Ziua Marii Crăpelnițe

De la 1 ianuarie 2007, România devenea membră a UE. În acest context, sărbătorirea zilei de 1 decembrie 2004 a stat sub semnul „sintezei unice” dintre Eugen Ionescu și I.L. Caragiale. Despre asta am publicat în Jurnalul național din 5 decembrie 2006 textul Ziua Marii Crăpelnițe.

Sărbătorirea Zilei Naționale a României a stat și în acest an sub semnul sintezei unice dintre Eugen Ionescu și Caragiale. Absurdul feroce și-a dat mîna cu comicul gras pentru a naște o atmosferă unică în lume.

Fapt absolut explicabil.
Numai în România regimului Băsescu se poate desfășura cu surlele și trîmbițele mediatice de rigoare o anchetă penală de spionaj și trădare la nivel înalt cu o lună înainte de admiterea în Uniunea Europeană. Numai în România regimului Băsescu centrul Capitalei poate fi aruncat o oră în întuneric, pentru ca luminile de Anul Nou, izbucnite din întrerupătorul festiv, să pară mai sărbătorești decît sunt în realitate.

Care lumini au fost împărțite în două: o parte albastră, pentru a semnala apartenența Bucureștilor la Uniunea Europeană, și o parte căcănie, pentru a convinge că Bucureștii sunt totuși ai României. Amestecul unic în felul său de sarmale, depuneri de coroane, tricoloruri de buzunar, îmbulzeli, slujbe religioase și cîntări gen Noi suntem români! și Hai, lelițo-n deal la vie! a fost spart de huruitul tancurilor și avioanelor convocate la cea mai mare paradă militară din 1990 încoace.

De ce a fost nevoie de o asemenea desfășurare de forțe cazone, cerînd cheltuieli iresponsabile într-o țară cu școli ai căror elevi își fac nevoile în tufișuri? – iată o întrebare legitimată de un adevăr: România se pregătește să intre oficial în Uniunea Europeană, și nu într-un conflict deopotrivă militar și sîngeros. Singurul răspuns adecvat trimite la Traian Băsescu:

Se dă de ceasul morții după tot ce-i întreține iluzia că e Mareșal, și nu maior: parăzi militare grandioase, lovituri de teatru ale Serviciilor Secrete, ședințe extraordinare ale CSAT, arestări cu trupe antitero mascate, procese care au loc în miez de noapte, miniștri, politicieni, oameni de afaceri, jurnaliști filați și filmați, interceptați și ascultați de dimineață pînă seara.

Fericit că țara i-a făcut pe plac și i-a cumpărat o paradă militară dihai, Traian Băsescu a făcut efortul de a se scula de dimineață pentru a răspunde întrebărilor din cadrul emisiunii Apel matinal. Trec peste anunțul potrivit căruia „este ultima zi națională pe care o sărbătorim în afara Uniunii Europene”. Domnul președinte nu s-a dovedit aici deloc original. De cîtva timp, fătucele, guguștiucii și bucătăresele din presă trudesc din greu la transformarea tuturor fleacurilor în evenimente gen: ultimul și ultima în afara Uniunii Europene. Ultimul Sfîntul Andrei în afara Uniunii Europene, ultimul Crăciun, ultimul buget și ultimul sifilis, ultima ședință de guvern și ultima ciorbă de potroace.

După care va veni rîndul prefacerii fleacurilor în evenimente gen, primul și prima în Uniunea Europeană: primul Sfîntul Ion în Uniunea Europeană, primul, nou-născut, primul pahar de șampanie și primul furt de buzunare, prima ședință de guvern și prima bătaie administrată nevestei. Aștept cu legitimă curiozitate iarmarocul dedicat primului născut după ora 12 a nopții dintre 31 decembrie 2006 și 1 ianuarie 2007. Îl va boteza Traian Băsescu sau Călin Popescu Tăriceanu? îi vor spune Europenelu (dacă va fi băiat) sau Europenița (dacă va fi fată)? Aș vrea să mă opresc asupra tentativei lui Traian Băsescu de a seca ziua de 1 Decembrie de colosala sa semnificație istorică: Ziua Marii Uniri.

În interviu, domnia sa a pledat pentru mutarea locului central de pînă acum al sărbătoririi de la Alba-Iulia la București și pentru eliminarea atmosferei de solemnitate în favoarea atmosferei de bairam. „Să mergem cu toții diseară la un vin fiert și la celelalte bucate pregătite tradițional de Ziua Națională” – i-a ieșit în întîmpinare reporterul.

„Da’ parcă aș zice că nu e neapărat obligatoriu să așteptăm seara” – l-a pus la punct Traian Băsescu.
Altfel spus, să transformăm Ziua Națională a României dintr-un moment de a cinsti cît de cît trecutul, de a reaminti unei tinere generații drogate și manelizate că au fost în istoria acestei țări și oameni care au făcut și altceva decît să bea, să mănînce, să călărească și să asude dînd din fund prin discoteci în Ziua Marii Crăpelnițe!

P.S. Din cîte se vede, n-am scris nimic despre criza politică despre care au turuit ieri toate radiourile și televiziunile. Motivul? Nu există nici o criză politică! Vine Crăciunul! Atenție la sarmale!