Vocea de pe Facebook. În 2009 am trait acelasi film

În 2009 am trait acelasi film.
Încăpățânarea de a crede doar în soluția partidului prezidențial a condus la un deficit de 9,1% de peste 4 ori mai mare decât cel estimat inițial.
Plus un împrumut de la FMI.
Guvernul era condus de Emil Boc, format din PDL si PSD.
Un guvern nascut în urma unui mare scandal, pentru cine își amintește, pentru ca scorul celor doua partide la alegerile din 2008 a fost sensibil egal, diferenta fiind de un mandat.
Trecem peste, foarte mulți ati uitat ca filmul „Draga Stolo” s-a repetat la finalul anului 2008, deoarece Stolojan trebuia sa vina premier dar s-a retras si l-a lasat pe Emil Boc.

Revenim:
Guvernul Boc I a funcționat în structura PDL-PSD pana in septembrie 2009.
În septembrie 2009 PSD a decis să iasă de la guvernare nefiind de acord ca România să ia un imprumut de la FMI.
În contextul respectiv, guvernul Boc I a ramas doar cu miniștri PDL.
Vine luna octombrie.
Criza financiară, repet.
Dură și accentuată de măsurile de politică guvernamentală dezastruoase pe care le criticau și le critică chiar și actualii liberali(sic!)

În luna octombrie PNL, alaturi de UDMR, a depus moțiune de cenzură impotriva guvernului rămas monocolor, Boc I.
Au fost iresponsabili?
Era criză si era criză imensa, la cea financiara ma refer.
În data de 13 octombrie 2009, motiunea de cenzură „11 împotriva României” a fost adoptată de Parlament și Guvernul Boc I a fost demis.
La consultarile de la Cotroceni, PSD si PNL au mers cu o propunere comună de premier și anume cu Klaus Iohannis, care acceptase aceasta nominalizare.

Ei bine, Traian Băsescu, presedintele României, nu a acceptat aceasta propunere și l-a desemnat pe Lucian Croitoru să formeze un guvern.
Lucian Croitoru a format o propunere de guvern care a fost respinsa de Parlament.
Asa se face ca, din încăpățânarea presedintelui în exercițiu din anul 2009, Klaus Iohannis nu a ajuns premier al unei majorități evidente din Parlamentul României, iar guvernul Boc I a ramas interimar până în decembrie 2009(la alegerile prezidențiale „Mihaela, dragostea mea” ?).
Rezultatul a fost așa: din încăpățânare, țara a fost mai mult neguvernata, toti miniștrii se gândeau la alegerea președintelui, deficitul s-a dus la 9,1% iar decontul a venit in 2010 cu tăieri de salarii, reduceri de personal, somaj galopant, crestere TVA șiii…un mega împrumut de la FMI si Comisia Europeana.
Toate cu zâmbetul pe buze și în disprețul realității și a nevoilor economiei si a oamenilor.

Simțiți ceva similitudini?
Ceva atitudine ipocrita?
Cine a depus motiunea de cenzura împotrivă lui Emil Boc?
În plina criză?
Mi-aș fi dorit mai multă consecvență în abordare politică, democratică și constituțională, de altfel și nu atâta retorică ieftină si folosirea unor imvective care nu îsi au rostul.
Pe de alta parte, parca am un deja-vu când îmi aduc aminte cum a procedat președintele de atunci și văd ce se întâmplă în zilele noastre.
Dacă 64% din populație spune că țara merge intr-o directie greșită, cred ca unii ar trebui sa reciteasca Luceafarul, varianta populara…
„.. alunecând pe-o sfoară/și dă cu fundul de pământ/sa vezi ce-o să te doară.”

Cam asta s-a intamplat cu PDL în anii care au urmat acelei încăpățânări.
Ciudat este ca nimeni nu vrea sa vorbească despre situatia aproape identică cu 2009.
Evident, fiecare are dreptul de a decide și de a crede ceea ce dorește.
Dar nu pot sa nu ma întreb dacă doamna Gorghiu a votat acea motiune.

(Sursa: Pagina Adrian Câciu)