Corespondență din Istanbul. Moscheea pe care nu se pun păsări

Ianuarie. O zi ușor întunecată, dar fără vânt rece care să îți brăzdeze chipul, o zi plină de frumusețe și tăcere.  Am luat-o încet spre malul Bosforului. Plecasem fără țintă, doar cu dorința de a fi îmbrățișată de briza venită dinspre apă.

În această dimineață, Bosforul avea o culoare bine definită, un albastru intens, dar poate și întunecimea cerului o făcea să pară mai albastră. Era o zi plăcută. Am mers de-a lungul portului Galata, apoi am luat-o încet spre Karakoy și m-am trezit în stația de vapoare. Totul te ademenea spre o călătorie.

M-am urcat pe vapor și am ales să traversez în partea asiatică a acestui minunat oraș, la Üsküdar. Călătoria nu a durat mult, maxim 10 minute. Am ales să stau afară, pe punte, să simt stropii cum îmi ating fața și să simt cum vântul că îmi pătrunde prin toți porii, să admir pescărușii care se înalță și apoi coboară din înaltul cerului, apoi împletesc un dans frumos și își orchestrează glasurile.

Mă gândeam, privind jocul pescărușilor, cât de mult mi-aș dori să fiu pasăre, să pot zbura, să mă înalț spre cer și să simt că eliberez energii, trăiri și dureri, gânduri și speranțe. Poate că e greu și să fii pasăre, însă sentimentul eliberării trebuie să fie înălțător. Aș fi vrut să fiu pasăre ca să văd locurile încărcate cu amintiri, plăcute sau neplăcute, să pot să plâng fără ca oamenii din jurul meu să se uite ciudat la mine, să-mi plâng necazurile, greutățile, oamenii care-mi lipsesc, să-mi cânt durerea întocmai ca o pasăre, să urlu, să cad la pământ și să mă ridic continuându-mi zborul, să pot  zbura  până la Soare. M-a trecut un fior….  tot ce îmi doresc este să zbor!  Dar visarea a luat sfârșit când am auzit zgomotul metalic al vaporului ce ancora în port. Am coborât și am mers încet prin mulțimea aflată în Piața Üsküdar.

Üsküdar este renumit pentru frumoasa sa coastă, Turnul Fecioarei, Dealul Camlica, monumente istorice precum moscheile din secolul al XVI-lea, fântâni și multe alte atracții.

Am ajuns pe faleza care merge de-a lungul apei și priveam în zare siluetele impunătoarelor moschei din partea europeană a Istanbulului.

Am ajuns în dreptul unei moschei, extrem de mică și simplă, și am intrat să o vizitez. Se numește Moscheea Șemsi Pașa este una dintre capodoperele maestrului Mimar Sinan, construită în 1580 la ordinul vizirului Șemsi Ahmet Pașa, vizir care a servit în timpul domniei lui Selim al II-lea și Murad al III-lea.

Situată pe coasta Üsküdar, în punctul în care Bosforul se deschide către Marea Marmara, această moschee, cu cimitirul și medresa ei, oferă o imagine foarte elegantă atunci când o admiri  de pe mare. Iar pe malul opus se află Podul Galata și Cornul de Aur. Am pătruns în interiorul ei și i-am citit povestea, care, spre imensa mea uimire, avea o oarecare legătură cu gândurile trăite pe vapor, cu dorința mea de a fi pasăre.

Despre Mimar Sinan știm, că este recunoscut în întreaga lume, dar povestea moscheii nu aș fi avut de unde să o cunosc.

Șemsi Pașa, cunoscut ca fiind o persoană foarte meticuloasă, i-a  cerut  lui Mimar Sinan să construiască o moschee pe care păsările să nu poată ateriza și în acest fel să nu  facă murdărie.  Mimar Sinan, care alegea  un proiect diferit pentru fiecare moschee  pe care o construia, s-a gândit la un sistem diferit pentru moscheea Șemsi Pașa. În urma unei cercetări minuțioase, înainte de edificarea moscheii, renumitul arhitect, știind că păsările sunt afectate de direcția vânturilor, găsește un loc în Üsküdar unde se intersectează vânturile ce vin dinspre nord și sud și decide să construiască moscheea aici. În acest loc, unde două vânturi diferite suflă simultan în toate anotimpurile și unde valurile lovesc țărmul, este imposibil ca păsările să aterizeze pe moschee.

Ea a fost deschisă în anul 1580 și a devenit cunoscută  în rândul oamenilor sub numele de Moscheea pe care nu se pun păsări. Această superbă lucrare, în fața căreia se pescuiește în Bosfor, în biblioteca ei se citesc cărți și în moscheia căreia se fac rugăciuni, este unul dintre simbolurile districtului Üsküdar de astăzi și una dintre moscheile istorice din Istanbul, care trebuie neapărat vizitate. Mormântul lui Şemsi Ahmet este alăturat clădirii principale, despărțit de interior printr-un grilaj. Denumită și Moscheea pătrată, cu o singură cupolă, are o grădină cu vedere frumoasă spre Bosfor.

Cu această mică povestioară sper că v-am stârnit dorința de a include în planurile voastre de vizitare și această moschee, dincolo de marile și impunătoarele obiective ale minunatului Istanbul.

Dacă aș fi reușit să fiu pasăre nu aș fi putut fi găzduită în zborul meu în această cochetă moschee, pentru că  vântul nu mi-ar fi dat răgazul suficient al bucuriei imaginii oferite de țărm.

Însă, cu ardoare mi-aș fi dorit să fiu o pasăre, să pot părăsi un loc neprimitor, un suflet închis sau un om fals,  să părăsesc  cu ușurința în zbor spre înaltul cerului, să nu îmi găsească nimeni  urma și să nu mai știu drumul de întoarcere…. Să permit doar să îmi admire zborul suav și ciripitul discret.