Arhiva Afectivă. Întâlnirea de gradul trei

Lăsând pe masă borcanul cu ardei iuți, Rafailă plecă în grabă lăsând ușa întredeschisă. Vetuța îl privi nedumerita cum se îndepărtează, luă borcanul și îl puse în cămară. Cu căștile pe urechi o sună pe Raveca:

– Mamă, Rafailă o plecat de-acasă acu-ia, fără să spună nici dhi ce pleacă, nici undhe merje, nici când vine îndărăt. Ce-o fi asta?

– L-ai sfadhit? V-aț loat dhin ceva?

– Nuuuu.

– Napi. Șăz blândă că vine el năpoi. Nu-i primaș dată cănd o ia la drum. S-o fi dus cu vreo grabă, vreo urjență.

– Mneata când vii acasă?

– Când gaț dhe pus parii pântru fasole, aracii, cum le zâce. Tu apucă-the șî punhe la fert orezul că az facem pilaf dhe pui.

Vetuța reveni în odaie, se așeză pe băncuță și privi cu jale spre măsuța unde odinioară fusese televizorul. Înainte să se încheie starea de urgență Remus a reziliat contractul tv spre stupoarea tuturor, mai puțin a Ravecăi. În schimb a repus în funcțiune aparatul de radio cu lămpi care deși avea sunet bun, la răstimpuri bâzâia de mama focului. Titu i-a propus un radio cu tranzistori marca Gloria, de la Tehnoton, dar a fost refuzat fără comentarii. Pe android ea mai putea asculta unele melodii dar nici acela nu mai exista în casă. Filă nu mai avea android! Emisfera stângă a creierului lui Rafailă era conectată cu Comandamentul printr-o sursă imposibil de observat cu ochiul liber. În nici un caz printr-un cip sau altceva invaziv. Era un tip de conexiune produsă în Salcâmu Mic, fără licență, desigur și se baza pe circuitele electrice produse de creier. Tehnologia de care doar strămoșii lui Zeicu aveau cunoștință nu era la îndemâna oricui, se înțelege.

Tot alergând Rafailă a ajuns la casa părintească. Simion pusese lanț nou și găleată nouă la fântână și tocmai se pregătea să le ducă în șopron pe cele vechi, până una alta. Auzind poarta se întoarse din drum.

– No ce-i?

– Trăbă să vorbim.

Întâi să ducem vechiturile estea.

Docil Rafailă luă lanțul ruginit și găleata găurită și mergând în urma lui Simion spuse:

– Chiar nu-i dhe glumă cu pimnița lu socru-mio.

– Adhecă?

– Îi casă dhe năluci, io acolo nu mai stau.

– Hai în lontru să-i spui la mumă-ta. La chestii d-eștea nu mă pricep.

Leontina cu ochelarii pe nas făcea însemnări într-o agendă.

– Iacă-to cum își nothează. Țâne evidența la tăthe neamurile care îi vin în vis. Iar ai visat moroi tu nevastă?

– Nașa Clari fie-ertată nu merită să audă c-o faci moroaie.

– Cu ia visași?

– Nu cu ia. Cu tata lu cuscru Remus am visat.

Rafailă căzu moale pe scaun.

– Ai văzut ce ai făcut cu bolunzălile tale? Îi rău copchilului!

– Îl credheam bărbat în tătă firea, zise Leontina stropindu-l cu apă pe Filă.

– Nu, nu mă mai duc acolo. Dar nici aici văd că nu pot sa stau. Unde să mă duc să scap dhe duhurile estea?

– Hai șezi domol, fii tare. Uită-the la mine: îs însurat cu Leontina dhe-o viață, și? Crezi că mă zguduie că ea face convărsații cu lume care îi dusă din sat? Dusă pă tărâmu hălălant, vrau să zâc. Ea are așe câthe on vis, mai cu cimilituri, da dhe cum să face zâuă, să duce șî scrie la caet.

– Ce te-o făcut să vii până aci? Ce-ai pățât?

– „Pățât”?!? Am fost martor la o întâlnire dhe gradu tri!

– Ăla o fost on film. L-am văzut la Remus când mai avea televizor. Păcat că nu mai are.

– Totuși, nu l-o aruncat în Murăș, l-o vandut.

– Ie, l-o vandut dhestul dhe bine. O luat pă el o moto-coasă.

– Bună șî aia. Numa atâta că nu spune șthiri, în rest îț faci treaba cu ea.

– Vouă vă ardhe dhe glume și eu nu șthiu undhe să mă duc.

– Hai lasă, lasă. Ce vrei sa spui cu întâlnire dhe gradu trei?

– Nu mai zâc nimic. Nici cu voi nu să poathe vorbi. Undhe -i doctoru Medveș?

– Az dhimineață o plecat. Ș-o strâns tăt ce-o avut în două cufere șî dus o fost.

– Mamă! Cum l-ai lăsat să plece? Undhe?

– O plecat în Rarău. O zâs că ce face Floarea Talion pă dhealuri îi muncă științifică, îi cercetare. Acolo s-o dus șî iel.

– Acuma să stăm strâmb și să judhecăm dreptu: el s-o întors dhin Franța pântru plante, nu pântru altceva.

Rafailă nu mai auzi vorbele lui Simion. Era în curte și privea norii plutind peste Pădurea Covaciului.