W.C. care respectă regulile U.E.

La ipoteza primarului, Mihalache Purdel răspunse cu un argument de bun simţ. Dacă ar fi luat cunoştinţă de el, Enciclopediştii l-ar fi trecut la loc de frunte printre argumentele zdrobitoare împotriva scolasticii medievale:
Cum verificăm dacă acoperişul orbeşte ca o oglindă pe cei ce trec în zbor pe deasupra?

Pentru a răspunde la o asemenea întrebare, ar fi trebuit să treci pe deasupra restaurantului în chip de Boeing 737.
Or, nimeni din sat, nici măcar primarul recent ales pentru al cincilea mandat, nu putea fi Boeing 737.

La scurt timp după deschidere, Mihalache Purdel îşi dădu seama de adevărul învăţăturii Teoria ca teoria, practica ne omoară.

Lucrurile mergeau perfect în materie de oprit şi intrat în local. Şoferii trăgeau pe dreapta, tăiau motorul, încuiau maşina şi deschideau uşa restaurantului.
Nu pentru a se interesa de desluşirea răscrucii buclucaşe, de care, între noi fie vorba, făceau mare haz, amuzîndu-se pe seama balamucului din ţara asta, ci pentru a merge la W.C. De cum intrau, dînd la o parte perdeaua de fîşii de plastic şi bastoane de aluminiu, goale pe dinăuntru, pentru a emite, la orice vînticel, o melodie orientală, se interesau de toaletă. După ce-şi rezolvau problema, se întorceau la maşină, fără să comande nimic.

Afacerea începu să fie păguboasă.
Pentru a îndrepta lucrurile, Mihalache Purdel schimbă din temelii condiţia W.C.-ului.
Îl făcu W.C. cu plată.
Lîngă indicatoarele lăsate tot aiurea, plantă un panou uriaş, înfăţişînd un bărbat a cărui figură schimonosită spunea limpede că-l încearcă o nevoie mai mult decît dramatică. Sub desen, întrebarea, Cauţi un WC? primea de îndată un răspuns pe măsură: Nu fi disperat! E chiar lîngă tine! O săgeată vopsită într-un negru agresiv arăta spre local. Aici, cînd dădea să păşească înăuntru, solicitantul era întîmpinat de un alt afiş:
W.C. care respectă normele Uniunii Europene
Acces gratuit.