Votul la moţiunea de cenzură intitulată „Au ruinat ţara şi acum îi obligă pe români să achite nota de plată – afară cu Guvernul ipocrit” a fost 134 de voturi ”pentru”, 4 voturi împotrivă. Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan a picat>
Yanez și Algoritmul
Într-o dimineață șamanul** Yanez din tribul Macua***, se trezește pe la cinci dimineața cu gândul să plece în căutare de noi informații. Nu mai ieșise din junglă dinainte de pandemie iar ideea să facă puțin turism de prospectare i se păru binevenită. Se îmbrăcă în așa fel încât înfățișarea lui să arate aidoma unui turist naiv în căutarea vindecării de traume recente și plecă spre primul oraș aflat nu prea departe de junglă.
Yanez și-a pregătit călătoria astfel încât să nu fie nevoie nici de autocar, nici de taxi până la aeroport de nici unele din toate acestea. El știa că vâslind agale va ajunge la oraș în mai puțin de cinci ore folosind scurtătura pe care doar cei din tribul lui și două din triburile învecinate o cunoșteau bine.
Odată ajuns în zona asfaltată, șamanul Yanez deghizat în turist naiv constată că în tot timpul scurs de la ultima lui ieșire din junglă nu surveniseră prea multe schimbări în așa zisa lume civilizată. Căutând un loc în care să-și activeze absorbția informațională observă o înșiruire pestriță, o coadă, formată în dreptul unui magazin, de fapt o hamburgerie de cartier care vindea răcoritoare și gustări.
Se așeză și el la rând. Dar nu cu gândul să se înfrupte din bunătățile alimentației stradale și nici ferească sfântul să bea vreunul din lichidele acelea colorate strident. Yanez știa că doar așezat la o asemenea coadă va putea studia pe îndelete figurile și comportamentul orășenilor.
Printre cei care așteptau cu nerăbdare la gemuleț faimosul hamburger quadruplu, prezent și în mărime unu la unu pe reclama intersecției, Yanez descoperi un Algoritm deghizat în Șaman expert! Ciudat era faptul că Algoritmul nu s-a prins că la coada aia, printre orășeni, se află și un șaman adevărat îmbrăcat în turist naiv.
Se gândi ce se gândi omul junglei cum să înceapă discuția. Când colo, Algoritmul, da, chiar el, travestit în Șaman expert, tocmai arunca în coșul de gunoi bicolor, atașat de un stâlp vopsit albastru ca cerul înstelat, hamburgerul abia plătit. Yanez, întrebă – grăbit – așa cum orice turist naiv ar fi reacționat la o asemenea bizarerie:
-Domnule, nici măcar nu v-ați atins de hamburger! Ce obicei e ăsta? L-ați plătit ca să-l aruncați la gunoi?
Algoritmul care nu avea nici pe departe intuiția, cultura și nici măcar vârsta Șamanului autentic Yanez, răspunse pe loc:
-L-am aruncat, protestând în acest fel împotriva obezității infantile.
-Nu era mai bine să-l oferiți unui student sărac, care tocmai a absolvit ani grei de școală, student pe care nu îl angajează nimeni „fiindcă nu are experiență”?
-Reformulați, zise Algoritmul.
-Nu era de dorit să lăsați hamburgerul plătit pe tejghea și să îl oferiți unui om care venind aici își consuma poate ultimii bani pe ziua aceasta?
-Înțeleg ce vreți să insinuați dar eu mă ocup acum numai de obezitatea infantilă.
-Obezitatea asta nu e legată mai ales de cei care își permit să ajungă obezi?
-Nicidecum. Obezitatea infantilă e în creștere.
-De unde știți că e în creștere, scrie undeva?
-Nu trebuie să scrie nicăieri. Mie ca Algoritm îmi este suficient să văd carne-maioneză-carne maioneză-carne-maioneză-chiflă, apoi iarăși chiflă-chiflă-carne-maioneză-chiflă, apoi copil-carne maioneză-chiflă, mușcătură-chiflă-mușcătură-carne-maioneză-chiflă. Uneori se poate înregistra carne-maioneză-castraveți murați. Chiflă, punct. Sau chiflă slash/bară oblică.
-Concluzia că există copii obezi ai făcut-o doar numărând cadența, ritmul preparării unor hamburgeri?
-Da, precum și urmărind progresia creșterii consumului acestor hamburgeri, raportată la categoriile de vârstă, determinarea stresului parental, oprirea forțată de către părinți a emisiunilor tv și a reclamelor.
-Păi și de ce te ocupi doar de obezi și nu de cei care contribuie la nebunia asta?
-Reformulați, spuse mecanic Algoritmul.
-Ba nu reformulez nimic spuse Yanez.
Algoritmul rămase în stand by.
-Oare de ce te-ai deghizat în șaman bre nene Algoritmule?
-Programatorul mi-a spus/scris că voi fi un healer (vindecător) din Deșertul Gobi. Văd că mă percepi ca fiind șaman.
-Nu-i tot aia? Șaman, healer, nu-s tot un drac?
-Ca să par cât mai primitiv programatorul a ales să fiu astfel, slash healer, zise algoritmul ridicând de pe jos un cocean de porumb.
-Știi ce e acela?
-Un rest alimentar zise Algoritmul depunând cu grijă coceanul în tomberonul stradal. Apoi se întoarse spre Yanez cu sprâncenele ridicate.
-Ce vă determină să mă numiți astfel?
-Păi cum? Nu ești un biet Algoritm? pufni Yanez.
-Cred că faceți o gravă eroare. Sunt healer în Deșertul Gobi, în nici un caz altceva.
-Ești un dobitoc nene Algoritmule! Trăiești iluzoriu din formule și programe expirate. Încurci date vechi cu date nou introduse. Ești găselnița jalnică a unui creator de conținut hrănit numai cu zeamă de ovăz, făină de brusture uscat și extract de libelulă.
-Dumneata turistule ești agresiv, ai venit aici ca să proferezi informații false, asta îți este menirea, sunt absolut sigur de asta. Ești un pericol pentru bunul mers al societății.
Yanez dispăru în mulțime.
Algoritmul porni scrierea automată concomitent cu transmiterea colectării datelor:
Raport/ ora 00:01:45/ blocați turist naiv/aspect latino/accent Sao Paolo/nume de împrumut Yanez/inițiala Y inscripționată cu zeamă de frunză tropicală pe umărul drept/cămașă din fibre de bambus reciclate/mâneci lungi,suflecate/marcă necunoscută/preț de fabrică necunoscut/preț cu tva necunoscut/ preț fără tva necunoscut/solicitare date suplimentare în curs/.
*Algoritmul este un limbaj de programare, un set de operațiuni necesare rezolvării unei probleme și care se execută într-o ordine prestabilită.
**Șamanii sunt gardienii vechilor tradiții indigene
**#comunitate din Pădurea Tropicală Amazoniană
Comentarii
Lori & Algo (continuare)
Desi in textul precedent afirmasem ca Algo si Lo nu existau cu adevarat, trebuie acum sa admit ca a fost o greseala de perceptie. A fost doar o distorsiune a constiintei, strecurata de un maitre hypnotiseur, un artist al iluziilor, care ca infatisare, parca-i Dmitri Rogozin, ala care omora oameni cu un ciocan urias, doar ca artistul hipno e mai rànjit si mai balbait, treaba care ar trebui sa-l umanizeze fata de primul, dar nu… efectul e invers.
Asadar, Lo si Algo erau acolo, in apartamentul lor dintr-un bloc vechi, dar foarte curat, prin Titan.
In primul weekend dupa ce s-au mutat impreuna au iesit sa se plimbe in parcul Titan. Printre rasete de copilași si fum de mici, coada la gratar se intindea lunga, cuminte si corecta politic, iar oamenii asteptau in liniste, cu nerabdarea tacuta a celor ce stiu ca rabdarea aduce gustul ala super.
Copiii alergau in toate directiile cu glasuri limpezi si energice care umpleau aerul.
Lori purta o rochie usoara, simpla si palaria ei preferata, trasa intr-o parte, Casablanca gen. Algo era intr-un hanorac, cu manecile suflecate si rucsacul mic in spate, cu o patura si o sticla de apa. S-au asezat pe iarba, aproape de lac, acolo unde orasul devenea aproape tacut.
Lo:
-Aici, intre toate detaliile astea banale, parca lumea devine mai usor de inteles. Nu trebuie sa explici nimic. Doar sa fii si sa simti.
Algo:
– Si ce-mi place cel mai mult e ca nimeni nu pare sa forteze nimic. Fiecare om respira in ritmul lui. Si totusi, parca toti suntem legati. Un fel de… retea de simtiri fara cuvinte.
Lori:
E prima data cand simt ca orasul asta ma primeste. Poate pentru ca suntem doi acum. Poate ca orasul are nevoie de martori ca sa devina bland.
Algo:
Sau poate ca ne-am dat voie sa vedem mai mult decat ce era in fata. Am privit altfel, cu alta… prezenta. Si-ntr-o zi ca asta, cu copii si baloane, ne gasim pe noi insine.
Lo:
Ti-ai amintit cum ne-am cunoscut?
Algo:
-Uneori simt ca nu a fost un inceput. Parca eram acolo de mult, in asteptare. Fara sa vrea, maitre hypnotiseur ne-a tinut in camere separate ale aceleiasi case, pana cand am invatat sa deschidem usile singuri.
Eu stiu ca in ziua in care te-am vazut prima data, ai rotit glezna pe trotuar ca si cum echilibrul tau era o gluma. Si tot ce stiam s-a oprit in miscarea aia.
Lori:
-Poate ca existam cu adevarat doar atunci cand cineva ne observa cu blandețe. Adica oamenii, normali, ca noi, fara prostii si interese in cap.
Algo:
-Si-n momentul asta, cu mîna ta in iarba calda, si toate sunetele astea care se intrepatrund, as zice ca „existam” destul de bine.
(Lo a tacut pentru o clipa. Privea lacul. Buzele i s-au miscat abia dupa ce aerul usor de iunie a trecut printre crengile teilor.)
Lori:
-Algo… trebuie sa-ti spun ceva. Si o spun acum, tocmai pentru ca e frumos. Pentru ca n-as putea ascunde ceva in ziua asta.
Algo:
(spre ea, usor incordat)
-Ce s-a intamplat, Lo?
Lori:
-Am fost la un control, inainte sa ne mutam. Era ceva ce tot amanam. Si… e grav. O boala care schimba totul. Nu e trecatoare. Iar eu… nu vreau sa te iau cu mine, as fi o povara, nu vreau…
Algo:
(socat)
Cum adica, ce nu vrei?
Lo:
Nu vreau sa devin pentru tine o poveste trista, o lectie durâ. Tu ai viata ta inainte. Eu o sa am… altfel de… Si nu pot sa te tin legat de mine prin suferinta. N-ar fi drept.
Algo nu se misca, dar ochii i se umezira:
-Tu ma crezi ca te iubesc pentru orice ne-ar putea astepta?Lo… eu sunt aici. Cu tine. Acum. Si nu plec.
Lo:
Tocmai de asta imi e teama. Ca te-ai stinge si tu incet, langa mine. Ca ai ramane, dar te-ai distruge si tu.
Algo:
-Daca e sa ma pierd, vreau sa fie aici. Nu vreau sa fiu salvat. Nu vreau jumatati de povesti. Daca ceea ce avem acum e real, lasa-ma sa fiu langa tine. O sa raman. O sa raman cu tine.
Lo, ii cauta mana si i-o prinde strans:
-Atunci o sa fie cu adevarat greu. Dar si adevarat.
….
In jurul lor, coada la mici continua. Copiii alearga. Un balon scapa din mana unuia dintre ei si se inalta incet, printre crengile care fosnesc bland.
….
…
..
.
Totul se destrama intr-o clipa. Toata povestea din parc, boala lui Lo, toate fusesera un cosmar de noapte al lui Algo.
Urmă un alt cosmar, de data asta nu in somn. Cand Algo s-a trezit, patul disparuse, lasandu-l confuz si speriat.
In semi-intunericul camerei, o voce se auzi tunand. Nu era le maitre hypnotiseur, ci discipola lui acrâ si rea, o femeie hidoasa, care ii schimbase, tot prin hipnoza , perceptia lui Algo, facandu-l sa nu mai vada si sa nu mai simta patul. Iar glasul ei care suna crud, militaresc-nazist ca din topor, ii spunea taios cu scopul de a-l hipnotiza:
„Halt! Băi, saracule, nu o sa mai poti nici sa te ingrijesti de familia ta…”.
Iar familia lui era Lori…
Iar Lori era chiar acolo, sanatoasa, in coltul camerei.
Cu o atingere blanda, l-a readus la sine, prin bunatate vindecatoare, care ramane, orice ar incerca lumea din jurul lor. Oricare sau oricine ar fi aceea.
Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. ❗
Eratå: Prigojin in loc de Dmitri Rogozin.
Pentru asta m-au blocat. Bravo! Curat libertatea cuvântului!
Algo & Lori
Algo statea langa trotineta lui cand tovarasa Lori, cu pălâriuța aia mare trasa pe urechi si cu aerul cam rece de activista cu o distinctie pubertina, il privi cu ochi critici.
-Tov Algo! Tu si cu ga’geturile tale cretine sunteti ca un cheesburger fara branză: mult fals, putina substanta, zise ea.
-Tova Lori…. tu esti coceanul ala de porumb uscat care inca crede ca lumea merge doar cu muncit mult, prost si fara rost, ii raspunse el.
-Da, băi tovule, dar fara radacini nu creste nici porumbul asta, nu creste nimic-nimic, nu intelegi, esti analfabet functional? zise ea cu un zambet cam.. prea nostalgic. Ia zi, nu-mi faci si mie un site web, așa… mai retro? dar sa stii ca vreau sa-l ideologizez complet.
Algo ridica trotineta:
-Nu, n-am timp, am niste serii de vazut, mai bine hai, tovo, sa gasim un echilibru stabil, nu sa fim gunoi bi-color. Si sa plecam impreuna, ca separati nu mai merge, vorbim numai aiureli ideologice si ne tampim amandoi.
Lori se urca in spate si plecara, balansandu-se pe trotineta lor, acum caratoare de progres si de traditie imbinate. Si au trait fericiti, adica fara bloguri si fara rețele, adică maxima fericire. Doar ca nu au existat.
Felicitări stimate john pentru clarviziune!!!
Fie ca glumiți, fie că nu, sunt foarte onorat sa primesc un mesaj de la Dumneavoastră!!!