Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
De ce nu mai vrem copii?
M-am urcat în mașină de dimineață; ceață, întunecat în jur. Aveam de parcurs un drum mai lung. De obicei, nu sunt un fană a muzicii care se repetă obsesiv la posturile de radio și nu prea deschid când sunt singură în mașină, dar acum am decis să ascult un post la întâmplare, pentru a alunga negura urâtă și deprimantă ce îmi învăluia privirea și-mi îngreuna mersul pe șosea.
Deschid radioul și prind o emisiune cu o temă interesantă. Mă așez mai confortabil la volan, îmi reglez volumul și ascult.
Tema emisiunii era despre scăderea record a nașterilor. Anul 2020 a fost anul cu cele mai puține nașteri din 1967 până în prezent, cu 40 000 mai puține decât în 2019.
Unii ar spune și ce? Că și așa suntem mulți și e criză de alimente, de muncă, de viață etc.
Nu este așa! Este îngrijorător impactul pe care acest lucru îl are asupra întregii societăți. Primul impact este asupra sistemului de educație. Vor fi mult mai puțin la grădiniță, dispar mii de grupe, sute de învățători. Se reduc clasele, dispar profesori.
Această scădere nu a mai avut loc din 1967, pentru ca apoi, în 1968, Ceaușescu să interzică avorturile pentru a crește natalitatea.
Să fie criza sanitară un fenomen de scădere demografică? Acest lucru nu e vizibil doar în România. La nivel global au scăzut nașterile, chiar și China se confruntă cu asta, nemaivorbind de țări îmbătrânite precum Italia, Germania.
Dezbaterile pe această temă, la radio, făceau referire strict la această pandemie, că ar determina scăderi semnificative ale natalității.
Există o logică normală în acest punct de vedere. Teama de a merge în spital să naști, teama de sistemul medical, datele care arată mortalitatea infantile crescută, spaima de covid.
Eu nu cred că acesta este factorul determinant al acestei situații alarmante. Atunci când te simți stabil și confortabil într-o societate, nu are de ce să îți fie teamă să îți întemeiezi familia frumoasă la care ai visat mereu. În afara instabilității și temerii pentru ziua de mâine, este și lipsa empatiei, protecției sociale și susținerea familiilor care au copii. Cu ce îl crești dacă rămâi fără muncă? Cu alocația infimă ce nu îți ajunge nici să umpli o sacoșă de mâncare, care nu ajunge mai mult de o săptămână? Care este sprijinul statului, ce ne-ar determina să ne dorim copii? Desigur, aici ar putea interveni discuția că nu faci copilul pentru bani. Normal, îl crești cu dragoste, dar pentru ca el să crească are nevoie și de mâncare. Apoi, când crește, merge la școală, alte trebuințe. Să vedem doar alocațiile și sprijinul statului din alte țări. Nu cele mai îndepărtate, ci Ungaria de exemplu, unde creșterea natalității a devenit politică de stat.
Cu toții, tinerii părinți, par să aibă același gen de răspuns: copilul va veni atunci când nivelul meu de trai va fi adecvat. Am ajuns să punem pe prim plan cariera și să amânăm cât de mult putem miracolul aducerii pe lume a copilului. Cu cât amânăm și înaintăm în vârstă, ajungem la altceva, probleme de infertilitate.
Frica de a fi familie, teama că poți fi mamă singură, pentru că divorțurile sunt în număr foarte mare, efemeritatea sentimentelor, superficialitatea și consumul rapid al acestora, goana după mai mult, fuga după carieră și dorința acerbă de a acumula mai mult, arată exact în ce ne-am transformat.
Ce frumoase erau vremurile în care mergem la bunica și se strângeau surorile și frații ei, șapte la număr. Râdeau, glumeau, împărțeau puținul, dar erau fericiți, uniți și mulți. Cum puteau femeile să crească atunci copiii fără pampers, fără sterilizatoare și sute de cărți care să le învețe cum să fie mama perfectă? Puteau, pentru că nu aveau temerile noastre, nu aveau sute de canale tv, milioane de informații și social media, puteau pentru că esența familiei era foarte frumos sădită, mama avea un rol de liant al unei familii și știa să construiască din puțin imperii de iubire și respect.
Asta ca o paranteză a ceea ce suntem noi astăzi. Plin de frici și necazuri, de nesiguranță, rapaci și veșnic nemulțumiți, mereu nepregătiți să vedem frumosul în zâmbetul și bucuria unui copil, lipsiți de răbdare și timp pentru a oferi iubire.
Copiii sunt magia vieții, sunt bucuria pentru care te întorci istovit de la muncă și renaști în prezența lor, sunt răsplata pe care o primim în dar.
M-a răvășit emisiunea, dar nu neapărat pentru cifre, cât pentru faptul că le raportăm robotic la cauze, pe care le-am putea înlătura, ne lăsăm convinși de statistici și nu de bucuria de a fi părinți, că ne gândim doar să găsim o scuză a faptelor noastre și nu o soluție.
Oare statul, care ar trebui să fie garantul și protectorul familiei, nu vede că ne pleacă tinerii? Că aceștia fac copii în țările în care au emigrat pentru o viață mai bună, că localități întregi dispar, depopulate, pentru că nu oferă o șansă la un trai decent, că nimeni dintre cei ce se perindă, fie în administrațiile locale și, mai ales, guvernanții noștri nu vor să stopeze aceste emigrări găsind soluții e reconstruire a satelor.
Răvășită de gânduri și idei, pe care eu nu am puterea să le pun în practică, mi-am continuat drumul și am încercat să caut speranța.
Comentarii
7 comentarii pentru articolul „De ce nu mai vrem copii?”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Ideea articolului nu e rea, dar argumentele nu sunt tocmai convingatoare. Pe de o parte populatia planetei e tot mai mare, dar pe de alta parte natalitatea scade. Ne tot amintim cum era cand aveau bunicile 7 frati…. Pai da , se faceau cate 10 copii dar din ei cati ajungeau la maturitate? Si credeti ca ii faceau neaparat ca isi doreau cate 10 copii?? Nu… asta era… pe principiul atat a dat Dumnezeu… De unde isteria asta ca toti trebuie sa ne impuiem ca iepurii ? Doamna care a scris articolul are 7 copii? Iar in ceea ce priveste crescutul fara pampersi si alte ajutoare, stie doamna ce greu era sa speli scutece si sa le calci pana le sterilizai ? Crede doamna ca era o fericire pt mame sa fie muncite si chinuite ? Prezentarea asta idilica a experientelor pe care nu le a trait e puerila…
Aveti dreptate domnul Popescu,va dau dreptate,pai se inmultesc islamicii(in Asia si Africa) si indienii(in Asia) in dementa,eu cred ca India a cam depasit China ca populatie reala,pai de asta ne au venit si in Europa migratorii islamici,ca sunt prea multi la ei acasa si nu mai incap unii de altii,si atunci fie fug in Europa,fie se omoara intre ei(in Orientul Mijlociu),ca sunt prea multi si nu mai sunt resurse destule pentru ei(in locurile lor natale).Criza migrantilor care invadeaza Europa este cauzata de criza suprapopularii Orientului Mijlociu,a Asiei de Sud si a Africii.
Criza a suprapopularii la care si religiile au contribuit,religii care au incurajat natalitatea fara numar in regiunile sarace ale Planetei,fara sa se tina cont daca toti acesti copii nascuti fara numar vor avea ce manca sau vor avea un viitor pe aceasta planeta.(Sa faci cati copii iti da Domnul,nu conteaza ca nu pot fi hraniti si ca nu vor avea din ce trai,si ca nu au nici un viitor,si ca vor face foame,si ca nu exista resurse pentru ei,si ca se vor omori intre ei pentru resurse,sau in numele religiei din care fac parte).Si atunci daca acesti copii nu au resurse,se duc si incearca sa si le ia din alte parti.Si asa apar migratia si terorismul mondial,si razboaiele nesfarsite din Orientul Mijlociu si Africa si batalia pentru locuri de munca tot mai putine si mai prost platite,dar in care volumul de munca este tot mai mare,(ca angajatorii lumii au de unde alege si atunci pot impune conditii de munca tot mai proaste,pentru ca,de fapt competitia pentru locuri de munca prost platite este tot mai acerba),printre altele.
Scolile nu mai invata pe nimeni nimic, nu mai este cum era pe vremuri,nici cursurile de orce tip nu mai invata pe nimeni nimic,desi lumea da bani grei pe ele, ele te umplu de diplome si calificari cu care se pot umple niste peretii,insa in final nimeni nu stie sa faca concret nimic,ca sa poata fi angajat,in ziua de azi,asa ca in ziua de azi cu multe diplome si calificari ,multi pot emite pretentii pentru joburi …de necalificati(sau joburi din categoria precariat,instabile si temporare cu care nu poti face o cariera pe termen lung).Este si asta o realitate.
Nu mai vrem copii pentru ca nu i putem proteja de mizeria de lume din zilele noastre pe care am creat o cu totii si in care traim cu totii.Ar fi mizerabil sa aduci pe lume un copil,in haznaua de lume in care traim astazi,in prezent,si fara speranta ca va fi mai bine.Speranta care nu mai exista in lumea in care Banul este Dumnezeu(caci asta este lumea noastra).
E vorba de stabilitate sociala aici,pe vremuri intrai in uzina la 18 ani si plecai la 55 la pensie,sau daca faceai o facultate intrai la birou la 22-23 de ani si plecai tot pe la 55 din birou,la pensie,aveai o stabilitate,iar salarul,bun rau iti ajungea de la o luna la alta.Acum schimbi jobul o data pe an ,angajatorul te poate da afara cand i se nazare,daca i se pare ca nu i ai zambit frumos cand el te ia la refec,sau la cel mai mic capriciu,esti nevoit sa fi policalificat ca trendul joburilor se schimba mereu,sunt ramuri economice care dispar,si apar altele noi,nu poti sa ti faci planuri pe perioade lungi de timp(5-10 ani),ci doar pe termen scurt(1 an,maxim 2),crizele economice care apar tot mai des,instabilitatea,lipsa de predictibilitate sociala,faptul ca toata lumea are credite,si ,cum este usor in ziua de zi sa ramai fara job,vine banca si ti popreste tot,scoala copiilor si sanatatea sunt tot mai scumpe(nu le mai ai asigurate ca si inainte),si tot mai putini si le mai permit,viitorul nesigur,suprapopularea planetei care duce invariabil si la o competitie mai acerba pe joburi(miliarde de sclavi disponibili pentru angajatorii lumii,aceste miliarde de sclavi potentiali fiind dispuse sa si vanda munca pe nimic in toata lumea),nu doar pe resursele Planetei,instabilitatea economica si climatica,instabilitatea politica,politicieni de paie la cheremul grupurilor de interese financiar bancare mondiale,nesiguranta zilei de maine,amenintarea pandemiilor,razboaielor,razmeritelor,schimbarilor climatice,retelele de pedofilie si prostitutie juvenila(care sunt un pericol tot mai pregnant la adresa copiilor din ziua de azi si care sunt tot mai puternice) pe care autoritatile lumii nu pot,sau nu vor sa le combata(fiind implicate si persoane cu putere si influenta in aceste retele),pericolele de pe internet care pandesc copiii,pericole de care parintii(si autoritatile) nu i mai pot feri pe copiii din ziua de azi,societate actuala in care totul este de vanzare,iar cine are bani poate face orice,chiar si atrocitati ca nu i se intampla nimic,in timp ce ,acei care nu au bani sunt aspru pedepsiti si pentru cea mai mica gainarie,practic intr o astfel de lume cred ca doar un scrantit sau un hiperoptimist mai se poate gandi sa conceapa un copil.
…vremurile nu au fost niciodată usoare !. Mizeria, cruzimea, perversitatea, Saracia extremă, promiscuitate umană au existat intotdeauna. Oamenii au continuat să „toarne ” copii si sa se înmulțească ca iepurii dintr-un instinct sănătos al vieții. Renașterea oamenilor nu vine din doctrine ci din ființe vii!.
Tot respectul meu de părinte pt d-voastra, minunată DOAMNA pt ca aveti curaj sa abordați o astfel de temă si sa o susțineti!.