Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Voința crîncenă a monahilor de a lăsa în urma lor ceva
Ajuns la BAR, după o absență de vreo săptămînă și ceva, timp în care nu s-a petrecut nimic deosebit în lumea cărților, șefa de la Cărți rare și Manuscrise, Gabriela Dumitrescu, îmi dă o lucrare scoasă de Bibliotecă grație unui sponsor – cică patronul Anunțului telefonic:
Canon de pocăință, cuprinzînd povestea sfinților osîndiți ai Scării.
E o ediție facsimilată după manuscrisul grec 1294 al Bibliotecii Academiei Române, însoțită de prezentarea textului în limbile română și engleză.
Ca și în alte cazuri, rămîn surprins de voința crîncenă a unor oameni de cultură de a înfăptui ceva într-o țară în care fapta e înlocuită cu vorba, mai precis cu pălăvrăgeala. S-ar putea să fie sindromul bătrîneții, dar eu unul, după trei decenii de politică de dragul politicii, de Istorie în care evenimentele sînt date doar de polemici, înjurături, confruntări la talk-swouri, viața țării limitîndu-se la X a zis despre Y, care Y a zis despre X și despre amîndoi a scris pe facebook Z, m-am săturat de aspectele acestea, caragialiene, ale politicii. Sloganul vremurilor noastre ar trebui să fie: Să înfăptuim! Asta e chemarea!
Să nu mai vorbim, și să facem, în fine, dracului ceva. De aceea, am scris cu atîta năduf despre cum au înfăptuit galezii Proiectul Reconversia portului Cardiff după marea cădere a traficului de cărbune, raportînd în stilul Dinicu Golescu cele întîlnite de mine acolo la cele de la noi, unde Proiectele lipsesc, totul coborînd pînă la nivelul unei țigănii ordinare în viața politică.
De aceea mă uit cu admirație la cartea dată de Gabriela Dumitrescu.
Nu mă pricep la domeniu pentru a-mi permite a aprecia importanța culturală a tipăriturii semnate de Gabriela Dumitrescu. Despre ce e acest manuscris citez însă din prefața aparținînd arhimandritului Policarp Chițulescu:
„Monahismul a înflorit la început în Alexandria Egiptului, Palestina, Siria, Asia Mică şi a trecut imediat şi în Constantinopol, dezvoltîndu-se cu o rapiditate uimitoare. Aici, în capitala Imperiului bizantin, monahismul a atins apogeul în ceea ce priveşte influenţa sa în viaţa Bisericii şi în societate, activitatea mănăstirii Studion fiind elocventă în acest sens.
Monahii studiţi luptau împotriva ereticilor, povăţuiau creştinii la viaţa duhovnicească, desfăşurau activităţi filantropice, au înfiinţat şcoli cu ateliere de traducere, multiplicare şi împodobire a textelor, salvîndu-se astfel nu doar textele creştine clasice, ci şi operele anticilor. Dincolo de interesul pentru Cuvînt, putem crede că omul a simţit mereu nevoia să decoreze şi în exterior capodoperele gîndirii, ca şi cum cărţile ar fi avut ele însele trup şi suflet, iar pergamentul întotdeauna a fost foarte potrivit pentru scrierea şi împodobirea artistică cu miniaturi. Roadele acestei simţiri au creat manuscrisele devenite adevărate obiecte de artă. Iar în privinţa realizării acestor capodopere, Constantinopolul, deşi oraş nou în lumea antică, a reuşit să slujească ştiinţei, religiei şi artei în chipul cel mai strălucit.
În acest sens, manuscrisul grecesc 1294 de la Biblioteca Academiei Române, încadrat de specialişti ca aparţinînd secolului al XI-lea bizantin, reprezintă o autentică mărturie a măiestriei scriptoriilor monahale din capitala Imperiului, dar şi o dovadă a interesului pentru cultivarea spiritului, de apropiere a sa de Dumnezeu Cel Veşnic. Valenţele artei bizantine s-au exprimat cel mai limpede atunci cînd ele au izvorît din cultul divin. Arta acestei capodopere a spiritualităţii creştine monahale din tezaurul Bibliotecii Academiei Române, ms. gr. 1294, constă în frumuseţea ilustraţiei, în expresivitatea chipurilor monahilor, aceşti ,«atleţi ai lui Hristos», cărora li se adresează în special textul.”
Nu fără emoție parcurg acest text. Mai întîi, pentru că manuscrisul ține de viața monahală de la Constantinopol, din secolul al XI-lea, cu mult înaintea Căderii Constantinopolului. Cum tocmai studiam Căderea Constantinopolului, Canonul de pocăință îmi reamintește atmosfera din Orașul asediat. Apoi, nu odată m-am minunat de voința crîncenă a monahilor de a lăsa ceva în urma lor. Pe parcursul călătoriei în Țara Galilor, am făcut un popas la ruinele majestuoase ale Tintern Abbey, în Montmouthsire, mînăstire cisterciană fondată în 1131, durînd secole, pînă în 1536, cînd o desființează curvarul de Henry al VIII-lea. Mînăstirea era de o rară asprime. Focul se făcea într-o singură cameră. Cea în care intrau călugării uzi leoarcă, după mersul prin ploaia de afară. Lumînările erau scumpe, astfel încît se lucra doar ziua, profitînd de ferestrele culoarelor. Și cu toate acestea, astfel de călugări, ca și cei de la Constantinopol, au trudit la manuscrise epocale, au înfrumusețat pergamente. Dacă ne gîndim cît de grea era viața într-o mînăstire și viața în general la vremea respectivă, truda la manuscrise, care nu aduceau de mîncare, ne uimește și azi. Ne uimește, dar ne și face mai puternici în efortul de a înfăptui și noi ceva.
Un exemplu de înfăptuire e și această carte. A presupus bătaie de cap pentru a face rost de bani, energie și talent pentru a o realiza, deoarece au trebuit reproduse miniaturi complexe, a cerut efort pentru a urmări tipărirea. Autorilor nu le aduce nimic această carte. Nici bani, nici glorie. Și cu toate acestea, ei au dus pînă la capăt înfăptuirea. Asemenea călugărilor de la Studion, care au realizat Canonul.
Comentarii
14 comentarii pentru articolul „Voința crîncenă a monahilor de a lăsa în urma lor ceva”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
„Autorilor nu le aduce nimic această carte. Nici bani, nici glorie.” Ce frumos si plin de intelesuri scrie domnul Cristoiu. Sunt convins ca multe astfel de scrieri sunt mai valoroase decit „cuvintarile fara noima” ale politicenilor lipsiti de simtul raspunderii fara de TARA si fata de cei care traiesc in aceasta tara. NU cred ca am mai intilnit atita dezinteres ale politicului.
Inculții funcțional nu simt că religia nu e atât slujirea zeilor cât păzirea sufletului de necurățenii. De aceea sunt așa de aroganți cu ateismul lor pe efemerele rețele de comunicare neesențială, ca între pisici.
Un editorial superb, excepțional, Maestre Ion Cristoiu ! Atâta timp cât politicienii noștri nu se gândesc decât la a- și împărți favoruri și glorie între ei, nici acesetea cu dreptate și a se rezuma la palavrageli și certuri absurde care nu duc la nimic bun și nu contribuie la realizarea unui Proiect de țară sustenabil pentru România și cetățenii ei măcar cu o idee, cu o acțiune care sa le arate atât poporului cât și străinilor adevărata față și valoare a neamului nostru, nu vom putea înainta, nu vom putea evolua și fi recunoscuți în lume nici măcar la viteza de mers a unui melc ! Va mulțumim și va mulțumim și pentru emisiunile și dezbaterile frumoase despre alegerile din Franța realizate împreună cu doamna Marcela Feraru, căreia ii transmitem sărbători fericite , binecuvântate și multa sănătate, ca și dumneavoastră, Maestre !
au aparut previziuni despre anul cind se va termina razboiul din Ucraina :)))
–
asemenea previziunilor care vizau sfarsitul pandemiei, ele nu fac doua parale.
Pandemiile care au impanzit sau vor impanzi Lumea Mare sint parti ale aceleiasi Povesti, Metamorfoza. Adica Marea Revolutie.
–
atunci cind se va termina Metamorfoza se vor sfarsi si ‘efectele’ Pandemiilor.
–
( faza e ca Metamorfoza e un proces Perpetuu, pentru ca si Natura e…Vesnica ( caz in care Natura, spre fundamentala diferenta, are ca ‘miscare’ a sinelui chiar Nemiscarea,
despre Nemiscare, Miscarea Perpetua stiind… absolut nimic!
–
prin urmare Povestea cu Pandemiile se va termina atunci cind singura ‘miscare’ posibila va mai fi Nemiscarea, caz in care Infinitul, adica Peppetuum Mobile, isi pierde Definitia, ca el nu cunoaste Nemiscarea, adica ‘Dinamica Sinelui Oului Absolut’ )
intre Teza si Marea Antiteza șade Adevarul ȘI Antiadevarul.
datul la pace, deci ‘sinteza’, e cale catre cele doua.
hranind si Teza si Marea Antiteza…Faci!, Actionezi.
–
hranitul dinamicilor proprii manifestarii Anotimpurilor se cheama Armonie cu Natura, prin urmare doar el e Nonactiune.
Sinteza e efect?…sau cauza?!
IO Zic ca e cauza, abia mai apoi devine efect, atunci cind alege sa ramana una cu cauza.
cum sa fie, domne, Sinteza…Efect?!, ea e Cauza care E! si Efect, Alfa ȘI Omega, gen…
xum arata Sinteza care e Cauza, adica Alfa?
io zic ca e Pârloaga.
E nelucrata.
web3 se cade a fi echilibrat in stil pur natural,
pentru a pastra din start, in echilibru…absolut, dinamicile,
prin urmare o ‘gradinarire’ manifestata prin superpozitii pare a fi singura varianta disponibila,…asa i?
„Valenţele artei bizantine s-au exprimat cel mai limpede atunci cînd ele au izvorît din cultul divin”… Superb text pentru Vinerea Mare. Mulțumim maestre, mulțumim truditorilor de la BAR!
Mulțumim!
Echilibrarea Absoluta a manifestarii Artificialului in Creatie
–
Artificialul mai degraba nu e inteles, pentru ca el e mai degraba vazut ca fiind ‘parte a Sistemului’ (numit Natura), or in mod Absolut el este chiar cel care pune la indoiala Sistemul, deci se manifesta ‘in afara Sistemului’
Artificialul pune la indoiala, in stil Anti, Natura.
Natura e Pacea
Natura echilibreaza dinamici… naturale, procedura numindu se ‘manifestarea Anotimpurilor’, pivotul fiind ‘Primavara ( care Renaste chestii din propriile lor Cenusi )
Insa Natura e Pacea, prin urmare in Natura se va vedea si procesul de Echilibrare Absoluta a manifestarii Artificialului in Creatie.
Mai simplu:
Natura echilibreaza maniefstarea Artificialului dezechilibrandu se pe sina insasi, proportional.
insa pentru ca Artificialul tinde sa fie o manifestare desavarsita, insa in stil Anti, si dezechilibrele Naturii, rezultate din echilibrarea pomenita in titlu, vor fi asisderea, adica…sa ninga vara si sa faci plaja iarna…va deveni ceva de bun simt.
–
Insa chiar aceasta manifestare a Naturii va fi cea care va deveni catalizator al Artificializarii, pentru ca numai traind intr un stil Artificial vei mai putea face fata noului fel in care se manifesta Natura.
–
Cu toate astea, punctiform, oaze in care Natura se va manifesta dupa cum ii e felul vor mai exista, insa exclusiv acolo unde Artificialul nu se manifesta ( deci Natura n-are ce Artificial sa echilibreze, pastrandu si manifestarea clasica, Anotimpurile )
Rezumat:Echilibrarea Absoluta a manifestarii Artificialului in Creatie se face prin Dezechilibrarea Absoluta a Dinamicii Anotimpurilor. deci iata ce urmeaza, o Dezechilibrare a Anotimpurilor. ( Intinerirea…Artificiala e o astfel de dezechilibrare maniefstata in Dinamica Anotimpurilor, …spre ex. insa un astfel dezechilibru manifestat la Nivel Cuantic va fi urmat negresit si de o manifestare la nivel Macro, adica in Dinamica Anotimpurilor pe Pamant ( Nivelu Cuantic fiind…Cerul, adica cealalta Aripa a…Sefirotului. sau Curcubeului, …tot aia e ) )
in urma oamenilor raman…Semintele.
ce ai Insamantat, aia ramane dupa tine. si poate Incolti…dupa mii de ani, chiar.
–
opinia mea e ca patria Semintelor e in sinele oamenilor, deci paici e locul potrivit Insamantarii.
poate c-o fi altfel, insa opinia mea asta e.
Iubirea si Matematica
–
Atunci cind Lumea a ales matematica,…stiinta zeilor, ca stiinta fundamentala a Constructiei numita Civilizatie, ei s-au departat in progresie fibonacci de Iubire.
Matematica e Imaginea din Oglinda a Iubirii.
Astazi, ‘stiinta zeilor’ devine Zeu, acesta incolonindu-si supusii …dupa o ecuatie de miscare leita lui, deci Seaca, ca orice ‘imagine din oglinda’.
E suficient sa observi ce pretuieste Lumea pentru a i deslusi destinatia. Or ea pretuieste… Matematica.
Iubirea, adica Stiinta Ecuatiei de Miscare a Naturii, o mai preda….doar Natura.
„Autorilor nu le aduce nimic această carte”, dar macar ramane in fondul BAR (nu este o munca inutila).
Oricum idiotii nu inteleg, nu apreciaza si ..arunca totul la gunoi.
„Să înfăptuim! Asta e chemarea!” Chiar daca ar dori sa munceasca cineva in aceasta tara, romanii nu pot mental sa
inteleaga ce fac (aici este cauza lucrului prost facut).
Din acest motiv trebuie sa vina strainii SA NE SPUNA CE SA FACEM (si ptr vladica si ptr opinca).
Prostul are NEVOIE DE TATUC care sa-i rezolve problemele. Valabil si ptr cei fuduli care dau dovada de „prostie harnica”.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Romanii au in UE cel mai mare numar de analfabeti. Cauza este lipsa unei inteligente primare, native si nu accesul la educatie
„Dar duci o lupta colosala, cu prostul care are scoala”….
Il felicit pe domnul Cristoiu pentru ce a scris si pentru modul sincer in care gandeste in tot ce scrie si spune. Se vede ca are origini taranesti.
Romanii nu sunt nici mai prosti si nici mai destepti decat alte popoare. Inteligenta fiintelor umane este cam la fel raspandita la toate popoarele lumii. La toate popoarele procentul celor inteligenti este cam de 15%. Restul sunt oameni normali, obisnuiti, atat in Romania cat si in restul lumii.
Doar ca noi romanii suntem condusi de cei mai prosti dintre noi, in loc sa fim condusi de cei mai destepti. Cu trecerea multor ani romanii si-au pierdut curajul si increderea in ei, au devenit lasi si au acceptat sa fie slugi, deci sa nu gandeasca, sa primeasca ordine de la stapani. Apoi ne-am pierdut demnitatea si astfel am decazut si decadenta continua deoarece nu avem curajul sa zicem stop si sa maturam tara de prostii, banditii, necinstitii si tradatorii care ne conduc. Pavel Taranul