Eu cred în Moș Craciun, cred în miracole și în lucruri frumoase, cred în bunătate și în spiritualitate, cred în bucurie si în magie.
Cred în vremuri mai bune si în oameni curați, dar nu poleiți, cred în puterea cuvântului si demnitații celor ce se erijează în lideri, însă aud mereu că acele vremuri sunt departe, că iluziile noastre sunt atât de intangibile încât renunțăm la ele și ne reîntoarcem la realitatea ternă a acestor zile.
Pornim la drum cu speranță, după fiecare ciclu electoral,cu dorința arzătoare, asemeni unui print din basme, de a dărâma munți pentru a ajunge la prințesa cea frumoasă, dar…
Tot ce clădim noi prin visurile noastre se năruie asemeni unor castele de nisip, uităm că fiecare zi este o bucată mică de viață, uităm că nu noi suntem stăpânii timpului, dar putem transforma cu sens fiecare minut al vieții noasre.
Aud de câteva zile, cu cât de multă frenezie lupta macină întreg spectrul politic, însă nu aud pe nimeni să se teamă de faptul că vom avea de înfruntat vremuri tulburi, dar asta nu ar reprezenta o noutate pentru români.
Nu am auzit pe nimeni să își întoarcă fața cu smerenie către Dumnezeu, în aceste zile pline de încărcătură biblică, de sacru, de fericire, întru nașterea pruncului Isus.
Nu am auzit pe niciunul dintre cei ce au vrut să acapareze totul că vor dărui un dram de speranță, în bugetul neconstruit, copiilor. Da! Copiilor care nu se bucură de scoală, de familii, de un trai decent, copiilor pentru care speranța unei zile mai bune e o himeră.
Acești copii îl așteptă pe Moș Crăciun, însă el vine cu mască.
Lasă un răspuns