Ceremoniile de inaugurare a președinției lui Donald Trump încep sâmbătă. Învestirea are loc, conform Constituției americane, pe 20 ianuarie. Măsurile de securitate sunt la nivel maxim, mai ales că Donald Trump a mai fost ținta unei tentative de asasinat
Nausica Mircea
Nausica, un nume predestinat
Pe Nausica Mircea am cunoscut-o ca om cu preocupări politice. Invitată la un interviu de domnul Ion Cristoiu, am ghicit-o din prima, dar nu am vrut să o dezamăgesc. De fapt, am ghicit-o de la discuția telefonică avută cu ea înainte de interviu. Prea mult bun simț, prea directă, prea sinceră, prea vulnerabilă. Ideal, în altă lume, ar fi fost numai bună pentru politică. Apoi am rugat-o să scrie fără să știu de pasiunea ei pentru scris.
Nausicaa este un personaj mitologic, o prințesă. În Odiseea lui Homer o găsim pe Nausica. După ce Ulise a naufragiat, a ajuns în fața prințesei gol, murdar și flămând. Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare.
Pe Nausicaa o găsim în literatura postantică, în muzică și pictură, un personaj cu suflet bun.
Prezentarea pe care și-o face mai jos Nausica Mircea se încheie așa: „…cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți”.
Cora Muntean
Mamă, designer, om al muncii, artistă, visătoare incurabilă (încă visez că o să vină Moș Crăciun), om implicat și dedicat, uneori superficial și naiv.
Am absolvit facultatea de Drept în 1998, dar mereu am visat să fac litere, să scriu, să am o casă cu verandă și să mă pot bucura de natură, de lumină, de soare și de ploaie. Și să scriu tot ce gândesc și trăiesc. Am spus, sunt o visătoare!
Realitatea e cu totul alta sau „viața bate visarea”. Zilnic, am un program care mă scoate din reverie, sunt presată de termene, calitate, execuție, clienți, rutina unei munci în domeniul textil, care ne-a transformat în mici roboței. Nu văd decât tighele greșite, dimensiuni neconforme, câte o ață uitată. Desigur, văd și partea finală, care mă încântă, dar care nu ar fi posibilă fără atenție sporită.
Însă, în liniștea casei, atunci când sunt eu cu mine, fără zumzete și forfotă, fără zgomot de meciuri, Instagram,Tik-Tok etc, scriu. Am caiete întregi cu schițe, desene, texte și astă îmi oferă acea bucurie pe care fiecare dintre noi ar trebui să o trăiască atunci când face ceea ce îi place.
Am terminat un liceu de profil uman, mereu mi-a plăcut să scriu. Prima mea reușită a fost în clasa a treia. Am făcut o compunere, iar învățătorul meu mi-a dat plus10. Nu era așa o notă mare pe vremurile noastre. Pentru mine a fost un semn de încredere în mine. Le scriam prietenelor mele scrisorile amoroase, le făceam copiilor lor compunerile pentru la școală (și luam mereu 10).
Îmi place ceea ce fac. Iubesc să fac haine frumoase, compuneri frumoase și, cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți.
Corespondență din Istanbul. Cafeneaua cu Natașe
Ploua! Nu îmi venea să ies din casă, din căldură. Mă gândeam să beau o cafea, pentru că, de obicei, în weekend beau cafea și cu dorința să caut un ...
Corespondență din Istanbul. Aeroportul, depozit al emoțiilor și așteptărilor
Am fost să îmi aștept copiii la aeroport. Previzibil, zborul a avut o mică întârziere. Nu a fost nici o problemă, nu mă grăbeam nicăieri. M-am așezat pe unul dintre ...
Corespondență din Istanbul. Un nume, o legendă
Era o zi normală de muncă. O zi de octombrie foarte frumoasă, însorită, mângâietoare. Așteptam să iasă copiii de la școală. Băiatul meu era în clasa întâi. Cum stăteam pe ...
Corespondență din Istanbul. Cea mai frumoasă biserică din Turcia
Ce faci când te doare capul și n-ai nici un fel de pastilă prin sertare? Durerea nu trece chiar dacă încerci să îți abați atenția de la ea, nu trece ...
Corespondență din Istanbul. Troia. Dragoste și război
În urmă cu mai bine de 40 de ani am descoperit mitologia greacă, citind „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru. Am auzit pentru prima dată despre Războiul Troian și protagoniștii lui: ...
Corespondență din Istanbul. Singuri nu putem fi nici fericiți, nici împliniți
„Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc” – Octavian Paler De când mă știu, mi-a fost mai ușor ...
Corespondență din Istanbul. ”Viaţa este frumoasă dacă eşti pe drum spre undeva…”
”Viaţa este frumoasă dacă eşti pe drum spre undeva...”-Orhan Pamuk Și cum mie îmi place să călătoresc, să vizitez, să cunosc, să mă încarc de informații, o iau la pas ...
Corespondență din Istanbul. Călătorie în Niceea, o oază creștină într-o societate musulmană
În aceste zile frumoase, pline de soare, parfum de flori și ciripit de păsări, am decis să profit de perioada blândă din postul Paștelui și să merg într-un loc în ...
Corespondență din Istanbul. Orice drum are un final, iar finalul poate fi chiar fericit
„Poate că cei vârstnici au dreptate. Nimeni nu se schimbă, oricâți ani ar fi să treacă, nu facem decât să devenim tot mai mult polițiști”. ( Daniel Sur- Polițistul lui ...
Corespondență din Istanbul. Pe urmele lui Suleyman Magnificul
Zilele trec cu repeziciune și parcă zboară mai repede decât boarea de vânt. În acest sfârșit de săptămână m-am bucurat de soare, de un eveniment cultural memorabil și de o ...
Corespondență din Istanbul. Pe urmele Brâncovenilor, la temnița Yedicule
Istanbulul este o metropolă pe cât de cosmopolită, pe atât de frumoasă şi plină de istorie. Oricât timp ai la dispoziție sau de oricâte ori revii aici, nu ai cum ...
Corespondență din Istanbul. Mătasea naturală este un miracol, este transformarea larvei în splendoare
Cu fiecare zi care se scurge, mă impregnez cu mai multă amărăciune și deznădejde, că nu mai avem vreo șansă să ne facem bine, nu mai reușim să găsim doza ...
Invitații cristoiublog