Legea dublarii alocatiilor este in vigoare din ianuarie.
De atunci ministrul de finante trebuia sa prinda banii in buget.
A avut o rectificare si nu a facut acest lucru desi chiar guvernul din care face parte a stabilit ca alocatiile se vor da dublate de la 1 august.
Prin neprinderea sumelor necesare la rectificarea din martie a fost încălcată legea 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare care obligă guvernul sa prinda toate sumele pentru care exista acte normative in vigoare.
Daca legea era neconstitutionala de ce nu a atacat-o Guvernul sau Presedintele?
Presedintele a promulgat-o.
Si a cerut guvernului sa vina cu soluții.
Astăzi, CCR s-a pronuntat pe altceva iar ministrul finantelor nu poate păcăli pe nimeni.
CCR s-a pronuntat pe constitutionalitatea legii de respingere a Ordonanței Guvernului prin care s-a prorogat termenul de punere in aplicare a legii dublarii alocațiilor.
Cu alte cuvinte legea este constitutionala, ordonanța este respinsa.
Adica alocatiile trebuiesc platite imediat,începând cu data de 1 a lunii următoare.
Daca ministrul finantelor nu stie cum sa gaseasca bani sa lase pe altcineva care stie cum sa gestioneze politica bugetara.
Bani sunt in bugetul de stat.
Pana la următoarea rectificare sunt la subcapitolul alocatii pentru copii din capitolul asistență sociala din bugetul MMPS iar la rectificare din redistribuiri de la alte capitole si ministere, în special bunuri si servicii.
Iar daca tot bate moneda cu sursa de finantare ii recomand sa citeasca regulile si principiile bugetare, art. 8 alin 2 din legea 500/2002 a finantelor publice dar si legea 69/2010 si sa observe ca nici unui venit nu-i poate fi atribuită o anumita cheltuiala.
Sursa de finantare se regaseste in legea bugetului de stat si in rectificarile anuale.
Am mai spus: Cine nu plătește factura socială în acest an pleacă acasă.
Si nu pentru că vrea o persoana sau alta ci pentru ca daca nu achiti factura socială distrugi economia.
Simplu.
Apă rece! Și carte!
Se invocă faptul că un act normativ pentru a fi Constituțional trebuie să aibă indicată sursa de finanțare. Corect, exista articol de Constituție pentru acest aspect.
Dar, această obligație a devenit pur formală si superfluă prin modul in care este gestionată politica bugetară reală.
In mod normal cand indici sursa de finantare ar trebui sa ai si banii in buget, nu?
Altfel e pur formalism de genul „o să…”
Ia sa vedem noi două exemple contemporane recente sau pe cale de a fi implementate :
1. Masura de somaj tehnic. Impact 2,3 miliarde lei. Sursa de finantare invocată: cheltuieli din bugetul asigurărilor de somaj. Cheltuieli nu venituri, da?
Act normativ bază: OUG 30/2020 din 18 martie 2020.
Perfect până aici dar….surpriza:
Banii nu erau in buget!!!
Banii au fost prinsi in buget după o lună prin rectificarea prevăzută în OUG 50 din 17 aprilie 2020.
Acesta este si motivul pentru care s-a intarziat cu aplicarea măsurii.
Deci, s-a aprobat o masura care nu avea bani prevazuti in buget la momentul adoptării? Da sau nu?
2. Măsura de sustinere a salariilor pe timpul reducerii programului de lucru (kurzarbeit). OUG in dezbatere publica. Impact 5,1 miliarde lei. Sursa de finantare: bugetul asigurărilor de somaj.
Perfect dar….banii nu sunt în buget.
Pot veni la rectificare undeva in august dar acum nu sunt in buget.
Suntem anuntati ca necesarul de finanțare pentru aceasta masura se va asigura din IMPRUMUTUL facut din instrumentul SURE.
Dar…instrumentul SURE nu este operational si nici nu va fi decat daca toate statele membre UE participa cu garantii. Si nici atunci nu va fi pentru că, in vederea finantarii sale, Comisia Europeană trebuie sa se împrumute iar acest lucru nu se poate face decat daca se accepta modificarea Tratatului de Functionare al UE si cresterea plafonului de îndatorare al Comisiei Europene de la 1% la peste 3%. Pentru acest lucru va fi nevoie de ratificari in 27 de Parlamente Nationale.
Revin!
Deci, din ce bani se acopera oug provind kurzarbeit care urmeaza sa fie adoptat curând? Bani in bugetul national nu sunt la capitolul respectiv de cheltuieli(astfel că va trebui rectificare) iar veniturile din imprumuturi sunt destul de improbabile la acest moment.
Practic toate masurile care se adopta prin acte normative de politica fiscal bugetară sunt acoperite in bani ulterior adoptarii iar asta este si prevedere a legislației bugetare care spune că nu poti prinde sume in buget fara sa ai temeiul legal al cheltuielii.
Poate vi se pare prea tehnic dar ceea ce trebuie sa înțeleagă cei care vorbesc de surse de finanțare este diferența dintre formalism si aplicabilitate si mai ales sa vada ca tocmai ei, care invoca aproape isteric acest motiv, fac exact acelasi lucru.
Mulțumesc!
(Sursa: Pagina Adrian Câciu)
Lasă un răspuns