Vocea de pe Facebook. SUA au demonstrat de multe ori că nu prea ne putem baza pe ele

Panseuri de la birt. Au fost 4 ani ciudați, în care m-am temut de imprevizibilitatea lui Trump, în calitatea mea de aliat corcodușier, de-aici de la granița cu uniunea post-sovietică. M-am temut de ambivalența lui în ceea ce privește NATO și planurile defensive ale Europei, de retragerea lui din OMS și de schizofrenia lui generală pe politică externă. M-a îngrijorat atitudinea delăsătoare față de aliați pe care SUA i-a pus în dificultate și tot SUA ar fi trebuit să-i scoată. Ne-au frecat la icre un deceniu pentru un scut antirachetă care a devenit inutil în secunda în care l-au activat și, pentru care, Rusia ne pedepsește și acum. Dar asta era negociată de pe vremea lui Bush și continuată de Obama. Trump a venit și-a zis doar ”meh, fuck everybody”. Ne-a arătat cât de puțin contăm de fapt. Mi-a păsat pentru că rămânem un stat oarecum vasal, chiar dacă ne place sau nu să recunoaștem. Ce se întâmplă la Casa Albă contează mult la București, așa cum contează și Moscova.
Cei care l-au acuzat de misoginism și rasism au fost la fel de prostuți. Trump nu e nimic din toate astea, e doar psihopat narcisist. Nu place pe nimeni, în afară de el. Că azi jignea femei și mâine persoane de culoare, era complet irelevant. Nu o făcea din vreo convingere ideologică sau cu un motiv anume, ci doar din narcisism și prostie. E genul de președinte care ar fi fost în stare să se chiloțărească pe Twitter cu oricine, inclusiv cu Xi Jinping, doar ca să doarmă liniștit că i-a trollat pe ”fraieri” și s-au hăhăit aplaudacii lui: ”Ai văzut ce le-a zis la proști? Hăhăhă!”. Au fost 4 ani de comedie cu deget în cur, de atitudini complet neprezidențiale și situații penibile, stânjenitoare pentru toată lumea. Europa plătește și astăzi prețul pentru politicile lui Obama în Orientul Mijlociu. Sunt curios ce preț va plăti după Trump. Cert e că Biden va continua pe linia lui Obama, un președinte intrat într-o carte nescrisă a recordurilor pentru numărul de asasinate și atacuri cu dronă.
Asta a rămas politica globală a secolelor 20 și 21 – Alegem între criminali de război cu grade diferite de psihopatie, sperăm la numărul cel mai mic de victime. Sau poate așa a fost întotdeauna și doar idealismul ne-a făcut să credem că evul ăsta întunecat s-a terminat după căderea Uniunii Sovietice. Din punctul meu de vedere, SUA au demonstrat de multe ori că nu prea ne putem baza pe ele. Doar că a devenit mai evident odată cu domnia urangutanului. Dacă vreodată s-ar obosi Rusia cu noi, am deveni tot o Sirie, un teatru de război prin terți, cu o armată care nu știe cu cine ține, cu separatiști maghiari și extremiști români, cu ”teroriști” creștini susținuți de FSB și facțiuni seculariste susținute de CIA. Nu veți vedea tancuri NATO apărând Bucureștiul. Nu este și n-a fost niciodată despre valori, aliați și patriotism, ci despre corporații, expansionism și profit. Despre consolidarea puterii. Atâta vreme cât toți candidații sunt susținuți de același gigant militar-industrial, chiar nu contează cine iese. Bugetul militar trece identic, indiferent că sub democrați sau republicani.

O vreme am sperat la o Uniune Europeană puternică, cu economie solidă și armată proprie. Un stat federalist sub aripa căruia să putem continua pe calea progresului. Dar până și ăsta mi se pare un vis îndepărtat, parazitat de birocrație, globalism ieftin și corporatism avar. Europa e tot ”Made in China”. E mai fracționată ca niciodată, injectată cu extremism, ultranaționalism, imigranți incapabili de integrare, cabale corporatiste și mișcări anti-democratice. E captivă într-un labirint birocratic, cu lideri incapabili care privesc neputincioși cum li se dezintegrează alianțele. În timp ce discută cu lunile despre câte etichete pot încăpea pe o pereche de chiloți și cine nu mai are voie să fumeze, Marea Britanie se retrage, Polonia se radicalizează și interzice avorturile, iar Ungaria ascute sabia separatistă. Liderii europeni și-au diluat responsabilitățile până au devenit irelevanți. UE suferă de aceleași simptome injectate la americani. Ultra-capitalism deghizat în libertate, corporatism avar deghizat în dreptate socială și canibalism economic nedeghizat.

Nu mai este despre europeni sau valori, e despre profit. Refugiații sunt injectați pentru mână de lucru ieftină și diminuarea puterii economice sau electorale a clasei mijlocii, nu din vreo cauză umanitară. Sunt o sperietoare care ajută la făurirea unor state polițienești sponsorizate de corporații. Faptul că noi ne lăsăm diluați în putere economică și drepturi, nu-i împiedică niciodată pe teroriști să obțină mitraliere și explozibili. Faptul că noi nu mai putem circula liber, nu-i împiedică niciodată pe fundamentaliști să circule. Teroriștii sunt mai folositori pentru guvernele ticăloșilor decât un electorat puternic și rebel. Așa că… Trump sau Biden… Băsescu sau Iohannis… rachiu sau rom… beția e aceeași. Vă pup de la birt!

(Sursa: Pagina Dan Pavel)