Vocea de pe Facebook. Deși e clar că „Școala din pat” va fi raiul celor învățați să tragă chiulul, o dăm înainte cu învățământul online

Șase luni! O jumătate de an a trecut de când pandemia ne-a luat prin surprindere și ne-a lăsat așa, fără putință de revenire. Suntem asemeni meduzei aruncate pe stâncă, care tot așteaptă și așteaptă valul salvator. Când s-au zăvorât școlile, am primit destule promisiuni de un mai bine la reînceperea cursurilor. S-a promis școlirea profilor, s-au promis tablete, spații și alte alea. S-a promis câte-n lună și-n stele, pe principiul mai e mult până departe. Dar timpul , vezi , nu adăsta. A făcut ce știe el mai bine să facă. S-a scurs. Elevii bat la porțile școlii. Profesorii bat și ei din gură, dar cine să îi asculte?

Începe școala! Fără festivități de deschidere, fără părinți pe holuri. Începe școala sub dictatul măștii. Asta e tot ce a putut ministerul. O mască și trei scenarii. Apoi a pasat pisica moartă în curtea școlilor. Va fi problema lor cum gestionează spațiile, cum și unde pun elevii pentru ceea ce se vrea a fi educația la români. În loc de laptopuri și cursuri de pregătire, profesorii au fost înarmați cu rulete și trimiși la luptă cu geometria. Fiecare metru găsit e o luptă câștigată. Cumva, cumva elevii vor fi înghesuiți prin vechile spații (de unde altele?). Unii în bănci, alții în fața camerelor web sau a telefoanelor de ultima generație. Ba chiar și în fața tabletelor achiziționate (cine are tabletă cu sigla ministerului sus mânuța!). Alții în fața neputinței și a scăpătării. Cum e starea învâțământului românesc în prag de repornire a motoarelor? Suntem ca un tramvai plecat din stație, la ora de vârf. Unii au prins locuri bunicele, alții stau în picioare, alții au prins la timp balustrada de la urcare. Sunt și destui care au rămas de….tramvai.

Pentru prea fericiții care au prins locuri într-un scenariu cu verdeață, provocările nu vor fi puține. Începând cu lupta corp la corp din autobuze. Prinși în tradiționala tehnică a sardinelor navetiste, ei pot sta liniștiți, câtă vreme au masca la purtător. Da, Masca aceea folosită și refolosită, masca aceea făcută din rochia ruptă a bunicii, ea, masca, va fi reduta inexpugnabilă în bătălia covidiană. Apoi circuitele securizate din școală, apoi pauzele unde rămâi lipt de mască, fie că alergi, că fumezi (că de, ne place sau nu, fumatul există), că mănânci, că te săruți ( propun exmatricularea celor care vor fi prinși pupăcindu-se sau dând mâna pe stil clasic). Apoi orele pe care trebuie să le împarți cu cei de acasă. Da! Hibridizarea! Marea învenție a învățământului! Deși toată lumea e de acord că experimentul „Școala de acasă” a fost un mare eșec, deși e clar că „Școala din pat” va fi raiul celor învățați să tragă chiulul, o dăm înainte cu învățământul online. Nu va trece mult și profii vor deveni, fără voia lor, vedete pe site-urile de socializare, surprinsi în plin efort didactic de cei care se cam plictisesc în banca de acasă.
Vom avea un an de școala altfel. Un an în care elevi, profesori si părinți vor trăi sub teroarea măștii. Se tot spune că nu e chiar sănătos să porți atâta timp gura acoperită. O fi? N-o fi? Îl vreau pe Arafat la televizor să spună cu subiect și predicat că nu se înt\mplă nimic, dacă porți 8 ore masca. De cele mai multe ori, aceeași mască. Dar, dacă începe cu ”și doctorii poartă…”, îl arunc de pe balcon cu televizor cu tot.

Orele în sine, vor păli în fața spaimei de virus! ”Lasă masca!”, ” nu te apropia!”, nu sufla!” , ” nu ieși la tablă!”, ”nu împrumuta pixul!”, ”nu mă îmbrățișa!”, nu-i da mâna lui Dănuț”, ”stai în colțul tău!” vor deveni noile comandamente ale educației. Pare ceva cunoscut, nu? Ceva din vremuri trăite de unii dintre noi, vremuri în care cel mai important obiect din sala de clasă era tabloul deasupra tablei. Alte vremuri, alt tablou, aceeași ramă!

(Sursa: Pagina Marius Clotan)