Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Arhiva Afectivă. Încurcături

Ghizela, angajată la dispeceratul Comandamentului, (despre a cărui alcătuire nici acum nu am absolut nici o idee), stă în fața calculatorului și citește procesul verbal al Consiliului local, de curând postat pe site.

„În clădirea fostului cămin cultural din Salcâmu Mare, după ce prin alegeri democratice, cei din opoziție au reușit să scape de concurența sâcâitoare a câtorva partide pretins istorice, iată că își desfășoară activitatea (la parametrii ceruți), noua administrație.

Sistemul administrativ nou ales, și-a instalat echipa de specialiști.

Pentru departamentul Știință, Cultură, Artă, au fost propuși cu unanimitate de voturi următorii:

– Roziniu Marcel, fost hair stilist la consiliul municipal Mureș.

– Elefterie Angelina, fostă ospătăriță la bufetul comunal, cu certificat de revoluționar.

– Restanțiu Florescu, tânăr contabil cu masterat undeva în Țările Nordice.

Pentru departamentul Agricultură, au fost două propuneri – o asistentă medicală Aneta Izvoran de la fostul dispensar, și Reta Ciacâra, o țesătoare. A fost votată în unanimitate țesătoarea. I-a fost de folos dosarul bun de la revoluție dar și rezultatele  remarcabile obținute cu ardei iuți crescuți în ghivece pe balcon.

La secțiunea Achiziționarea fructelor de pădure au fost desemnați câțiva absolvenți ai liceului agricol care urmează să fie instruiți de către …”

Ghizela apleacă ecranul, se ridică și pune la fiert un ibric cu apă plată alcalină. Apoi îl sună pe Rafailă.

– Măi Filă, situația se complică rău de tot.

Ghizela pune telefonul pe speaker și caută o linguriță.

– Adică?

Ghizela măsoară trei lingurițe de cafea în apa adusă la punctul de fierbere.

– Ghizela? Ești acolo?

– Da. Filă, cât zahăr pui tu în cafea?

– Care cafea? Spuneai că situația se complică. Care situație?

– Uite…stai să reiau lectura … Așa. Fii atent! La Consiliu, la Agricultură, a fost aleasă Reta Ciacâra.

– Nu cred…

– Ba să crezi. A apărut pe site, poți să verifici.

– Și ce sa fac eu?

– Cum ce sa faci? Să încerci o conectare cu baci Valer Miheț.

– Imposibil!

– De ce?

Ghizela cu ochii la fundul ceșcuței învârtește zațul apoi întoarce ceașca.

– Ghizela? Ce faci???

– Nimic. Mă gândesc că singurul care ne poate sfătui acum este baci Valer!

– Nu-i așa simplu. El nu vine niciodată chemat. Vine numa când are ceva de spus. Ceva ce noi nu știm din trecut.

– Cum așa?

Ecranul laptopului se întunecă și se stinse. Cu un zgomot slab ceașca se rostogoli de pe masă pe mochetă, oprindu-se pe parchet. O mână cu degete noduroase, muncite ridică cu grijă ceașca și o puse înapoi pe farfurioară. Ghizela, mai văzu în afara mâinii aceleia, stofa cenușie a hainei unui necunoscut care se află lângă ea. Puse mâna la gură înfricoșată. Apoi văzând pe fereastră o mașină oprită la casa de peste drum, se liniști. Lângă ea necunoscutul ofta. Cu voce firavă de om obosit o întrebă:

– Care-i năcazu’? Ce treabă aveți cu mine?

– Cine ești dumneata?

– Api… dacă nu mă cunoști nu mai stau. Nu-m place odaia asta. Miroasă greu, tăthe hele duhnesc a ceva strâcat, nu-i aer aci.

-Vreți să dau drumu la climatizor?

– Ce-i ăla? Îi vriun aparat dhe spital. Nu-m trăbă!

– Nu cumva ești bunu lui Filă?

– Care Filă?

– A… A lui Rafailă Cloambă, fiul lui Aron Miheț.

– Nu. Ăștia nu-s dinspră parthea mea. Io-s dumnișoară dragă… Io nu-s mai … Cum să zâc… am fost vecin cu străbunica dumitale. Am avut casa lângă a lui Fekete ăl bătrân, sigur l-ai cunoscut. El o făcut soclu pântru Pasărea primăriei, aia pusă după războiu’ prim.

– Nu știu cine e Fekete.

– Dar pe Sămuț îl știți?

– Nu.

– Îl caut pă Samuț. Îs tare supărat că una-ntruna calcă unde nu trăbă când vine sa grijască la ai lui. Nu înțăleg di ce o mutat scumpia* din locu’ iei? Scumpia aia o fost pusă-să de tata meu, înțălegi?

Ghizela se duse spre fereastră și făcând semne celor de peste drum strigă spre ei deși ei nu o auzeau. Apoi deschizând fereastra le spuse:

– Da, da. Puteți să veniți. Dar bateți la ușă că soneria nu merge.

Omul care îl căuta pe Sămuț dispăruse.

Ghizela era profund neconsolată de faptul că Reta Ciacâra a fost aleasă consilier care sa se ocupe de agricultură.

 *scumpie (reg)=liliac


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *