Raport ONU: Foametea la nivel mondial s-a accentuat din nou anul trecut, iar amploarea acesteia ar putea fi fără precedent în 2022 (news.ro)

WashingtonPost: Luptătorii voluntari din Ucraina se întorc acasă, considerând că lupta e grea

(Sursa: Mișcarea de rezistență)

Americanii și alți luptători străini care au luat armele împotriva Rusiei descriu disparități flagrante în ceea ce se așteptau și în ceea ce au experimentat, scrie WashingtonPost

Dakota, un veteran al Marinei din SUA care a luptat în Ucraina înainte de a suferi o accidentare la cap, s-a întors acum acasă, în Ohio. Spre surprinderea lui, nu bombele l-au îngrozit cel mai mult. Ca veteran al Marinei americane care s-a oferit voluntar să lupte în Ucraina, el s-a adăpostit în spatele zidurilor în timp ce se abăteau focuri de armă rusești și a simțit accelerația artileriei de atâtea ori încât sloganul său, „Este normal”, a devenit o glumă în cadrul unității.

Ceea ce nu era normal, a spus el, a fost sentimentul de groază în timp ce se ascundea și asculta în timp ce elicopterele de atac rusești atacau poziția de unde echipa sa de vânători de tancuri tocmai fugise. Acel moment, a spus el, „a fost sincer cel mai tulbure pe care l-am trait”.

Dakota, care se află acum acasă în Ohio, după șapte săptămâni de lupte în străinătate, se numără printre cei care au participat la legiunea de voluntari occidentali care au luat armele împotriva Rusiei. Ca și alții, el a vorbit cu condiția ca numele său complet să nu fie dezvăluit, invocând îngrijorări pentru siguranța lui și a familiei și prietenilor.

În interviurile acordate The Washington Post, luptătorii străini din Statele Unite și din alte părți au descris diferențe flagrante între ceea ce se așteptau să fie războiul și ceea ce au experimentat. Ei și-au amintit că au mers în luptă prost echipați și cu arme depășite. Au văzut prietenii morți și au decis că este suficient. Pentru mai mulți, un punct de inflexiune a venit la sfârșitul lunii aprilie, când Willy Joseph Cancel, în vârstă de 22 de ani, un alt veteran al Marinei, a fost ucis în luptă la nord-vest de Mykolaiv, o regiune care a cunoscut violențe feroce în timp ce comandanții ruși au încercat să extindă câștigurile teritoriale. Circumstanțele complete din jurul morții lui Cancel rămân un mister, iar trupul său nu a fost recuperat. Încercările de a vorbi cu familia lui Cancel nu au avut succes.

Nu există personal militar american cunoscut în Ucraina, iar administrația Biden a încercat să descurajeze cetățenii americani să se alăture în mod independent la luptă, deși nu este împotriva legii să facă acest lucru. Oficialii au spus că câmpul de luptă este complex și periculos și că americanii care doresc să ajute cauza ucraineană ar trebui să caute să facă acest lucru prin alte mijloace. Și în timp ce numărul exact de americani care se oferă voluntari este necunoscut, aproximativ 4.000 și-au exprimat interesul după invazia de la sfârșitul lunii februarie. Mulți au intrat în luptă după ce președintele ucrainean Volodimir Zelensky a făcut apel personal la voluntari străini să călătorească acolo și să lupte.

Veteranii militari, în special, au fost atrași de război, încurajați de pregătirea lor de luptă și de dorința de a-și aplica abilitățile într-un conflict care, pentru mulți, se simte ca o luptă între bine și rău. Dar conflictul i-a atras și pe veterani militari occidentali care fie nu au fost desfășurați niciodată în luptă anterior, fie au experimentat doar insurgențe asimetrice – nu acest tip de război, cu spațiu aerian contestat, bombardamente neîncetate cu rachete și roiuri de drone cu tehnologie de țintire termică sofisticată.

Dane Miller, un veteran al armatei americane, a mers în Polonia pentru a-și asuma un rol mai liniștit, dar semnificativ – ajutând la gestionarea logisticii centrelor de ajutor pentru refugiați și trimițând provizii esențiale peste graniță în Ucraina. El a ajutat, de asemenea, rețelele de voluntari în revizuirea dosarelor militare ale potențialilor luptători străini, pentru a evalua dacă „au priceperea… să înfrunte o armată masivă”, a spus el. El i-a sfătuit pe unii veterani să nu intre în Ucraina. „Există această idee de eroism și este glorificată. Mă voi uita la experiența dvs militară și vă spun dacă sunteți pregătit pentru asta”, a spus el.

Dakota și-a petrecut patru ani în Marina americană ca trăgător de rachete antitanc, conform documentului său de serviciu furnizat de Corpul Marin. El nu a văzut niciodată o luptă, dar a petrecut timp în Afganistan ca antreprenor, a spus el. Și-a pus primul semestru de facultate în așteptare pentru a putea lupta cu rușii, spunând că o „indignare dreaptă” l-a obligat să facă asta. A ajuns în Ucraina în câteva zile de la invazie. Comandanții au fost dornici, a spus el, să-și exploateze cunoștințele despre armele anti-blindate fabricate în SUA care fuseseră transferate armatei ucrainene.

Grupul de voluntari străini a lui Dakota a fost atașat unei unități militare ucrainene și adusă cu autobuzul la Kiev, de unde au fost trimiși la nord-vest într-un oraș din afara capitalei. Era începutul lunii martie. Li s-au eliberat arme antitanc și rachete Javelin, dar fără baterii pentru unitatea de lansare, a spus el. Fără sursă de alimentare, echipamentul era inoperabil.

Casele ardeau, și-a amintit Dakota. Unitatea sa s-a adunat pentru o patrulă prin pădure. Un comandant a făcut semn cu mâna: „Totul este rusesc”. Artileria a acoperit zona. Ucrainenii și voluntarii lor s-au împrăștiat. Unii au intrat în linii de tranșee, alții au intrat în case. O casă abandonată mai avea un pom de Crăciun amenajat, și-a amintit el. Unele trupe ruse au căzut înapoi pe măsură ce luptele s-au intensificat și au lăsat în urmă un tovarăș rănit care a plâns în noapte, a spus Dakota.

Până la sfârșitul celei de-a doua nopți, opt dintre cei 20 de voluntari din unitatea Dakota și-au abandonat posturile, a spus el, inclusiv un coleg veteran al Marinei care părea să-și spargă mitraliera cu o piatră în speranța de a o trece drept daune de luptă. Un altul s-a prefăcut rănit, a spus el.

Dakota a luptat în toată regiunea Kievului și mai târziu a fost trimis în sud pentru a-i ajuta pe alții să-i antreneze în folosirea rachetelor Javelin. Într-o misiune, a spus el, nu reușit să pulverizeze un tanc rusesc, o lovitură filmată.

Artileria rusă i-a lovit poziția o jumătate de oră mai târziu, iar echipa lui Dakota s-a retras sub acoperirea nopții. Aproximativ o săptămână mai târziu a simțit greață și stare rău. El a fost diagnosticat cu o leziune cerebrală legată de apropierea sa de bombardamente, a spus el, și a plecat acasă spre sfârșitul lunii aprilie. De atunci se află în recuperare.

„Nu s-a terminat. Nu este gata. Nu s-a terminat”, a spus el.

Alți voluntari au descris diferite frustrări. Pascal, un veteran al armatei germane, era într-o echipă cu Cancel, americanul ucis în luptă la sfârșitul lunii aprilie. Au apărut probleme în timpul primei lor misiuni, a spus el.

Echipa a bănuit că radiourile lor bidirecționale erau monitorizate de forțele ruse și nu aveau baterii suplimentare, forțându-i să se bazeze pe telefoane mobile nesecurizate și pe WhatsApp pentru a comunica. La scurt timp după ce au făcut schimb de planuri, poziția lor a fost atacată de artileria rusă, a spus el.

Voluntarii s-au simțit subinformați în timpul multor dintre misiunile lor, neștiind unde sunt – și, în mod vital, unde sunt rușii, a spus Pascal. În ziua în care Cancel a fost ucis, a spus el, au fost atacați dintr-o poziție pe care o credeau a fi ucraineană, dar nu aveau comunicații radio de confirmat. Doi membri ai echipei s-au aventurat să investigheze. S-au auzit focuri de armă și nu s-au întors niciodată, a spus el.

Membrii rămași ai echipei au fost sub foc puternic, inclusiv cartușe de artilerie, din aceeași direcție, a spus Pascal. Un membru al echipei a fost ucis în bombardamente. Pascal și un alt voluntar și-au îndreptat atenția către Cancel, care fusese lovit de schije, a spus el. Au aplicat garouri într-o încercare infructuoasă de a opri sângerarea. Trupurile lor au fost lăsate în urmă când Pascal și un alt supraviețuitor s-au retras.

Aceasta a fost ultima misiune a lui Pascal. Mai târziu a trecut în Polonia. Miller, voluntarul american, l-a întâlnit la un bar din Varșovia și a remarcat cât de zguduit părea. Au ieșit afară și Miller l-a consolat, folosind Google Translate pentru a găsi cuvintele potrivite în germană. S-au îmbrățișat.

„De la început, nu am avut nicio șansă”, a spus Pascal într-un interviu. „Mă întrebam de ce am supraviețuit și ceilalți nu.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „WashingtonPost: Luptătorii voluntari din Ucraina se întorc acasă, considerând că lupta e grea”

  • Cred ca articolul este o dezinformare a rusilor, parca rusii nu au tehnologie sunt niste inapoiati. Americanii sunt cei mai tari… de cap!

  • Cine dracu’ traduce in halul asta?

  • Mergeti yankey hamesiti in Ucraina sa muriti in chinuri !
    Nu va mai ajunge tara voastra imensa, acum devastata, vreti sa distrugeti intreaga lume ca un stol biblic de lacuste.

    • sigur, doar rusii stau in tara lor imensa.
      culmea prostiei e sa le reprosezi catorva „yankey” ca au fost in Ucraina, fix cand Ucraina e invadata de rusnaci.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog