Vocea de pe Facebook. Dorul de copiii lor si credința îi fac să nu renunțe să spere că vor afla până la urmă ce s-a întâmplat

„Dacă mâine mor, as vrea să știu ce s-a întâmplat cu copilul meu, să știu dacă l-au omorât şi măcar să îi aprind o lumânare”, asta a fost declaraţia unei mame, prezentă astăzi la Comisia pentru copii dispăruți. Copilul ei a dispărut în 1996. Nici astăzi nu știe ce s-a întâmplat cu băiatul ei, timp în care a vândut aproape tot, ca să aibă bani de avocați, de detectivi, orice ca să îşi găsească copilul.

Mama unei adolescente de 16 ani, dispărută fără urmă din 2013, vrea același lucru: „Să imi spună unde a dus-o, dacă a omorât-o, măcar să îi pot face o pomană”. Dovezile de pe camera de supraveghere de la şcoală îl arată pe cel care a luat-o, dar nu şi ce s-a întâmplat ulterior. Iar dacă nu s-au găsit alte dovezi ale unei posibile crime, cazul e ca încheiat, respectivul – liber si astăzi.
Tatăl își caută fata de 20 de ani. Plimbați între instituțiile statului, părinții fie află că ar fi murit, fie că ar fi plecat cu un Făt Frumos şi las’ că vine ea. După 20 de ani, aceşti părinți sunt “încurajați” să astepte, că apar ele.

Despre fetița dispărută la 4 ani din fața casei, în 1984? Mama ei i-a numărat aniversările. Acum ar avea 35 de ani. A recurs şi la un specialist care i-a făcut portretul-robot. Şi mama, în vârstă acum, tot speră că nu va muri până nu își va vedea copila.
Toți ne-au spus că nu își pun speranțe în instituțiile statului. Asta pentru că de ani de zile se plimbă între ele. Depun în continuare sesizări, stau pe la ușile Poliției, Parchetelor, poate-poate cineva îi ia în serios. Dorul de copiii lor si credința îi fac să nu renunțe să spere că vor afla până la urmă ce s-a întâmplat.
Atât, pe moment, despre audierile de astăzi.

(Sursa: Pagina Ana Adriana Săftoiu)