Românul s-a născut poet. Dar imediat după, s-a tot reinventat

Reinventatul ăsta al nostru, al românilor, e brand de țară.
Dacă întrebi un om de afaceri ce face în această perioadă, mai mult decât sordidă, îți răspunde că se reinventează. Dacă întrebi un om politic ce ar trebui să facă statul pentru noi, muritorii de rând, îți răspunde, stereotip, că fiecare om ar trebui să se reinventeze, să își găsească propriile oportunități. Dacă întrebi guvernanții, ce dracu să facem să supraviețuim, ni se răspunde sec, eventual pe un ton nazal și arogant, să căutăm oportunități, să manageriem bine și să ne reinventăm. Dacă întrebi și o simplă bucătăreasă, afli că și ea se reinventează în rețetele ei din bucătărie.

Eu nu știu ce să fac să mă mai reinventez. De vreo 20 de ani, fac muncă de creație, fac rochii, haine fine, haine brodate cu perle și mărgele, dar m-am reinventat- cos măști, elastice, chiloți și alte cârpe, ca să pot supraviețui. Deci se cheamă că mă reinventez.

Vorbesc cu mulți dintre colegii de breaslă, unii au ales să ia o pauză, alții să se reinventeze ca mine, alții sunt visători și speră că vom reveni la normalitate, iar mulți alții îmi umplu urechile de cuvinte din acelea pe care copiii nu au voie să le audă și, după ce își varsă amarul, îmi spun că au căutat să se reinventeze, dar cum naiba, doar ei poate că știu.

Ce să reinventezi, frate, când tu stai cu nasul în tipare, materiale și mașini de cusut de aproape 30 de ani? Ce să faci să îți regăsești echilibrul și normalitatea creativității cu care te-ai născut și pe care ți-ai dezvoltat-o? Ce să mai coci noaptea, în singurătate, când nici somnul nu se prinde de tine, ce să mai ticluiești ca să îți păstrezi creierii întregi și să te duci voios la muncă, să le spui angajaților că ai vești bune și că ai găsit o soluție să te reinventezi.

Pare patetic ce scriu sau de luat în derâdere de mulți cârcotași, dar acesta este adevărul, iar mulți, foarte mulți dintre noi, nu vrem să îl recunoaștem.
Trăim vremuri atipice și nesigure, nu putem face construcții ipotetice decât pe termen scurt, nu mai putem găsi în noi resurse de a lua viața în râs.

Trăim în virtutea inerției, fără să ne mai înfuriem, fără să ne mai pese unii de alții, mergem mai departe călcând pe cadavre și pe nenorociri, ne bucurăm de necazurile altora, ne eschivăm când ni se cere o poziție sau ajutorul.

Dar, cu toate acestea, găsim în noi forța să ne reinventăm și să ne erijăm în atotcunoscători și pricepuți. Noi știm economie, politică, medicină, educație, noi știm, mai ceva decât cercetătorii, ce vaccin e bun, ce medicament sau tratament e benefic, noi știm să fim și antreprenori și arhitecți și mecanici sau instalatori, noi știm să fim aproape orice – deoarece ne reinventăm!