Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Nausica Mircea
Nausica, un nume predestinat
Pe Nausica Mircea am cunoscut-o ca om cu preocupări politice. Invitată la un interviu de domnul Ion Cristoiu, am ghicit-o din prima, dar nu am vrut să o dezamăgesc. De fapt, am ghicit-o de la discuția telefonică avută cu ea înainte de interviu. Prea mult bun simț, prea directă, prea sinceră, prea vulnerabilă. Ideal, în altă lume, ar fi fost numai bună pentru politică. Apoi am rugat-o să scrie fără să știu de pasiunea ei pentru scris.
Nausicaa este un personaj mitologic, o prințesă. În Odiseea lui Homer o găsim pe Nausica. După ce Ulise a naufragiat, a ajuns în fața prințesei gol, murdar și flămând. Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare.
Pe Nausicaa o găsim în literatura postantică, în muzică și pictură, un personaj cu suflet bun.
Prezentarea pe care și-o face mai jos Nausica Mircea se încheie așa: „…cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți”.
Cora Muntean
Mamă, designer, om al muncii, artistă, visătoare incurabilă (încă visez că o să vină Moș Crăciun), om implicat și dedicat, uneori superficial și naiv.
Am absolvit facultatea de Drept în 1998, dar mereu am visat să fac litere, să scriu, să am o casă cu verandă și să mă pot bucura de natură, de lumină, de soare și de ploaie. Și să scriu tot ce gândesc și trăiesc. Am spus, sunt o visătoare!
Realitatea e cu totul alta sau „viața bate visarea”. Zilnic, am un program care mă scoate din reverie, sunt presată de termene, calitate, execuție, clienți, rutina unei munci în domeniul textil, care ne-a transformat în mici roboței. Nu văd decât tighele greșite, dimensiuni neconforme, câte o ață uitată. Desigur, văd și partea finală, care mă încântă, dar care nu ar fi posibilă fără atenție sporită.
Însă, în liniștea casei, atunci când sunt eu cu mine, fără zumzete și forfotă, fără zgomot de meciuri, Instagram,Tik-Tok etc, scriu. Am caiete întregi cu schițe, desene, texte și astă îmi oferă acea bucurie pe care fiecare dintre noi ar trebui să o trăiască atunci când face ceea ce îi place.
Am terminat un liceu de profil uman, mereu mi-a plăcut să scriu. Prima mea reușită a fost în clasa a treia. Am făcut o compunere, iar învățătorul meu mi-a dat plus10. Nu era așa o notă mare pe vremurile noastre. Pentru mine a fost un semn de încredere în mine. Le scriam prietenelor mele scrisorile amoroase, le făceam copiilor lor compunerile pentru la școală (și luam mereu 10).
Îmi place ceea ce fac. Iubesc să fac haine frumoase, compuneri frumoase și, cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți.
A amorțit și fashion-ul. Încă un pas până la interzicerea reginei culorilor pe podium
Am amorțit de-a binelea sau, mai bine spus, nici măcar consumatori de modă nu mai suntem. Și spun asta privind cu o mare tristețe la evenimentele de fashion ce au ...
Nu vreau să fiu blondă!
Scriam într-un articol mai vechi, publicat pe acest site, despre cât ar trebui sau cum ar trebui să mă mai reinventez, ca profesie, ca meserie, ca om. Zilele acestea pandemice ...
Cine știe că poate eșua, ajunge mult mai sigur la succes
Auzim obsedant sintagma „om de succes”. Dorința asta acerbă de a ne dori atât de mult succesul ne-a divizat foarte mult. Unii dintre noi înțeleg prin succes starea de bogăție, ...
O societate împăcată cu ea însăși poate construi viitor pentru oamenii ei
Dacă îmi doresc ceva? Da, îmi doresc liniște! Cel puțin asta este percepția mea despre tot ce are nevoie întreaga societate: de liniște și de renunțare la resentimente, frustrare și ...
De ce nu mai vrem copii?
M-am urcat în mașină de dimineață; ceață, întunecat în jur. Aveam de parcurs un drum mai lung. De obicei, nu sunt un fană a muzicii care se repetă obsesiv la ...
Fiecare cu dreptatea lui
Percepția asupra lucrurilor și a exemplelor care ne ghidează modul de a gândi, ne arată cât de diferiți suntem și cum fiecare dintre noi poate vedea realitatea din alt unghi ...
Suntem cu un picior în groapă și statul ne mai dă un brânci
De când mă știu fac haine, cam de 25 de ani. De multe feluri! Am îmbrăcat sute sau mii de oameni. Am îmbrăcat oameni normali, miniștri, ambasadori, prim miniștri, vedete ...
Rapacitatea naște monștri
Pe orice rețea de socializare pe care o deschizi, nu ai cum să nu dai de un citat motivațional despre bunătate, normalitate, umanitate, bucuria lucrurilor simple și a fericirii. Corect! ...
Până apar providențialii în politică, ne balansăm dintr-o extremă în alta
În ultimele zile văd o mișcare masivă de forțe în USR, văd plecări, văd nemulțumiri, văd și ode și lamentări. Văd mișcări și în noul partid ce ne-a orbit prin ...
Cupidon lovește greșit!
Februarie, luna iubirii absolute sau cum pendulăm între 14 și 24 ale acestei luni. Nu suntem hotărâți dacă ne americanizăm sau dacă ne ținem, neaoș românește, tradiția. Cupidon este mesagerul ...
Dor de lideri!
Mă gândeam, aseară, privind în gol televizorul, pe care mișunau canale de știri, cât de serbede și lipsite de substanță sunt toate aceste emisiuni politice și rememoram serile în care ...
Românul s-a născut poet. Dar imediat după, s-a tot reinventat
Reinventatul ăsta al nostru, al românilor, e brand de țară. Dacă întrebi un om de afaceri ce face în această perioadă, mai mult decât sordidă, îți răspunde că se reinventează ...
Invitații cristoiublog
