Zeu pentru o zi. Om pentru totdeauna

Lecțiile Olimpului despre sănătate, conștientizarea prevenției prin informația de calitate, unicitatea și natura mașinăriei umane cu Mihai Dragomir.

Ne-am întors. Din acel loc în care pământul se înalță spre cer, iar omul își întâlnește limitele. 2882 de metri varful Skala. Muntele Olimp. 15 ore de urcare și coborâre continuă. Și un gând care nu-mi dă pace: cât de departe putem merge când nu ne mai temem de noi înșine sau nu ne mai e frică de obstacole sau natură?

Aceasta nu este o poveste despre performanță, sport sau competiție. Este  despre: Arta de a lupta, de a cuceri …..în mănuși de mătase! Arta și puterea PREVENȚIEI de a cuceri prin inteligența emoțională! Puterea de a-ți găsi resursele și a putea merge mai departe! Puterea de a lupta cu tine însuți! Arta CONSTIENTIZĂRII PREVENȚIEI prin INFORMAȚII DE CALITATE pentru a obține cea mai buna variantă a ta !

Este povestea grupului de anduranță al olimpicilor Cardio Mix despre visul meu care a devenit și al lor, despre prevenție, natură și capacitatea umană de regenerare prin conectare cu sinele și conectare în echipă, cu pământul, cu limitele proprii sau ale celorlați. Despre acel moment în care mașinăria umană devine, pentru câteva clipe, o zeitate a anduranței, a voinței dar mai ales a lucidității .

Psihologia ascensiunii – sau cum se educă un om să urce.

Ascensiunea fizică pe un munte precum Olimp nu este doar un test muscular sau de rezistență generală. Este, înainte de orice, o conexiune și o conversație permanentă între minte și trup. La fiecare pas, gândul spune: „E suficient”, iar sufletul răspunde: „Încă un pas, e pacăt să renuți dacă tot ai ajuns aici”.

A urca un munte devine un exercițiu de inteligență emoțională: recunoști frica, dar nu o lași să te oprească; simți oboseala, dar nu te definește; apare durerea, dar o transformi în semnal, nu în piedică. Și poate cel mai important: devii martorul propriei tale povești de depășire.

Prevenția în sănătate începe de pe potecile neumblate.

De prea multe ori vorbim despre sănătate doar când ea se prăbușește. Prevenția adevărată nu înseamnă analize sau tratamente timpurii.
Înseamnă să duci corpul și mintea acolo unde se pot reechilibra/vindeca natural. Să ieși din oraș, din rutină, din stres, și să intri în ritmul vechi al naturii – acolo unde inima bate liber, respirația devine profundă, iar mintea tace.

Urcarea pe munte regenerează.
Aerul curat, efortul susținut, sunetul pașilor pe stâncă, privirea care se pierde între cer și abis – toate creează o reconfigurare interioară. Asta înseamnă prevenție: să nu aștepți colapsul ca să-ți recuperezi echilibrul, ci să-l hrănești constant, cu natură, mișcare, și reflecție. Și cu prietenie!

Mașinăria umană: ce se întâmplă în 15 ore de anduranță

La peste 2880 de metri, oxigenul scade. Totul parcă ăncepe să se ănvârtă ăn jurul tău. Musculatura devine grea. Articulațiile devin conștiente de ele însele. Respirația cere atenție. E o luptă permanent între minte si corp
După 8-10 ore, corpul intră într-o zonă în care rezervele energetice sunt consumate masiv, iar mentalul începe să fluture între luciditate și instinct.

Și totuși… mergi mai departe. Pentru că fiecare pas devine o declarație de existență.
Mecanismele fiziologice se resetează. Se activează metabolismul oxidativ, se mobilizează grăsimile, ficatul începe să gestioneze rezervele strategice.
Corpul – acea incredibilă mașinărie vie – se adaptează. Dar numai dacă mintea rămâne prezentă, atentă și hotărâtă.

Puterea exemplului: de ce trebuie să urcăm și pentru ceilalți

Sunt conștient că nu toată lumea poate – sau vrea – să urce pe un munte. Dar fiecare dintre noi are propriul său „Olimp”.
Poate fi o boală, un divorț, o pierdere, o schimbare radicală. Ce contează e cum te prezinți în fața acelui munte. De aceea cred cu tărie că trebuie să trăim aceste experiențe și să le împărtășim. Să fim exemple vii ale posibilului.
Pentru că atunci când un om urcă, simbolic sau real, el deschide drumul pentru alții.

Zeu pentru o zi. Om pentru totdeauna.

Există un moment, undeva în apropierea vârfului, când nu mai știi dacă urci sau ești purtat de ceva mai mare decât tine.Când nu mai contează performanța, poate și mai puțin obiectivul, ci puritatea trăirii.
Când ți se pare că simți vântul din miturile antice și respirația celor care au urcat acolo cu mii de ani înainte.
Și poate tocmai atunci înțelegi cuvintele unui citat care m-a însoțit tot drumul: „Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înșine.”
— Sir Edmund Hillary

Iar eu, pentru o zi, am fost Zeu. Noi toti șapte am fost ZEI pentru o ZI (Mihai Dragomir, Soare Gabriel, Nicoleta Șuteu, Burtea Veronica,Neculai Adrian, Gigi Jiga și Aura Calina care s-a ocupat de organizarea expediției). Nu sunt Zeu pentru că am învins muntele Olimp, ci pentru că mi-am demonstrat mie că pot avea grijă de voi și îmi pot tine cuvântul dat de a vă duce și aduce teferi și învingători. Suntem azi alți oameni, Oameni altfel. Oricât am scrie în cuvinte și arata în poze nu avem cum exprima ceea ce am trăit pe acoperișul Greciei antice.

Concluzie: natura nu e evadare, ci reîntoarcere

Într-o lume agitată, obosită de sine, întoarcerea la natură nu este o formă de escapism. Este o formă de igienă mentală și corporală. Este esența unei prevenții reale care face difenența.

Pentru că uneori, ca să ai grijă de tine cu adevărat, trebuie doar să îți deschizi mintea și sufletul și să îmbrățișezi informația de calitate alături de oameni care știu să te primească și să te susțină.

Date tehnice din grupul de andurata al olimpicilor Cardio Mix in expeditia Zeu pentru o zi pe Olimp cu Mihai Dragomir –  altitudinea varful Skala: între 2882 m  cu o oprire la urcare la refugiul Spilios Agapitos

Grupul nostru – cei șapte olimpici cardio mix– a parcurs  traseul Pironia – Varful Skala si coborarea  într-o singură zi: urcare de 10 ore (include pauzele tehnice), vârf, și coborâre în 4.3 ore. A fost o demonstrație de anduranță, organizare și respect pentru fiecare dintre voi.

Concluzie și înainte

Suntem dovada vie că nimic nu este imposibil atunci când echipa crede, respectă și urcă împreună. Nu doar am ajuns în vârf, ci am demonstrat că emotivitatea, voința și prevenția sunt aliați ai sănătății reale.

Recunoștință pentru echipă… și pentru Cer

Nicio performanță nu este solitară. Le mulțumesc din inimă celor șapte „olimpici cardio mix” – oameni simpli, cu inimă mare – care au crezut în mine și m-au urmat necondiționat: fără sprijin bosumeric, fără promisiuni facile, doar cu încredere și voință. Voi ați fost mașinării umane ale prieteniei și curajului. Iar divinitatea ( natura sau soarta ) ne-a permis să întindem mâna și să atingem cerul.