Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Vrem restaurarea meritului, adică a dreptății, dar în practică am rătăcit căile

Am avut câteva zile tumultoase, cu probleme și provocări de multe feluri, și mi-a fost dat să pășesc în locuri în care proverbul „omul sfințește locul” se potrivește ca o mănușă. Astăzi, despre acest lucru am să scriu câteva rânduri.

Meritocrația înseamnă să alegi persoane talentate cu scopul de a le promova pe baza realizărilor lor. Ideal, nu? Dar unde mai întâlnim asta în societatea noastră, plină de oameni mici și subcultură, o societate în care nu contează nimic altceva decât să alergăm după bani și putere, ne legăm de scaune și funcții, ne negăm incompetența, dar ni se pare ca suntem diamante neșlefuite sau buricul pământului.

Am avut ocazia să ajung într-un loc în care managerul a impus regulile, și-a demonstrat competența și consecvența, a făcut din disciplină o prioritare, a făcut ordine și culege rezultatele (este vorba despre un spital municipal dintr-un mic orășel moldovean). Am fost cu adevărat plăcut impresionată de ceea ce mi- a fost dat să văd. Cu siguranță, aici este vorba, în primul rând, de capacitatea organizatorică a unui medic cu mare talent de manager. Un profesionist care demonstrează că un spital de stat poate concura, de departe, cu un spital privat. Managerul merită din plin toate aprecierile și toți cei care ajung aici își arată mulțumirea.
Însă, să revin la acest principiu despre care mi-am propus să scriu și să îl raportăm și la alte sectoare.

Egalitarismul propus de socialism nu a fost pe placul nimănui și nici nu a dat rezultatele dorite, așa că liberalismul a venit, în conceptul lui inovator, cu spiritul meritocrației, în așa fel încât oamenii să se simtă motivați, să se descurce singuri, să își câștige proprii bani și să facă averi.

Dar meritocrația, după anii ei de glorie, în care performanța, setea de cultură, de înmagazinare de nou, de dorința de a reuși prin cunoaștere, și-a pierdut din strălucire și a devenit un fel de fata morgana.

Principiul acestui spirit este să dovedești că ești cel mai bun și astfel să primești recunoaștere. Poate pe criteriul meritocrației, ministrul fondurilor europene, deși cu zero fonduri atrase într-o altă guvernare, s-a cocoțat din nou pe post și ne arată cât de nepricepută e Comisia europeană, care i-a trimis vreo sută de pagini de observații pentru planul de redresare și reziliență, și că tot ceea ce s-a scris în acel plan era maxim ce putea să facă.
Dar trăim într-o lume controlată de oameni și ființele umane au slăbiciuni, iar regula potrivit căreia cel mai bun câștigă este abandonată și uitată.

Probabil, tot principiul meritocrației a fost și în cazul diamantului nedescoperit de la Ministerul Sănătății, dar măcar a fost lăsat acolo în adâncuri, ca să nu mai vorbim despre adevăratul magician al acestui guvern, ministrul economiei, care a făcut așa o magie cu măsurile 2 și 3, că nici el nu le mai găsește.

Principiul meritocrație poate fi și subiectiv. Poate că acești oameni sunt performanți și au rezultate, dar cu siguranță într-o corporație, la un nivel mai mic de autoritate. Cu siguranță au ales să poarte o pălărie prea mare și astfel își pierd personalitatea, identitatea și performanța.
Despre subiectul reinstaurării meritocrației în societatea românească, vorbea și președintele Iohannis în urmă cu ceva ani. O idee cu care toată lumea este de acord, însă…

Nevoia de instaurare a acestui principiu nu mai poate avea un ecou, e deja prea târziu. Cu toții resimțim aproximația, impostura și nedreptatea prin raportare la principiile reale, însă când vrem să limpezim lucrurile conștientizăm cât sunt de neclare pentru unii dintre noi.
Meritocrația a ajuns să fie confundată cu o revendicare politică, fără a avea vreun pic de consistență și atunci, oricâte schimbări politice vor avea loc, acest lucru va prima.

Societatea, însă, a uitat să promoveze adevăratele valori, oamenii merituoși pe care țara noastră îi are, capacități care se pierd și se remarcă în afara granițelor țării, pentru că doar acolo sunt scoși din anonimat.
Societatea a uitat să aprecieze și să aibă idealuri.
Vrem restaurarea meritului, adică a dreptății, așa cum ne-o reprezentăm noi, dar în practică am rătăcit căile.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Vrem restaurarea meritului, adică a dreptății, dar în practică am rătăcit căile”

  • Dupa modelul nobilimii feudale 😳 😳 😳

  • Cam pe tot mapamondul 😳 😳 😳

  • Corect doamna,asa este,lipsa meritocratiei si a dreptatii este cauza prabusirii societatii,si nu doar la noi,ci,cap pe tot mapamondul.Parte proasta ,si in cazul liberalismului,este ca in prima faza ,el era meritocratic,insa,in momentul in care primele elite s au format,ele au inceput sa devina o noua nobilime financiara,dupa modelul nobilimii financiare,o casta inchisa,restransa ,care isi conserva privilegiile,in cercuri tot mai inchise.Si atunci a disparut competitia reala,iar liberalismul a devenit un neofeudalism de tip nou,de tip financiar,cu oameni de categoria 1,2 si 3,in functie de situatia financiara a fiecaruia,si deasemenea a faptului ca privilegiile se mostenesc(tendinta celor din clasele superioare de a si transmite privilegiile ereditar).Astfel ca liberalismul decade intr un sistem de tip oligarhic cu privilegii conservate in cerc inchis,si consecintele se vad peste tot pe planeta.Plus ca liberalismul pune in valoare banul,esti valoros daca ai bani,dar nu conteaza cum ai obtinut acei bani prin ce jeguri de mijloace ai facut o ,important este sa i detii,iar daca detii bani,poti face orice poftesti,pentru ca morala nu mai conteaza.Astfel decazu liberalismul intr o societate oligarhica putreda,imorala,de tip neofeudalism financiar,unde totul este de vanzare.Si rezultatul este o societate in decadenta.

    • ,,Idealiștii fac revoluții, pragmaticii profită de ele.”
      Dan Iosif

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog