Marcel Ciolacu: Nu sunt un mare fan al alegerilor anticipate, dar dacă nu se doreşte rotaţia premierilor, atunci cred că aceea ar fi direcţia (news.ro)

Perioada vieții de liceană din anii 60 a fost pentru mine întâlnirea cu Lumea

Pictoriță, poetă, prozatoare, născută la Cluj in 1949. A copilărit la Brad, Orăștie, Timișoara. Din 1963 locuiește în București. Absolventă a Liceului Mihai Viteazul din București în 1967. Licențiată în Artă Monumentală in 1974. Între 1974 – 1989 a lucrat ca angajată în diverse instituții de stat și private ca proiectant, muzeograf, expert la Oficiul de Expoziții al UAP. Din 1991 cadru didactic la Academia de Artă București. Din 2012, pensionară. Colaborează din 2010 cu Grupul Blaue Stunde din Köln, Germania în cadrul expozițiilor de Artă Video cu filme de un minut. A colaborat cu versuri, proză, grafică, cronici plastice la diverse publicații și edituri.

Pădurea Geogiului, a Sibișelului și apoi a Bradului au fost primele mele spații de clasă. Școala mea adevărată a fost natura. Am crescut mai mult în aer liber deprinzând de timpuriu legile nescrise ale fiecărui anotimp. Trecusem de vârsta primelor întrebări când am înțeles că pe lângă familia mea de acasă mai există o familie mult mai mare și la fel de importantă, al cărei nume nu-l cunoșteam întotdeauna, dar știam că are un chip. Chipul acela – cu frumuseți diferite datorită goanei anotimpurilor și anilor- era de fapt chipul zonei geografice în care eu creșteam, în care se dezvolta și căpăta contur felul meu de a observa, de a gândi, de a cumpăni. Am fost crescută, pe lângă părinți și bunici, de Tușa Lia (Dealul Lia), de Unchiu’ Criș (Crișul Alb), de Nana Pădure (Pădurea Bradului). Nu voi uita niciodată prețioasele învățături deslușite în copilărie pe colinele sau de-a lungul râurilor Țării Moților. Le țin minte ca pe niște tâlcuri ce mi-au fost șoptite la ceas cuvenit, în zori sau în amurg. Când în preajma împlinirii vârstei de treisprezece ani, a trebuit să mă despart de răcoarea Zarandului, ajunsă în sud, vreme de câteva săptămâni bune, tot speram să zăresc pe undeva prin spatele blocurilor Bucureștiului vreun deal asemănător Liei. Urma să revăd Bradul doar în vacanțe, iar revenirea în București o asemuiam cu intrarea într-o zonă slab aerisită. Explicația era simplă – veneam la sfârșit de august din aerul curat și răcoros al Pădurii Bradului într-un oraș încins de arșița Bărăganului. Anii 1963-1967 petrecuți în băncile Liceului Mihai Viteazul, au fost mai degrabă ani preuniversitari decât ani de învățământ mediu. Perioada vieții de liceană din anii 60, considerată “oribilă” de către unii tineri de azi, dar și de către destui din generația mea, a fost pentru mine întâlnirea cu LUMEA! Aveam profesori de rang universitar capabili să ne deschidă nu doar mintea dar mai ales sufletul în fața marilor valori ale Artei, Științei si Culturii Universale. Pe coridoarele și în clasele minunatei noastre școli s-au aflat de-a lungul timpului foști elevi care ulterior au devenit nume importante ale științei, artei și culturii românești: actorul Constantin Nottara, medicul Nicolae Paulescu, poetul Ion Barbu, filosoful Mircea Vulcănescu, baritonul David Ohanesian, actorul Valentin Plătăreanu, regizorul Sergiu Ionescu, regizorul Andrei Zaharia, actrița Ioana Crăciunescu și mulți alții. Am colaborat în acea perioadă cu poezii la publicația liceului, revista Mugurul, sub îngrijirea atentă a dragului nostru Constantin Marinescu, profesor de Limbă și literatură Română care urmărea cu răbdare părintească entuziasmul adolescentin al colectivului revistei. Țin să subliniez faptul că nici o colaborare nu era condiționată de reguli care să implice ideologie sau politizare. Însă selecția era severă, nu erau admise texte siropoase, banale sau lipsite de substanță. Revista Mugurul a pregătit multe talente care ulterior au fost prezente în reviste literare sau chiar în edituri. După absolvirea liceului, devenită de acum studenta Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, la îndemnul profesorului de Estetică și Rector pe atunci al Institutului, Prof. Dr. Gheorghe Achiței, am început să scriu cronici plastice, reportaje și interviuri la revista studențească Amfiteatru. Am publicat apoi versuri în revista Luceafărul, iar in anii 80-90 am citit câteva eseuri pe teme de arte decorative la Radio București. Tot la Radio mi-au fost difuzate câteva schițe umoristice în lectura regretatului mare actor Octavian Cotescu.

Am primit cu bucurie onoarea colaborării la publicația cristoiublog.ro nu doar fiindcă apreciez calitatea de important condeier al actualității așa cum este cunoscut maestrul Ion Cristoiu, ci mai ales fiindcă am ocazia să fiu în preajma unui om dedicat cu toată ființa cauzei adevărului spus fără părtinire. Istoric și scriitor maestrul Ion Cristoiu este un neobosit explorator al evenimentelor importante capabile să declanșeze schimbări în viața de zi cu zi. Este un lucid cronicar al momentului deosebind cu discernământ, cu ochi sigur, ceea ce pare ascuns, de ceea ce chiar este ascuns, ceea ce pare diversiune, de ceea ce chiar este diversiune, ceea ce pare știre de ceea ce cu adevărat poate deveni ȘTIREA. Respectând întotdeauna legile scrise și nescrise ale enunțului, ”Marele Jack” rămâne pentru noi, cei ce avem drept singură armă condeiul, un model de spirit viu și profesionalism.


Articolele autorului:

Arhiva Afectivă. Din Jurnalul unui dezamăgit documentarist al arhivelor secrete din 1516

Veți găsi în cuprinsul textului de astăzi al Arhivei Afective motivul (în mare) dezamăgirii istoricului, politicianului și senatorului (de care dumneavoastră se prea poate să nu fi auzit), pe numele ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Întrebări cu răspunsuri în așteptare

Societatea de astăzi, adaptată din mers la mediul online, la tot ce înseamnă activitate culturală, politică, sanitară, educativă - în virtual - se bazează în mare parte mai ales pe ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Din galantarele vremii

Arta războiului a fost introdusă în Occident de către un iezuit, pe numele său Joseph Marie Amiot. El a tradus și făcut cunoscut textul acestei cărți în Europa anului 1772. Cartea, ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Despre entuziasm și furia trecătoare

Mozart- Beethoven În registrul botezurilor bisericii Romano Catolice St. Remigiuskirche din Bonn, numele nou născutului Ludwig apare în ziua 17 decembrie 1770, simplu, nicidecum urmat de mai multe nume cum se obișnuia în ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Nimic nu se schimbă, dar nici nu se transformă

Proză (pretins) fantastică .... - Da' de ce pretins? Ba l-ai și pus între paranteze! - Pe cine? - Cum pe cine? Cuvântul pretins! Uite-l aici, pus între paranteze! Ia ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Registrul sărbătorilor de iarnă

- Pe cine punem de gardă? Rămâne tov Popicu sau tov Sandu? - Care Sandu? Sandu de la uzină sau Sandu Ene de la proiectare? - Ene. Sandu Ene. - ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Ca ieri, alaltăieri, dar în 1914

La data de 3 decembrie (cum ar fi ieri, alaltăieri, dar în 1914), Constantin Brâncuși scrie o scrisoare adresată bunilor lui frați, nea Vasile și nea Petrică. Iată câteva fragmente ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Tălmaciul cronicar

Întrebat deunăzi de jurnalistul și poetul Marius Tucă de ce nu își serbează niciodată ziua de naștere (16 noiembrie 1948), cunoscutul publicist și apărător al adevărului istoric, domnul Ion Cristoiu, ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Din noianul întâmplărilor

Dacă gânditorul antic își trăgea miturile dintr-o lume a Reminiscențelor*, gânditorul de azi născocește cimilituri și zvonuri dintr-o lume a neîntâmplărilor. Vorba lui Ion Creangă: „Se vede c-a și venit, ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Pâinea cea de toate zilele și Arta

Ce zici meștere de isprava de la Muzeul Mauritshuis?, întrebă Claude mijindu-și ochii prin fumul de țigară privind când spre Johannes, când spre cartoful aburind în farfuria lui Vincent. Aranjând ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. De prin lume adunate

„Informația suspendării Simonei Halep a fost prezentată inițial de reputatul jurnalist american Ben Rothenberg, specializat pe tenis.” https://www.comisarul.ro/articol/-simona-halep-suspendata-pentru-dopaj!/sportiva-re_1420125.html „Cu un test negativ înaintea turului 1 cu Daria Snigur la US Open, Simona ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Fanfara despre care ar fi scris Montaigne

Cuvântul desemnând iarmaroc se traduce prin bâlci sau târg ținut la date fixe, și se regăsește atât în cuvântul ucrainean ярмарок, (yarmarok), cât și în cuvântul polonez jarmark. Trăim de ...
Citiți tot articolul →