Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Suntem cu un picior în groapă și statul ne mai dă un brânci
De când mă știu fac haine, cam de 25 de ani. De multe feluri! Am îmbrăcat sute sau mii de oameni. Am îmbrăcat oameni normali, miniștri, ambasadori, prim miniștri, vedete tv, actori, copii, tineri, bătrâni. Pe oricine, fără să fac diferențe.
Din martie, anul trecut, intrându-se în lockdown, am intrat și noi. Și în loc de haine am făcut măști și combinezoane, am cusut orice doar ca să supraviețuim, să nu trimit mâna mea de oameni în șomaj și să rămânem echipa frumoasă, construită în ani.
Piața e blocată, evenimente nu sunt, muncim de acasă, stocuri imense de țesături și produs finit la nivel global, datorii acumulate la bugetul de stat, eșalonări în care nu cred că le vom face față, oameni triști care își pierd locurile de muncă, fabrici de textile ce și-au închis porțile, nici o strategie și nici o idee pentru acest mediu de afaceri.
Cum mai pot fi eu eligibil, cum mai pot eu continua când resursele ni s-au epuizat? Mă gândeam că la vârsta unora dintre noi, e mai greu să o luam de la capăt cu alt gen de business, că e și foarte greu să ne mai angajeze cineva. De ce? Pentru că pur și simplu, vezi doamne, fie ai notorietate, fie nu ești un IT-ist , că nu erau vremurile tale pe acest domeniu, nu ești carismatic pentru vreun partid sau altul, nu citești suficient de perfect un anunț de angajare scris bombastic doar în limba engleză, că doar nu trăim în România. Să zic că la engleză mă descurc, dar nu am tipologia corporatistului legat de scaun și de birou.
Fonduri europene! Ni se flutură fonduri europene, doar așa vom exista. Bun! Ce să mai fac eu în confecții cu fonduri? Să mă retehnologizez? Să mai cumpăr niște utilaje la care să privesc? Și câte firme mai sunt eligibile după un an plin de pierderi, cu datorii acumulate?
Eu sunt mică! Dar sunt atât de multe firme foarte mari, cu sute sau mii de angajați. Mi-ar plăcea să înțeleg o strategie de subzistență pentru acest domeniu. Nu știu să fac altceva, fac haine și se pare că le-am făcut bine. Am luat premii, am creat imagini perfecte de lideri, am urcat pe zeci de podiumuri, mi-am reprezentat țara și breasla cu succes în lumea largă, dar acum nu știu ce să fac.
Pentru cei ca noi, artiști în felul nostru, care nu ne-am cocoțat pe imagini create de presă ca să luam bani doar pentru că ne privește lumea, pentru noi, ăștia care am știut să muncim corect, pentru noi, cei care nici la pensie nu putem ieși din motive de vârstă, ce ne va oferi acest nou an pandemic și cu un buget ireal și tardiv?
Oare cei ce se îmbuibă de ani de zile din bani plătiți de noi, ăștia, care acum murim zilnic câte puțin, se întreabă ce vor face cu noi? Poate că se va termina pandemia, dar oare noi vom mai exista ca business? Ce îmi oferă mie statul pentru care plătesc dări și impozite de peste 25 de ani? Pensie, nu! Că nu am vârsta, job nu, nu mă calific. Și chiar de mă calific, unde? Că industria asta e în stop cardio. Nu cred că vom beneficia de resuscitare.
Știți de ce aveam nevoie? De capital de lucru, de pus la treabă. Să ni se spună: „Fraților, suntem croitorii Europei, hai să facem noi pentru ea măști, hai să nu importăm măști neconforme, hai să vă punem pe voi la treabă și să nu muriți!”. Dar de ce? Nu e mai ușor să trăiască doar o mână de oameni și restul să moară?
Am aproape trei decenii de muncă în industria textilă. Poate că nu sunt eu un manager bun, dar sunt un croitor bun și ca mine sunt mulți chiar mai buni. Cu noi ce veți face?
Comentarii
@tudy
De acord ca suntem sclavi si ca orice am face, ajungem tot acolo. Chestiunea este ce sa facem ca sa supravietuim chiar si ca sclavi. Ca pana si-un sclav are un stapan care-i da de lucru ceva si in schimb ii da mancare, locuita si din cand in cand cate-un bici pe spinare. Da’ se pare ca acum suntem in situatia cand luam doar biciu’ pe spinare si stapanu’ a uitat cu totul ca mai trebuie sa si mancam. Ori asta-i ideea articolului. Parerea mea este ca daca tot ai facut pana acum haine si ai fost apreciata pentru asta, n-are rost sa te gandesti la alte solutii. Ramai la ce stii sa faci. Daca reusesti sa gasesti o comanda cat de cat, supravietuiesti cumva. Magazinele poate ca nu mai sunt o optiune buna acum. Sa vinzi haine online e putin mai complicat, dar nu imposibil. Poti opta pentru „punct ochit, punct lovit”, potentiali clienti cum ar fi scolile, gradinitele, firmele care mai functioneaza etc, acolo unde oamenii totusi se mai imbraca in haine „de oras”, ca in rest, toata populatia Planetei e in arest la domiciliu si sta in pijamale ori haine lejere de casa. Daca vrei sa dai „lovitura”, incearca sa creezi o colectie de haine ori pijamale cu tema „arestati la domiciliu”, faci un video dragut care sa castige simpatia populatiei si bang!… comenzile incep sa-ti vina in timp ce tu dormi si visezi!… 🙂
PS. Ideile de mai sus sunt adresate doar autoarei articolului, copierea ori folosirea lor de oricine alticineva sunt intersize prin legea junglei… 🙂
De parca lumea de pana acum o fi fost buna si dreapta,toti ne bucuram ca a crapat comunismul(si nu a fost rau ca a crapat),dar ce a venit in loc,nici in cele mai negre cosmaruri eu nu mi imaginam,lumea Banului,in care toti se inchina la ban ca si la Dumnezeu,in care banul este unicul Dumnezeu,in care nu conteaza ce atrocitati faci,daca ai bani,poti comite ce atrocitate vrei,ca nu patesti nimic(asta este asa zisa Democratie,asa zisul Capitalism).Plus ca nu conteaza prin ce mijloace realizezi banul important este sa faci bani,sa te apropii de Dumnezeul lumii noastre care este banul,impiedicandu i pe cat posibil pe altii sa ajunga la el(De,competitie,competitivitate acerba,societatea competitionala,valorile Lumii Noastre).Asa ca din partea mea lumea asta poate sa crape linistita,sa i fie tarana usoara.Problema este ,ce urmeaza??? Ce lume va veni in loc???La ce specie rea si vorace este omul,nu am mari sperante,dar vom vedea.
@Nasica,
Bine ai venit in randul muritorilor de rand pentru care dreptul la viata si la cautarea fericirii, incepand cu anu’ de gratie 2020, a expirat. Nu te teme, ca nu esti singura persoana de pe Planeta care trece prin „durerile nasterii” omului de tip nou pe care-l creaza Zeii sub ochii nostrii, omu’ cu vaccinu’ periodic upp-datat si cipu’ incorporat.
Toti cei de „moda veche” avem aceasta problema. O lume moare sub ochii nostrii, iar ce se va naste de-aici incolo inca nu s-a aratat si la mintea omului de rand inca nu s-a suit, ca astea-s chestii care Zeii le tin doar pentru ei.
Opinia mea este ca daca tot trebuie sa murim, macar sa murim ca niste oameni nu ca niste animale duse la abator in timp ce lor li se spune ca sunt duse la iarba verde. Eu unul sunt satul de cate „luminite” de la capatul tunelului mi-au aratat Zeii pana acuma, de parca toata viata a fost o calatorie subterana nu una sub cerul liber si luminat ba de Soare ba de Luna.
Daca pana acum am fost om, inseamna ca tot ce am de facut este fix asta: sa nu devin altceva, ci sa raman om. Zeii duca-se la dracu’…!
Dreptul la viata si la cautarea fericirii??? Ce gluma neagra.Acest drept nu l am avut niciodata(unii ne am prins de treaba asta,multi cred si acum ca avem acest drept,dar nu l am avut niciodata inca de cand ne am nascut,viata noastra era oranduita deja),nici in comunism,nici in capitalism,nici in noua oranduire nu cred,”dreptul” nostru era de a munci,in comunism pentru partid si stat,iar in capitalism pentru angajatori,care la randul lor muncesc pentru corporatii si banci,a caror patroni conduc Lumea,inclusiv guvernele,la fel cum o conduceau vechii patricieni stapani de sclavi si precum vechii nobili feudali,stapini de iobagi(asa e condusa lumea si acum,doar ca feudele date spre lucru taranilor iobagi in ziua de azi se numesc credite).Muncim ca robii ca sa subzistam in timp ce ni se servea marota ca lucram pentru dreptul la fericire si prosperitate,pe care o vom atinge candva…(de fapt niciodata),daca muncim serios si constiincios,dar acest deziderat nu l vom atinge niciodata pentru ca muncim doar ca sa subzistam,si ca sa ne platim ratele la banci,sperand ca vom atinge acea prosperitate pe care ne o promite Sistemul,dar pe care 99% nu o vom atinge niciodata.(In schimb vom munci pentru ea toata viata,dar rezultatul va fi acela ca vom reusi doar sa umplem buzunarele si vom contribui la bogatia Stapanilor nostri Comunisti sau Capitalisti,nici nu mai conteaza de care sunt,sunt doar Stapani).
Asa ca nu s a schimbat nimic in 2020,doar a cazut masca ipocriziei,Stapanii nu ne mai mint spunandu ne noua sclavilor ca suntem liberi,cand noi eram sclavi,incepe,poate sa ni se spuna noua sclavilor(99% din populatia planetei)ca suntem,ceea ce am fost si pana acum,doar ca pana acum nu am stiut(unii dintre noi ne am prins si pana acum,dar prea putini),adica sclavi.Unii(multi) sufera pentru ca dupa 2020 li s au prabusit iluziile,altii,insa cum sunt eu,nu.De ce??? Pentru ca nu am avut nici o iluzie,pina acum,asa ca nu pot fi dezamagit,pentru ca eu,si unii ca mine,putini,stiam.Ce anume??? Ca toti suntem sclavi si ca Democratia si libertatea nu au existat niciodata,au fost doar povesti,slogane si lozinci proferate pentru idioti.Insa a venit Momentul Adevarului,cand se poate vedea ce a fost in spatele povestilor si lozincilor.Adica nimic.