Nu am înteles niciodată apetenta unor economiști care au un statut destul de minor în economia națională de a discuta despre politici fiscal-bugetare cu impact macroeconomic major. Pot doar sa plec de la premisa că aruncă cu pietre in lac pentru a crea valuri care, ulterior sa le aduca profit in cazul in care cineva ar cadea in capcana acestor valuri.
In criză, cresterea taxelor înseamnă amplificarea tendinței recesioniste, reprezentând o măsură prociclica care nu face decât sa adâncească dezechilibrele macroeconomice.
Cand ai o criză a consumului sa crești TVA-ul ar fi ceva absurd.
Dincolo de cresterea inflatiei(care da, ar conveni băncii unde lucrează economistul respectiv pentru ca ar avea motiv sa crească dobânda) care ar afecta direct puterea de cumparare ai avea o contractie dură a cererii agregate ceea ce ar falimenta oferta generând costuri inutile.
Cresterea TVA pe hârtie nu ar genera neaparat venituri suplimentare la bugetul de stat, pentru ca valorificarea ofertei nu ar avea cui sa se adreseze.
Avem o contracție a consumului de 30%. Parte vine din neîncredere, parte din scăderea puterii de cumparare.
Cum sa valorifici oferta la un nivel superior (pret crescut) dacă puterea de cumparare este mai mică?
Nonsens.
Am impresia ca unii arunca vorbe ca sa se auda vorbind.
In schimb, daca guvernul ar lua o astfel de masură, in contextul de care v-am spus mai sus, ar pune economia pe butuci.
Iar oamenii? Cu banii de doua paini, vor cumpara o paine.
Problema e ca nu mai au nici banii de doua pâini.
(Sursa: Pagina Adrian Câciu)
Lasă un răspuns