Vocea de pe Facebook: Cum ar putea fi interpretat gestul meu? Ca un gest de iresponsabilitate sau/ și de nerespectare a regulilor?

O recomandare oficială transmisă de INSP către ministerele Sănătății și Educației se referă la purtarea măștii în școală – de către elevi doar în recreații, nu și în timpul orelor, iar de către profesori tot timpul, adică și în timpul orelor, în clasă.

Fiind doar o recomandare (deci nu ar presupune neapărat obligativitatea), mă gândesc că poate se va găsi vreun competent printre autoritățile decidente din Educație care să țină seama atât de latura psihopedagogică a acestui aspect – mimica (feței) profesorului este indispensabilă în activitățile cu școlarii mici (!), cât și de logica contextului – profesorul de la învățământul primar (învățătorul) nu circulă din clasă în clasă, prin urmare, el nu poate deveni ”vector” în transmiterea virusului. Asta, în caz că ne dorim educatori profesioniști, nu bone pentru micii școlari.
Punând răul înainte – pentru ca, în caz că va veni, să-l pot simți ca pe o piatră, și nu ca pe ditamai bolovanul, încerc să-mi imaginez situația în care competentul despre care am vorbit nu se va găsi, iar eu mă voi afla în clasă, în fața elevilor mei, distanțată social, cu textila pe față.

Ce se va întâmpla, presupunând că, în timpul lecțiilor, atunci când le voi vorbi elevilor (și numai atunci – adică mai tot timpul), de la o distanță considerabilă, îmi voi coborî masca pe bărbie?
Cum ar putea fi interpretat gestul meu? Ca un gest de iresponsabilitate sau/ și de nerespectare a regulilor? Sau ca un gest de asumare a responsabilității, chiar în condiții de risc personal (am destule kilograme în plus, hipertensiune arterială și alte ”comorbidități”), de respectare a normelor pedagogice și psihologice în lucrul cu școlarii mici, pentru a-i sprijini pe aceștia în înțelegerea deplină a conținuturilor? Ei, aiasta-i întrebarea! ?

(Sursa: Pagina Nicoleta Pintilie)