România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie
Nausica Mircea
Nausica, un nume predestinat
Pe Nausica Mircea am cunoscut-o ca om cu preocupări politice. Invitată la un interviu de domnul Ion Cristoiu, am ghicit-o din prima, dar nu am vrut să o dezamăgesc. De fapt, am ghicit-o de la discuția telefonică avută cu ea înainte de interviu. Prea mult bun simț, prea directă, prea sinceră, prea vulnerabilă. Ideal, în altă lume, ar fi fost numai bună pentru politică. Apoi am rugat-o să scrie fără să știu de pasiunea ei pentru scris.
Nausicaa este un personaj mitologic, o prințesă. În Odiseea lui Homer o găsim pe Nausica. După ce Ulise a naufragiat, a ajuns în fața prințesei gol, murdar și flămând. Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare.
Pe Nausicaa o găsim în literatura postantică, în muzică și pictură, un personaj cu suflet bun.
Prezentarea pe care și-o face mai jos Nausica Mircea se încheie așa: „…cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți”.
Cora Muntean
Mamă, designer, om al muncii, artistă, visătoare incurabilă (încă visez că o să vină Moș Crăciun), om implicat și dedicat, uneori superficial și naiv.
Am absolvit facultatea de Drept în 1998, dar mereu am visat să fac litere, să scriu, să am o casă cu verandă și să mă pot bucura de natură, de lumină, de soare și de ploaie. Și să scriu tot ce gândesc și trăiesc. Am spus, sunt o visătoare!
Realitatea e cu totul alta sau „viața bate visarea”. Zilnic, am un program care mă scoate din reverie, sunt presată de termene, calitate, execuție, clienți, rutina unei munci în domeniul textil, care ne-a transformat în mici roboței. Nu văd decât tighele greșite, dimensiuni neconforme, câte o ață uitată. Desigur, văd și partea finală, care mă încântă, dar care nu ar fi posibilă fără atenție sporită.
Însă, în liniștea casei, atunci când sunt eu cu mine, fără zumzete și forfotă, fără zgomot de meciuri, Instagram,Tik-Tok etc, scriu. Am caiete întregi cu schițe, desene, texte și astă îmi oferă acea bucurie pe care fiecare dintre noi ar trebui să o trăiască atunci când face ceea ce îi place.
Am terminat un liceu de profil uman, mereu mi-a plăcut să scriu. Prima mea reușită a fost în clasa a treia. Am făcut o compunere, iar învățătorul meu mi-a dat plus10. Nu era așa o notă mare pe vremurile noastre. Pentru mine a fost un semn de încredere în mine. Le scriam prietenelor mele scrisorile amoroase, le făceam copiilor lor compunerile pentru la școală (și luam mereu 10).
Îmi place ceea ce fac. Iubesc să fac haine frumoase, compuneri frumoase și, cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți.
Luasem o decizie corectă, dar nu știu unde naiba am pus-o
În fiecare zi avem de luat decizii, începând de la cu ce ne îmbrăcăm, ce gătim, unde mergem, ce culoare de ojă alegem, până la cele mai radicale alegeri. Citim ...
Moș Crăciun vine cu mască
Eu cred în Moș Craciun, cred în miracole și în lucruri frumoase, cred în bunătate și în spiritualitate, cred în bucurie si în magie. Cred în vremuri mai bune si ...
Oamenii au nevoie de oameni, nu de cadouri
Este perioada aceea din an plină de încărcătura emoțională a Crăciunului. Să crezi în spiritul Crăciunului este cea mai frumoasă sărbătoare. Este perioada aceea cu „de Crăciun fii mai bun....” ...
Virusul care ne-a năpădit de rău
De la apariția acestui ciudat și răufăcator virus, Covid-19, am auzit, repetat aproape obsesiv: Vom învăța să fim mai buni, să apreciem lucrurile mărunte, să fim mai uniți. Este exact ...
Femeia modernă, un subiect perimat
Auzim atât de frecvent sintagma, aproape stereotip, „femeia modernă” și rolul ei în societate. Această expresie este atât de îmbătrânită, atât de perimată, încât pare patetic să o tot folosim ...
