În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc de avertisment pe adresa Israelului.
Acesta nu este un “atac”, ci o “demonstrație”, un “avertisment” și un “test” (deopotrivă politic și militar).
Urmează convocarea Consiliului de Securitate, care se va întruni, la cererea Israelului, mai rapid decât s-ar fi întrunit la cererea Iranului, ocazie cu care, inevitabil, Rusia și China vor aduce în discuție și atacurile israeliene împotriva unor ținte iraniene de pe teritoriul iranian, sirian și libanez.
Se joacă șah; iar șahul s-a inventat în Iran (Persia).
Salva iraniană nu a produs pagube umane și materiale (de fapt se pare că nu a produs nici un fel de pagube directe, ci numai probleme de ordin psihologic; câteva zeci de persoane au acuzat crize de anxietate iar aeroportul din Tel Aviv a fost închis preventiv) comparabile cu cele din Gaza, care să zdruncine conștiința comunității internaționale.
În aceste condiții, fără ca Israelul să își fi putut recupera ceva din simpatia pierdută în ultimele luni, o eventuală rezoluție a Consiliului de Securitate, dacă va putea fi adoptată, va cere ambelor părți să se abțină în viitor de la acțiuni militare ostile, directe și indirecte, una împotriva alteia.
Iranul se va simți ținut de această rezoluție numai în măsura în care Israelul se va simți obligat să respecte rezoluțiile Consiliului de Securitate. Cea mai recentă dintre ele este cea privind încetarea focului în Gaza, pe care guvernul israelian a declarat că nu o va pune în aplicare. Dacă dorește ca îngrijorările sale securitare să fie luate acum în serios în relația sa cu Iranul, va trebui să o pună.
Avem de a face cu ceea ce se numește managementul crizei prin criză sau, mai exact, prin escaladarea crizei. Este, de asemenea, vorba despre strategia pe care fostul Secretar de Stat american, Dean Acheson, o numea “pe marginea prăpastiei”.
În acest moment SUA nu dorește să sară in prăpastie, acolo unde Israelul pare a o atrage. De aceea, se pare că diplomația americană se străduiește sa descurajeze escaladarea confruntării militare atât la Ierusalim cât și la Teheran.
Administrația Biden ar putea încerca, în schimb, escaladarea războiului economic cu Iranul; numai că Iranul se bazează acum pe sprijinul BRICS pentru a ocoli sancțiunile economice, iar Israelul, lipsit de orice ofertă politică în chestiunea palestiniană, nu poate conta pe participarea arabă (în special a statelor din Golf) la embargoul anti-iranian.
Or, fără încercuirea Iranului, diplomația israeliană nu își va putea atinge scopul sufocării economice a principalului său rival strategic regional, cu efectul determinării unor nemulțumiri sociale interne ducând la schimbarea de regim politic.
Încă înainte de acțiunea iraniană din noaptea trecută (acțiune care, pentru cunoscătorii psihologiei orientale, mai degrabă a fost stimulată decât descurajată de avertismentele arogante ale Casei Albe), Qatarul și Kuweitul au informat SUA că nu vor permite folosirea bazelor americane de pe teritoriul lor ca punct de lansare pentru o eventuală lovitură împotriva regimului de la Teheran. Nu este de așteptat ca Turcia să adopte o altă atitudine. Din start aceasta face extrem de dificilă susținerea militară a unei izolări economice și diplomatice a Iranului.
Pe de altă parte între pace și război, respectiv între prosperitatea economică și tehnologiile militare americane, este probabil ca Arabia Saudită să o prefere pe cea dintâi, gândind că îi conferă mai multă securitate.
Peste toate acestea, nu este exclus ca în zilele următoare să asistăm la o ofensivă pe scară largă, potențial decisivă, a armatei ruse în Ucraina (acolo unde aventurierul iresponsabil Macron și-a găsit să-și trimită, chiar în aceste zile, o mână de legionari). O Ucraină aflată deja la limita puterilor. Iar faptul că războiul din Ucraina și cel din Gaza se află în legătură strategică este deja stabilit.
Teheranul nu a dat un șah mat, ci doar a împins Israelul în poziție de șah. Nimeni, nici măcar cetățenii israelieni, în mod firesc terorizați psihic în această noapte și care ei, iar nu statul lor, se află în insecuritate, nu dorește ieșirea din această poziție prin escaladarea războiului regional. Excepție face premierul Netanyahu.
Ieșirea optimă trebuie căutată prin concesii politice, prin compromisuri înțelepte și printr-o diplomație realistă și vizionară. Ea impune, printre altele, încetarea “operațiunii militare speciale” israeliene din Gaza. Cine este în stare să le practice în lumea minților încinse de azi?!
Când ajungi pe marginea prăpastiei, chiar dacă ești conștient că nu trebuie să mergi mai departe, riscul de a aluneca în ea este imens. Coaja de banană pe care să alunecăm cu toții într-o tragedie și mai mare decât cea pe care de ani buni deja o trăim, s-ar putea numi acum Benjamin Netanyahu, iar principala victimă ar putea fi chiar SUA (partenerul strategic al României). Doamne ferește!
Wishful thinking. În realitate Iranul e prea slab ca să pună probleme. “Pedeapsa“ aplicată Israelului e practic sinonimă cu neputința.
De ani de zile ayatolahii se fac de râs prin fanfaronadă. Și totuși Iranul e o țară mare, care ar trebui să fie puternică de-adevăratelea. Numai că puternic te faci singur, Allah e departe în ceruri…
e greu sa i rezistii Noii Lumi … fara! sa Actionezi, pastrind ‘actiunile’ in limita ‘proportionalitatii’
insa la fel de greu e sa nasti Noua Lume …exclusiv prin ‘sinuciderea’ lumii de azi
–
‘meci cpmplex’
–
Marea Revolutie, Metamorfoza, proces unic in Dinamica Civilizatiilor care se manifesta pe o oarecare planeta, e un proces propriu ‘maiestriei’
Metamorfoza e Vremea Maestrilor.
@Online
„‘meci cpmplex’”
„Dean Acheson, o numea “pe marginea prăpastiei” ”
E atat de complex incat Romania e „pe marginea prapastiei” intre lumea unipolara si cea multipolara,asta ca sa te citez.
Cum zice Dl Ministru Severin…”se joaca sah”…
Zi Frumoasa Online!!!
vali
🙂
‘Când ajungi pe marginea prăpastiei, chiar dacă ești conștient că nu trebuie să mergi mai departe, riscul de a aluneca în ea este imens.’
–
nu prea cred…
riscul tinde sa nu existe.
–
totul tine de Dinamica Civilizatiilor ( deci nu doar despre asta mare cit planeta e vorba…)
actuala civilizatie …are o problema. nu mai poate ‘renaste’, ca s au terminat ouale. globalizarea a ‘tras’ ultimul glont, a folosit ‘ultimul ou’
ura si la gara!
alt ‘ou’, de tipul celor de care au beneficiat toaaate civilizatiile de pina acum …nu mai exista!
daca nu mai exista, de unde sa iei?!
pa si pusi!
–
singira ‘cale’ e ‘un ou nou-nout’, care in fapt e povestea Lumii Antinaturale, Artificiale.
deci ‘o civilizatie Naturala’ …asa ceva e imposibil. pur si simplu n are din ce mai rasari.
–
disponibila mai e doar varianta unei Noi Lumi, Noi-Noute, Artificiale, Antinaturale.
–
insa …cumvaaa …actuala lume tot tre sa moara!, pentru ca Noua Lume sa se nasca.
procesul e cam asa: actuala lume …se sinucide, ‘din ea’ rasarind o Noua Lume, Antinaturala,
deci actuala lume ‘se daruieste pe sine’ pentru ca energia sa fie folosita in procesul de Nastere al Noii Lumi
–
de asta se si manifesta ‘crize pandemice care au ca esenta reactiuni plenar disproportionate’, pentru ca ‘lumea de azi’ ,civilizatia mare cit planeta, mai e buna la ceva …daca si numai daca ‘se sinucide’, in timp ce ea moare, si cu masura cu care ea moare, Noua Lume ii ia locul.
si asta si face, din cite se vede.
–
grozavia aferenta pesemne ca i au facut pe unii sa spuna ca …’noua Lume, pe care noi nu ne o dorim, fara noi nu se va naste’, zicerea asta avand cuprinsa in ea …creca toata filozofia posibila in acest moment pe planeta.
–
rezumat: dinamica Civilizatiei …mare cit planeta e tinuta n fraie Matematice sau in fraie care tind sa fie Matematice, deci extrem de potente.
totul desfasurindu se, deja fiind evident de ce, ‘la limita’, adica ‘pe buza prapastiei’
‘Coaja de banană pe care să alunecăm cu toții într-o tragedie și mai mare decât cea pe care de ani buni deja o trăim’
–
nu exista asa ceva!
acu daca nu exista, aia e, de unde sa iei ceva ce nu exista?!
totul, dar totul inceind cu ‘prima criza pandemica’ dovedeste ca proiectul Nasterii Noii Lumii, adica in fapt Marea Revolutie, e tinuta in fraie ….extrem, extrem! de capabile!
simplu fapt ce Nasterea Noii Lumi se ‘face’ pe mana ‘reactiunior plenar disproportionate’, adica ‘prin sinuciderea actualei lumi’, spune …multe.
–
nu se apuca nimeni de …grozavia care e Nasterea Noii Lumi, daca nu putea sa tina n frau …dinamica la nivel mondial.
–
cineva, undeva, …tine in friu toaaaaaaaaate dinamicile la nivel planetar.
asta rezulta!, …rezulta in mod clar, iar complexitatea procesului e colosala, asa ca varianta cu ‘din intamplare’ pur si simplu nu exista’
–
ce ‘intamplare’ sa fie aceasta chintesenta a tuturor dinamicilor care se desfasoara pe planeta de citiva ani, in fapt ‘dinamicile pandemice care au la Start ‘reactiuni plenar disproportionate’ ‘?!
–
aceasta dinamica e tot una cu manifestarea Antiintelepciunii. daca asa se arata ca e, …aia e!
‘actuala lume’ se duce pe copca …o tura, o data, ‘se sinucide’ …o data, …intamplator!, insa uite ca ea se tot sinucide, nu mai pridideste sinucigindu se, or asta …deja suna a Proiect.
–
toate operatiunile speciale care se desfasoara …oriunde pe planeta sint parti ale aceluiasi Intreg numit Proiectul Nasterii Noii Lumi.
‘În acest moment SUA nu dorește să sară in prăpastie, acolo unde Israelul pare a o atrage.’
ramane de vazut daca se va sari in prapastie, insa ramane de vazut si …cine pe cine atrage ( criza din gaza a semanat din prima cu o capcana, iar acum seamana si mai bine )
‘Ea impune, printre altele, încetarea “operațiunii militare speciale” israeliene din Gaza.’
–
criza din gaza a semanat din start cu o capcana, acum seamana si mai bine.
–
cam toti ii cinta americii de ingropaciune, insa …daca privesti mai adinc, avand ca referinta ‘nasterea Noii Lumi’, americanii joaca la nivel de ‘maestru’. ce i drept face asta avand tendinta sa fie lipsiti plenar de scrupule, …plenar!
–
chiar daca lumea de azi ‘lumea de ieri, care intre timp s a autodemolat’, deci pe alocuri e …moloz, sa retine esenta: s a autodemolat! s a sinucis! facut asta pe propria mana! nu exista ‘agresor’, daca analiza e …curata, exista exclusiv ‘ unii care au reactionat plenar disproportionat’. ar fi putut sa reactioneze proportional, insa au ales sa reactioneze nu doar disproportionat, ci plenar disproportionat, pentru ca crizele legate de reactiile disproportionate s au pandemizat, …s au mondializat.
cea mai nociva dinamica pare a fi cea care urmareste sa defineasca ‘agresorul’
e nociva prin definitie, pentru ca imediat de poate ‘trage’ intr o dinamica din care nu mai poti scapa, pentru ca ea fix asta urmareste, sa nu mai scapi.
–
‘agresorul’, pe vvremurile astea, adica pe Vremurile Marii Revolutii, are un ‘minus’ in fata. agresiunea e …prin definitie! o sinucidere. deci te sinucizi daca declari ‘agresorul’ folosind tu insusti o ‘actiune’
–
toate crizele pandemice de pina acum, care sint parti ale aceluiasi Intreg, au o caracteristica …extrem de deosebita, sint generate de ‘reactiuni plenar disproportionate’
nu exista ‘actiune’ ( si nu exista prin definitie!, pentru ca daca ar exista n am mai vorbi despre o revolutie Mondiala, ci despre un Razboi Mondial, or ‘razboiul mondial’ si a consumat definita, e impotent in acest moment )
exista exclusiv ‘reactiuni plenar disproportionate, ele si doar ele pot fi regasite la temelia crizelor pandemice, crizelor …mondiale )
aceasta caracteristica a crizelor a fost clara din prima saptamana de ‘pandemie’ si a putut fi regasita in toate crizele pandemice care au urmat.
‘reactiunile plenar disproportionate’ sint Esenta Mari Revolutii, a Revolutiei Mondiale.
prin urmare deja se stie ce urmeaza, …inca o criza pandemica, generata de ‘reactiuni plenar disproportionate’
–
prin urmare vom asusta …iar! la o bulucire a statelor in teserea unei ‘crize pandemice de reactiuni plenar disproportionate’
exista ceva inainte de ‘operatiunea speciala’, a zis un fost presedinte american. calapodul e acelasi, adica …exista ceva si inainte de ‘ operatiunea speciala desfasurata de iranieni azi noapte )