The New York Times scrie despre România: „Sistemul subfinanţat de sănătate scârţâie sub presiunea pandemiei COVID-19”

Dor de lideri!

Mă gândeam, aseară, privind în gol televizorul, pe care mișunau canale de știri, cât de serbede și lipsite de substanță sunt toate aceste emisiuni politice și rememoram serile în care așteptam să ascult un lider de partid.

Indiferent cât de pătați sau nu sunt, cât de falși și aroganți, cât de opulenți, însă partidele aveau lideri. Da! Deși nu empatizam politic de nici un fel, admiram un discurs al lui Octav Cozmânca, al lui Crin Antonescu, al lui Vadim, Hrebenciuc, Berceanu, chiar Blaga, al lui Adrian Năstase sau al lui Videanu. Cred că lista ar putea continua, însă nu vreau să fiu etichetată drept o nostalgică, pe alocuri comunistă. Oricum voi fi, noua clasă politică și susținătorii ei sunt specialiști în etichete. Ne place sau nu,  dar, cu adevărat, partidele aveau lideri pe care îi puteai asculta, pentru că aveau coerență și discurs, aveau mai multă responsabilitate și asumare.

Eu văd și simt că este o criză de lideri în clasa politică a României, că nu mai avem lideri care să ne arate un țel, un ideal, o lumină la capătul tunelului. Acesta este rezultatul egoismului și neînțelegerii că un lider este rezultatul unei comunicări reale, este rodul unei echipe responsabile, care trage la aceeași căruță.

Vedem zilnic o clasă politică lipsită de esență, de asumare, vedem așa- ziși lideri care nu își asumă faptele, discursurile, ideile. Cum poți fi lider când nu îți certifici propriile fapte?
Nu găsești urmă de prestanță și demnitate la această nouă clasă de lideri, nu reușesc să transmită nici măcar un dram de optimism, pentru că nu poți spune că toate sunt bune în timp ce noi vedem că toate cad peste noi.
Nostalgică sau nu, cert este că am avut lideri pregătiți și erudiți, carismatici și convingători, coerenți, chiar captivanți.

Singurele reușite ale celor care, astăzi, se erijează în lideri sunt scandalurile pe care le stârnesc și pe care, uneori, le și întrețin doar din dorința maladivă de a fi în prime time. Sunt doar niște epigoni urlători  care anunță când unul urmează să fie mâncat de lupi.

Să aștepți să empatizezi cu un lider, să ai dorința de a te mai regăsi într-o doctrină, să speri că vei fi, din nou, fascinat de argumentație și erudiție, cred că e, totuși,  un ideal prea măreț pentru o societate mistuită de ipocrizie.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii