceea ce nu s-a depășit este competiția și producția în condiții de competitivitate a profitului.
Competiția face ca activismul să fie centrat pe cauze care devin instumente de avansare personală. Dincolo la cronica la spectacolul realizat de Gianina Cărbunariu pe această temă, am scris ceva mai demult și eu despre această relație foarte perversă între cauzele sociale și dorința de avansare personală. Câtă vreme suntem pe poziții de forță și concurăm e un vis de tinerețe că sistemul va putea fi schimbat. Cel mult putem schimba niște abuzatori cu alții. Sistemul și relațiile de putere rămân la locurile lor.
Și dacă cineva își imaginează că aceste lucruri grave o să înceteze brusc dacă schimbăm pe calea esențialismului strategic etnia sau genul persoanelor care ajung să vorbească despre cauze sociale iar visăm frumos. Discursul lui Cornel West, activist de culoare și profesor de sociologie, despre eșecul politicii liberale progresiste more black faces in high places este grăitor.
http://artapolitica.ro/2016/12/19/de-cati-napastuiti-ai-nevoie-ca-sa-devii-artist-celebru/
(Sursa: Pagina Maria Cernat)
Lasă un răspuns